All posts by Andrada
>Hi, Steve!
>Revine in forta
>Noi inscrieri la competitia "cel mai cool din tara"
>Welcome Dana & Filip
>Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai cool in tara? :)
>Sunt fericita…
>Vreun softist pe aici?
>Vreau sa vorbesc cu cineva care se ocupa cu softuri, pentru ca am o idee de milioane. O sa ne imbogatim. As vrea sa existe un soft care sa-ti calculeze sanse si consecintele renuntarilor. Ar trebui sa fie simplu, ar functiona pe baza de probabilitati. Si asa, ar fi mult mai usor sa-ti stabilesti prioritatile.
Initial, ti-ai introduce datele: varsta, zodie, semnalmente, stare civila, prieteni, zodiile tuturor cunostintelor, in fine… sa-si faca softu’ o parere. Si dupa aia ai intreba :”softule, softuletule, daca in seara asta nu fac un anumit lucru, cam cand crezi ca oamenii din jur or sa mai fie tentati sa repete experienta? Cu alte cuvinte, cand o sa mai existe o conjunctura favorabila? (macar sa stii din timp, sa lasi spatiu acolo….).” Pe acelasi principiu: “Daca il fac, cam cat de rau o sa imi para ca nu am ales cealalta/ celelalte alternative? Care sunt consecintele alegerii uneia dintre ele?“. Si asa am avea si noi o viziune mai clara asupra lucrurilor. Ai vedea ca-n palma ce sunt oamenii dispusa sa faca, si ce nu, totul exprimat in sansa. Macar asa… pe 2-3 saptamani…
Am vedea: renunt la asta, sau la asta? Sa stiu si eu… ca poate renunt si dupa aia nu mai pup…
>nu mai stiu nimic
>nu mai inteleg nimic. nu mai cred nimic. nu … stiu.
>Mango
>M-am scufundat pana la nas in spuma cu aroma de mango. Simteam ca in sfarsit pot sa lesin. Toata ziua am avut senzatie de lesin, desi am mancat suficient (poate prea mult, chiar). De cateva ori am vrut sa spun ca plec acasa, asa de tare se invartea totul…
Si stateam acolo, si vedeam cum se duc lacrimile in spuma de mango. Si in mintea mea faceam liste. Liste cu motive de bucurie. Liste cu motive de ura… Si liste peste alte liste…
Si nimic. Cred ca singurul motiv pentru care nu m-am inecat a fost golul din stomac de care nu reusesc sa scap de sambata incoace. Cateodata are radacini care se duc inspre ceafa si ma cuprind ca niste gheare. Cateodata sta cuminte in stomac si doar pulseaza cate putin… Uneori aproape ca uit de el… Fac progrese. Azi am uitat de golul din stomac timp de un minut si 39 de secunde.
Mi s-a incretit pielea (mai putin nasul, pometii si fruntea), si ma molesisem, si era bine, aproape ca nu ma mai simteam, nu-mi mai simteam porii care ma dor. Si nu vroiam sa ies, mi-as fi dorit niste perfuzii, sa ma hranesc prin ele, si sa ma lase cu totii in pace traind acolo in spuma de mango pana in momentul in care se intampla sa mor.
>Birou de blogger
Ideea e de aici, via aici, si puteti vedea the Main Stream aici