>

>
…aceasta este gafa!

Ma aflam deunazi in unul din studiourile de productie si post-productie din buricu’ Bucurestiului. Imi trebuia ca sa zic asa neste voci pentru niste vome de adaptari ( nu va suparati, dom’ client, da’ inca vomit verde la contactul vizual).

Si asteptam actoru’. Un actor…intarziat. Stiam cam cum trebe sa arate, stiam ca e un nene pe la 40-si-ceva, usor chefliu, de treaba… Gagica careia ii predasem beta intra cu un pusti de fro’ 19-20, blond, inalt rau, cu figura de sofer-wannabe. Zice – a venit actoru’! Io eram stupefiata tare, dar cei din jurul meu pareau ok. Ma gandesc :doamne, probabil ca e o coincidenta de nume. Pe asta trebe sa-l fi ales, ca ce naiba… O fi ok omu’… Ala – mut. Da’ mut, nene. Ciolfanea la o guma de mestecat, chestie care ii facea zulufii de pe frunte sa se miste intr-un anumit ritm, si tacea. Se citea panica in ochii lui, dar guma de mestecat distragea atentia.

Ingineru’ de sunet zice: hai sa trecem la treaba! Eu – imi dau seama ca sunt proasta, ca nu e o iluzie, si ca am uitat textul la birou. Ma declar tampita cu voce tare, si-mi sun colegu’: “tati, trimite vocea pe mail, ca ma facui de kkt aicisilicea la oamenii astia”. Intre timp, marele blond iese la o tigara. Eu ii zic colegei mele :”ba, asta nu e actoru’ meu”. Zice: “pai intreaba-l cum il cheama”. Pana la urma, apelez la ingineru’ de sunet. Ala pune intrebarea, si STUPOARE (sau nu). Era altu’.

Vine project-manageru’, toata rosie, doamne, nu mi s-a intamplat in viata mea asa ceva! Doamne, doamne, of, doamne, ce ma fac. Il chemam pe individ, pentru further investigations. :

“Cine esti, puisor?”
“Ionut Xulescu”.
“Ai mai facut reclame?”
“Da, figuratie.”

[ Atunci m-a lovit. Mi-am dat seama de ce tacea. Omu’ isi facea jobu!!!! Era pe felie. ]

“Si ce cauti tu aici?”
“Pai m-ati sunat”
“Pai noi il cautam pe domu’ T.A.”
“Aaaa, pai probabil am numarul lui vechi, ca l-au mai cautat unii”.

Pleaca blondu’, ramanem in curu’ gol. Fara voce, la propriu si la figurat. Mergand pe firul povestii, nr de telefon venea de la noi, de la productie. Deci, Ilinco, manca-te-ar mama pe tine, verifica baza aia de date ca e de pe vremea lu’ Barbu’ Chioru’.

Gasim voce, un baiat de treaba (mersi, pe bune). Si asa a iesit voma bine. Daca pot sa zic.

Da’ n-o uit p-asta cu figurantu’-cel-cu-voce cat oi trai.

Hai, sa fim sanatosi! Si la cat mai putine adaptari! 🙂