All posts by Andrada

>Cu Pinguinu’ la psihanaliza prin metrou

>

Nu pun muzica. Muzica din casti ma inchide, ma ermetizeaza. Mai bine merg si imprastii raul asta din mine peste tot pe unde calc. Merg, uite, merg, va aud, ma exprim cu fiecare pas. Misc degetul mic de la mana stanga.

Statia Piata Unirii. Flash [ “… ajung acasa intr-un sfert de ora”. “Bine, atunci plec si eu acum“]. Red Alert : scoatem muzica. Incepe muzica. Vine metroul. Incepe a doua melodie. Florin Chilian – Chiar daca

Pinguinu’ : “inchide dracu’ dracia aia.”
Eu:”imi place”
Pinguinu’ : “INCHIDE-O!!!”

N-o inchid.

Statia Izvor: prima lacrima.

Pinguinu’ :”te iau la omor aici, de fata cu toata lumea”.

Statia Eroilor: Lords of the boards.

Pinguinu’ : “…asa mai merge”.

Metroul din care am coborat pleaca. Se misca repede, ma ameteste. Ma clatin pe picioare. Langa mine – una cu o punga de floricele “home made” in mana. Machiata. Se duce la gagica-so sa vada vreun film. Flash [ “…ce film vedem?”. “Ce vrei tu” ].

Eu: “Oare se intampla altceva daca eram mai atenta cum arat asa, in general…Sau poate au fost semne pe care nu le-am sesizat…”.

Pinguinu’: “Am zis ca te iau la omor. Insisti?”

Eu: “M-am uitat la 6 la telefon. Ma intrebam de ce n-a sunat… am uitat…”.

Pinguinu’ :”Maine lasi telefonul ala imputit acasa, sau il arunc eu acuma pe sine”.

Eu: “Stiam ce o sa-i iau de ziua lui”.

Pinguinu’ : “Da, stiu, plicul cu Anthrax…”

Eu : “Imi vine sa plang”.

Pinguinu’: “Da-i drumu. Ca doar nu ma fac eu de ras”.

Vine metroul. Ma sui, ma asez pe scaun. Hai pleaca, hai pleaca, hai, te rog mult pleaca…Vreau acasa! Pleaca odata! Metroul se urneste. Glume proaste in jurul meu. Nu vreau sa va mai vad…

Eu: “Taceti acum! TOTI!!!”

Pinguinu’: “Faci istericale?!”

Traversez. Ma apropii de casa. Am impresia ca trotuarul e cumva inclinat in jos. Sau poate ca ma fac eu din ce in ce mai mica.

Pinguinu’ :”Hai sa luam apa”.

Eu: “…nu vreau nimic… vreau acasa…”

Plang.

Pinguinu’ :”Esti proasta”.

>Welcome back, the old me

>

Mi-era teama ca te-am pierdut. Ca te-ai ingropat undeva intre perne si n-o sa mai iesi niciodata la iveala.

Dar ai aparut in glorie. Printre flacari. Ti-ai facut intrarea ca o primadona. Ai vazut gagica asta care aparuse de curand ca se taraste pe mocheta, si ce te-ai gandit…”‘ai la dracu, doar n-o s-o las pe asta mica sa fie sefa! Vine parchetu’ si tre sa fie cineva aici sa coordoneze toata sandramaua”.

Micuta isi face bagajele. Se simte inutila, si nu stiu cum sa ii explic ca nu e asa. Ca datorita ei simt ca traiesc. E ca un electrosoc aplicat la timp. Nasol, dar benefic.

Ma gandesc la modul cel mai serios sa patentez un produs pe baza de lacrimi. Tre’ sa fie si astea bune la ceva: slabit, riduri, secretul succesului… doar ca nu s-a prins nimeni pana acuma.

Anyway… welcome back. And… by the way… go to hell!

>Ma lovesc din nou si din nou

>…de acelasi zid. Am dat de atatea ori cu capul incat mi s-a tocit craniul in locul ala. Nu mai vreau sa ma uit la filme. Vreau sa traiesc propriul meu film. Nu mai vreau minute sterile. Vreau minute vii. Nu mai vreau sa ma doara. Vreau sa ma bucur, vreau sa se intample.

Nu imi place sa fiu nebuna. Nu imi place sa par nebuna. Nu imi place sa fiu isterica. Nu imi place sa par isterica.

Cred cu tot sufletul ca merita. Cred ca tu nu crezi ca merita.

Ce sa cred?

>LISTA NEAGRA

>Fac o lista de lucruri naspa. Un top. Asa, mai spre inceputul anului, in speranta ca vorba aia cu “cele rele sa se spele” sa se adevereasca…

Si iata cele 3 nominalizari ale mele:

1. Stomatologul. Caz controversat. Eu am o fobie legata de dentisti, exact cum au unii oameni (evident) alte fobii. Dificultati de respiratie, atac de panica, tacam complet.

2. Trezitul dimineata. Daca n-as sti in ce hal mor si ma nasc din nou cand vine vorba de dentist, as zice ca asta e raul suprem pe lume. Functioneaza ca mahmureala, dar e mult mai neplacut. Adica – cum naiba poti sa te simti atat de rau dupa ceva atat de bun ca somnul? E crunt. Imi pun tot felul de mesaje pe alarma telefonului : nu ai bani de taxi!”, “cafeaua o sa te faca bine!”, “somn sau concediere”... si tot nu functioneaza. Niciodata nu functioneaza. Sunt profund nefericita pe tema asta.

3. Ca ziceam mai devreme, Mahmureala. Aici nu cred ca e nevoie sa dezvolt…

Astept provincia, pentru completarea listei.

>BA, am ras…

>Cum ma dadeam eu asa pe net, si exploram bloguri, ajung pe la meebal. Un blog pe care mai intru din cand in cand pentru ca autoarea mi-e simpatica, desi e cu vreo 8-9 ani mai mica decat mine. Si tot uitandu-ma pe acolo, vad un tag care imi aminteste de oracolele de pe vremea cand eram eu mica. Doar ca tot conceptul e modernizat, si anume: (citez).

Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3.
Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense.
NO CHEATING!
4. Tag 5 ppl at their tagboard to ask them to do this!
5.
Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it
relates to the questions.

Asa ca am intrat si eu in joc, ca deh, de ce sa faci ceva bun cand poti sa faci ceva inutil?! (PS: Jur ca n-am trisat. Si eu sunt usor socata de ce a iesit).

Si uite, lume, ce a iesit.

1.How are you feeling today?
Chicane – No Ordinary Morning (pey da, ca am avut un meeting; si nu ca ar fi fost ceva iesit din comun, dar mi-am dat seama ca unul din “aplaudacii” de la client – persoana nesemnificativa, adusa in intalnire ca sa para mai multi – era unu’ care a incercat sa ma agate intr-un club acum un an, dar n-a reusit decat sa cada peste masa mea din cauza alcoolemiei).

2. Will you get far in life?
Umberloid – Neon Tetra (this sounds quite far…)

3.How do your friends see you?
Insane clown posse – Dating game (ce sa zic… o banda de nerecunoscatori…)

4.Will you get married?
Moody Blues – Nights in White Satin (adica doar o sa visez la rochii albe :))) )

5.What is your best friend’s theme?
Hooverphonic – Eden (o fi , io stiu…)

6.What is the story of your life?
No Doubt – Don’t speak. (Cred ca asta e la misto, ca sa ma simt prost…)

7.What was high school like?
Anouk – Nobody’s Wife (aww… memories…i-am dedicat-o la postul de radio al liceului unui tip ca sa priceapa ca ma despart de el :)) )

8.How can you get ahead in life?
Maria Dolores Pradera – Ausente (exact, dragilor, ignor totul … cainii latra..)

9.What is the best thing about your friends?
Sade – By your side (hmh… astia mi-au pus ceva in winamp)

11.What song describes you?
Beethoven – Moonlight Sonata (normal, sunt o insomniaca la origini. Serviciul m-a transformat, dar in concedii si weekenduri imi arat adevarata natura…)

12.To describe your grandparents?
Vita de vie – vinolamine (ok, chestia asta incepe sa ma sperie….)

13.How is your life going?
Fight Club soundtrack – the Dust brothers – Stealing Fat (s-ar putea spune si asa… numa’ ca vine singura la mine…)

14.What song will they play at your funeral?
Asta a fost de-a dreptul geniala:
LOVE IS COLDER THAN DEATH – Oxeia


15.How does the world see you?
Carly Simon – You’re so Vain (c’mon…)

16.Will you have a happy life?
Royksopp – Tristesse Globale (damn)

17.What do your friends really think of you?
Puretones – Addicted to Base (eh… asta era acum ceva vreme…)

18.Do people secretly lust after you ?
Lhasa – La maree haute (adica tata, strugurii e sus…)

19.How can I make myself happy?
Faithless – Insomnia (ce va ziceam eu…)

20.What should you do with your life?
Santana & Joss Stone – Cry, Baby, Cry – PAI DACA VIATA MEA E TRISTESSE GLOBALE, CE DRACU’ IMI MAI RAMANE DE FACUT?!

In fine, m-am amuzat… 🙂 Io nu tagg-uiesc pe nimeni, pentru ca am furat “materialul”, si nu l-am primit… Daca tenteaza pe cineva… BAI, e amuzant, chiar daca acum par pe xanax. :)))))

>Probabil l-am visat pe Trout

>E un amalgam. Totul e un amalgam. Senzatii, iluzii, pareri, prea putina realitate…

Daca iluziile te-ar face bogat, l-as bate la cur pe Bill Gates in momentul asta 🙂 Si in general cam cand as vrea eu.

M-am schimbat mult in ultimul an. M-am schimbat, iar eu nu cred ca oamenii se schimba. Si mi-e putin frica, pentru ca erau momente cand eram impacata cu mine. A aparut altcineva si mi-a luat locul, si nu stiu cum sa o dau afara. Si nu stiu DACA sa o dau afara. She’s kinda… cute. Si nu cred ca ii place sa doarma la cort (e ciudat sa vorbesc asa despre mine, dar inca nu imi cunosc noua versiune – aparent upgradata…).

Aveam discutii despre pozitionarea personala cu un prieten. Imi zicea mai demult ca acolo e buba, si ca tre’ sa lucrez la asta. Eu o tineam pe a mea – ca imi place de mine asa cum sunt, si ca personalitatea nu e o pozitionare.
Pana cand imi zice ieri ca “ce dracu’ ai ma? Parca nu erai moralista. Erai caterinca… Nu stii ca odata ce ai o pozitionare se cam intampla sa mori cu ea de gat? De ce ai schimbat-o?”.

Baaa, ce ma enervati.

>vechituri

>La curatenia pricinuita de zugraveala, am dat peste tot felu’ de scrisorele, caietele, carnetele etc…

Si ce sa vezi…

CUM AR FI

Ar putea…fi?
Si, dac-ar fi,
cum ar mai fi
sa…nu mai fie?

In capul meu
ar fi aceleasi ganduri?
Incerc din greu sa inteleg
cum ar mai fi sa nu mai fie.

As plange, probabil, putin
pentru 2-3 minute doar;
apoi ar trece.

Si totusi…cum ar fi
Sa nu mai fie?
Sa fiu atat de aproape
incat sa uit de distanta?

Mai fac o incercare
de a intelege ce ar fi
de n-ar mai fi asa,
asa cum nu e inca.

>Sunt data dracu’…

>

Cand eram mai printr-a 10-a imi uram viata, ma incuiam in camera mea si o lasam pe maica-mea pe afara, amenintandu-ma printre dinti, ascultam continuu muzica in casti si invatam versurile, si visam la zile mai senine. Si ii spuneam SA MA LASE IN PACE. Imi doream zile in care sa am casa mea, un dispozitiv de ascultat muzica si poate un strop de ciocolata. Si atat. Nu eram asa pretentioasa fata de alti prieteni de-ai mei, nu visam masini, nu visam iubiti, nu visam calatorii sau eu mai stiu ce balarii de genul asta.

Un an mai tarziu am parasit un baiat pentru ca ma iubea prea mult – cand eu vroiam doar SA MA LASE IN PACE. Dupa vreo 4 ani am facut cam aceeasi chestie, cu diferenta ca inca mai cred ca individul si-o merita – si M-A LASAT IN PACE foarte greu. Si am continuat sa fac chestia asta, e adevarat – parca la o scara mai mica. Pentru ca am vrut in continuare sa fiu LASATA IN PACE.

Pentru ca mi-am dorit intimitate, mi-am dorit casa mea, cu mobila mea pe care sa o aranjez asa cum vreau, cu un iubit care sa nu apara decat cand am eu chef – si asa, in general, SA MA CAM LASE IN PACE. Mi-am dorit sa merg la petreceri unde sa par frumoasa si inteligenta, mi-am dorit sa cunosc multi oameni. Mi-am dorit sa am un job misto (cu un sef care MA LASA IN PACE), si cel mai mult mi-am dorit sa fiu singura si stapana pe mine. Mi-am dorit sa nu imi spuna nimeni cum sa ma imbrac, mi-am dorit sa nu aud minciuni, mi-am dorit sa ajung acasa la orice ora imi doresc, in orice zi imi doresc. Mi-am dorit sa ma plac, si sa nu aibe nimeni vreun cuvant de zis in luarea deciziilor MELE. Pe scurt, mi-am dorit din tot sufletul SA MA LASE TOTI IN PACE.

Nu m-am gandit ca or sa existe zile in care nu ma descurc de una singura, si nu am crezut vreodata ca o sa dau 2 bani pe aparente. Mi-am dorit sa imi fiu arhisuficienta si am facut tot posibilul pentru chestia asta. Si AM FOST LASATA IN PACE.

Ale dracu’ dorintele astea care se implinesc… Si ce vroiam sa zic de la inceput si care e de fapt concluzia… BA, am inceput sa cred ca vrajeala aia telenovelistica cu universu’ care se agita din toti muschii si urla din toti bojocii ca sa i se indeplineasca lu’ Gogu dorinta e cam pe bune, asa.

Hai, acuma, vorba aia, DA’ VA ROG FRUMOS SA MA LASATI DRACULUI IN PACE! 🙂