All posts by Andrada

funny shit, intelepciuni pinguinesti, jobbish, me and my friends

>Relatiile interumane/ gasiti deosebirile

>

Iti e greu sa recunosti ca vrei sa pleci. Deschizi gura ca sa rostesti un cuvant si te pocneste plansul. Si stii ca nu e corect, ca nu tu esti victima aici, dar din motive obscure si imposibil de tradus, nu te poti abtine, nu-ti poti taia nodul din gat care te face sa elimini solutie sarata pe ochi.

Gasesti solutia: un e-mail. Il trimiti, cu argumente cu tot. Ii spui ca nu iti mai gasesti locul, ca iti e foarte greu sa pleci, dar ca asa e mai bine pentru toata lumea. Ar vrea sa iti respecte decizia, dar nu se poate abtine sa nu arunce cu vorbe ascutite inspre tine. Nu se poate abtine sa nu te urasca putin. Si cumva crede ca te vei intoarce, si atunci te va stapani si mai bine…

Cateva luni dupa aceea, totul e pustiu in jur… Incepi sa te simti gol pe dinauntru, si te intrebi daca ai gresit. Desi stii ca nu ai gresit cand ai presimitit finalul. N-ai facut decat sa eviti o drama. The show must go on…

Si gata, ai gasit altceva. Nu stii daca e ce cauti tu, dar e cu siguranta altceva. Si celalalt se “bucura” pentru tine. Te felicita. Dar stii ca are ganduri din seria “eu te-am scos din mizerie, si acuma altii profita”, “eu te-am facut, ma, om” etc. Si – sa recunoastem – nici tu nu esti un sfant. Speri cumva ca te regreta, ca isi da seama ce a pierdut, ca realizeaza ca poate daca se comporta altfel, ca poate daca iti crea alt habitat… Hai, admite ca te racaie putin felul in care viata celuilalt isi vede de treaba de minune si fara tine.

Unde se duce respectul? Ce se intampla cu admiratia? De ce speri sa o dea rau de tot in bara la capitolul “realizari-dupa-ce-ai-plecat-tu”? De ce ai nevoie sa te simti de neinlocuit si regretat pana la lacrimi? LA DRACU, ESTE VORBA NUMAI DE UN JOB!!!!!!! 🙂

intelepciuni pinguinesti

>Inceputuri..

>Si ce inseamna un inceput? Si daca mi-ar taia cineva acum un picior, asta ar fi un inceput? Inceput de viata fara un picior?
Si daca o fata cu parul portocaliu si-ar parasi iubitul pentru un medic de altfel total adorabil, asta ar fi un inceput al vietii lor impreuna? Si al vietii lui fara ea?
Si daca iti dai demisia, e inceputul vietii tale in libertate? Iar apoi daca te angajezi din nou, asta e inceputul unei vieti responsabile?
Si daca speli geamurile, e inceputul unei perioade in care vei vedea in sfarsit ce se intampla afara?
Si daca te duci la dentist si iti scoti o masea, e inceputul dentitiei tale cu o masea mai putin?

Si de fapt toata viata asta e facuta din inceputuri care duc la un sfarsit? Sau de fapt sunt numai sfarsituri care determina un nou inceput?

Si daca o sa ma opresc din pus atatea intrebari, asta va determina cumva inceputul unei existente tampe, pline de zambete?

la strada, me and my friends, rasu'-plansu'

>Gandurile unui domn…

>Ma plimb pe strazi aiurea, cum fac de altfel mai mereu. Asta e activitatea mea preferata. Bantui de colo printre colo, trec nepasator printre masini, imi place riscul…Si din cand in cand, de plictiseala, mai arunc cate o privire in jur. Nu ca mi-ar placea sa analizez, dar lipsa de ocupatie ma mai determina sa o fac din cand in cand.
Spuneam deci ca ma mai uit din cand in cand in jur. Vad oameni in masini, vad oameni pe strazi. Nu stiu unde se grabesc, si m-am obisnuit cu ei asa, in continua miscare. Cu putina imaginatie ar putea trece practic peste mine si n-ar observa ca sunt acolo. Poate daca m-ar calca direct pe gura si i-as musca accidental de talpa, poate doar atunci s-ar scutura putin, si eventual mi-ar da un sut, sa ma misc mai incolo, sa ma dau din calea lor.
Uneori, cate unul dintre ei ma observa. Si se uita la mine asa, cu mila, ceva in gen :”uuu, saracu’… n-are unde sa stea…”. Extraordinar! N-am unde sa stau… De parca am nevoie de vreun loc unde “sa stau”. De ce sa “stau”? Ca sa devin ca voi, sclav al unei cutii, legat cu lantul de chirii, ipoteci si alte obligatii… sau poate ar trebui sa seduc o fata draguta care sa ma ia la ea acasa, sa-mi dea mancare calda si s-o lingusesc dand vesel din coada numa’ pentru ca-mi da cativa metri patrati in care sa stau… si pentru ca uneori, cand are timp, se plimba cu mine…
Fir-ar al dracului! !!Iar am dat intr-o balta… eh… cu toate cele 4 labe am aterizat in ea. A dracu’ blana alba, daca ma facea mama ca pe ceilalti 5, sa fi fost si eu macar tarcat…Ne scuturam… si trecem mai departe.

interactive

>Tagged by Proro

>…vad ca intrebarile astea tot circula. Asa ca, stimabile coleg, iata raspunsurile mele.

1. 3 locuri care imi plac in Bucuresti

uel.. sa vedem… ar fi asa: Cismigiu (din nostalgie pentru primul an de facultate), Lipscani (in ciuda mizeriei), si balconul meu.

2. 3 locuri pe care le urasc in Bucuresti

Autogara Militari.
Strada ceea din fata muzeului militar, mai ales dimineata.(horror)
Magnificul complex Europa.

3. 3 locuri in care imi place sa merg cu prietenii

Green Hours
Music Club
Frame

4. 3 lucruri pe care strainii nu le-ar intelege in Bucuresti

Claxoanele
Comunitarii
Politistii.

5. Cel mai snob cartier/ cel mai urat cartier.

Pipera / Ferentari

Daca tot tre sa dau cuvantu… strig si eu catre Tanara speranta . Ce zici, draguta?

Fighting with you, me feeling like shit

>Se uita dama de rosu…

>

…cu pica la tine. Ai luat tot pachetul de carti si l-ai aruncat pe jos. Ai spus ca stii sa faci lucruri cu ele. Ai spus ca le poti da o ordine in viata, si ele au crezut-o neconditionat… Carti idioate, ai putea spune… Dar stii tu care e viata cartilor de joc? Ai tu puterea sa le judeci? Asa crezi? Mai gandeste o jumatate de secunda…

Si acum sta biata dama de rosu intoarsa sau nu (nu ma pricep la tarot), si te priveste cu ironie. Si cinism. Ea stia de la inceput ca nu esti bun de nimic. Dar celelalte carti din pachet, fericite ca sunt bagate in seama dupa atatia ani de intuneric in sertar, au inghiontit-o si i-au spus pe un ton nesuferit: femeie!! de aia ai fata aia acra. Nu, spre marea ta mirare nu este de la muraturi. Totul vine din interior, nu te-ai prins pana acum? Tu nu te intrebi niciodata de ce esti asa singura? Esti chiar atat de stupida incat nu ti-a dat macar o data prin cap , stand aici langa pungi uitate de vreme, si bucati rupte de carlige de rufe, care e motivul pentru care nimeni nu vrea sa te priveasca in ochi? Omul asta are stiinta de a ne insira si de a ne da un sens. Taci din gura, si nu mai lua decizii imbecile. Macar o data. Poti face treaba asta?

Si acum sta dama de rosu cu mainile in sold. Si tare ar vrea sa iasa din cadru, sa-l dea pe 2 de trefla cu capul de platosa valetului de romb.

Si data viitoare o sa isi spuna mai bine punctul de vedere… Asa.
Fighting with you, me feeling like shit

>Pachetul magic de tigari

>

Iei o tigara mov. Care te face sa plangi. E bine, te descarci. Si te repezi catre cea verde. Alinare? Nici pe departe… Asta te face sa spargi becurile din casa. Brusc urasti toate becurile. Dai cu pumnii in ele, te tai, dar in sfarsit nu mai e nici o sursa de lumina. Pfiuh. Am rezolvat si asta.

Asa… sa trecem mai departe. Sa luam tigara rosie? Mereu mi s-a parut ca rosu are ceva de zis. Ma sperie dar ma si atrage. Ce zici? Risc? Fumam rosu? Sau mai incolo? Am inteles… Iti place tare mult sa te joci… Binee… galben, ai zis. Buna alegere. E… acuma sa te vad. Proba asta e tare. Iti vine sa sfasii toate hainele din sifonier. Stii ca ai investit ceva in ele, ce dracu’, doar tinem la imagine. Gata si cu hainutele. Hanoracul plange dupa gluga, pantalonii isi cauta cracii prin colturile camerei… ce-mi place…

Hai, un rosu, ceva? Ok, m-ai innebunit. Tare ti-e frica de rosu ala. Bine, am prins ideea. Ne aruncam la albastru. Hai, ma, ce dracu stai ca leguma? Nu le-ai auzit p-alea cu “blue” shit. Normal ca esti trist. Eu de cand iti tot susur in ureche: rosuuuuu, rosuuuu

Bricheta. Pachet. Tigara rosie.

What next?

nostalgii

>Era….

>
…calda. Cu maini moi. Grijulie.
Imi facea mereu cartofi prajiti desi abia se tara pana la bucatarie, tinandu-se de pereti.
O…jigneam des, si se supara, desi stia ca asa sunt eu… rece, sarcastica si neatenta. Cinica. Imi permitea mai orice si se prefacea ca intelege, desi cu siguranta ca pornirile mele o depaseau total.

Am vrut sa o sun in seara in care… Probabil ca n-am sunat-o suficient de des. Ar fi trebuit sa o sun in fiecare ora.

Aproape a trecut un an…

la strada, nostalgii

>Frunza

>
Frunza verde, frunza, galbena, frunza albastra, frunza gri…

Azi a fost pentru prima oara cand am constientizat caderea. Eram intr-o statie de autobuz. Un Opel opreste. Domnul e nervos. Foarte nervos. Domnisoara se justifica. Masina sta pe loc. Eu imi ascult muzica. O frunza cade pe capota masinii. O observ, imi dau seama ca e ceva important. Dar nu stiu inca ce exact. Masina pleaca, si frunza aterizeaza – conform legilor fizicii – la picioarele mele. Ma uit la ea, si imi dau seama ca ceva nu e in regula.Dar eu imi ascult muzica.

Brusc incep sa cada multe frunze din copacul de deasupra mea. Eu stau si ma uit la ele. Eu imi ascult muzica. Frunzele cad, si cad, si cad, si la un moment dat le aud, deasupra muzicii. Le aud desprinderea.Eu imi ascult muzica.

funny shit, rasu'-plansu'

>Sa vorbim despre complexe

>Episodul 1 – Fratia inelului de logodna

De ce ne-o deranja Doamne asa de tare ca obiectul adoratiei noastre se inamoreaza de prietena /prietenul nostru cel mai bun? Adica nu-i tot aia ca-i ea/el sau alta/altul? Ar trebui sa fim fericiti, nu? Ca “afacerea” ramane “in familie”. In plus, este vorba de 2 dintre oamenii la care tinem cel mai mult! Nu ma gandeam la cazurile clasice de “inselat“. Nu. Ma gandeam la cazurile clasice de “sentimente neimpartasite cu noi, dar impartasite generos cu prietenele/prietenii nostri”.
Care e mecanismul ala care ne roade sufletelul atat de tare, care ne umple de ciuda, invidie, gelozie, de tot ce e mai rau pe pamantul asta, care ne umple de dinamita si apasa si detonatorul? De ce ne mai facem prieteni daca ii umplem de obligatii de genul: ok, indragosteste-te de cine vrei tu, numai de Fanel nu. Si nici de Marcel. A, si toate ca toate, da’ de Giani nu te apropii. Da’ in principiu e ok sa te indragostesti, o sa ma bucur pentru tine. Cum? De cine? Haide, mai, doar ti-am zis ca sunt moarta dupa Cristinel! Asa imi multumesti tu mie?

Da, fata, am terminat-o cu Ginutza. O proasta! Tocma’ de Jenica s-a gasit sa se lege tuta!

Episodul 2 – Amenintarea fantomei

Nu cred ca am cosmar mai urat decat ala in care barbatul – sa-l numim prezumtiv PISI vine abatut la intalnirea de la mec. Oooo, da, sfata filofteie, a venit vremea “sa discutam”. Si incepe dezbaterea.
Mai tii tu minte pe Angela?
NU!
Nu? hai, mai, ca ti-am povestit, fosta mea iubita, de care m-am despartit acum 2 luni.
Parca te-ai despartit acum un an!
Haide Pisi, timpul trece atat de greu cand suntem impreuna. A, am zis greu? Ce obosit sunt… Desigur, am vrut sa spun REPEDE!
Asa, si ce e cu Angela asta a ta? A plecat in Spania la zmeura, care e treaba?
Nu. Plange.
De ce? Si de fapt de unde stii??
….Pisi… Ma iubeste…
Si eu te iubesc.
Da, dar ea e sensibila. Si tu nu poti intelege.
NU! CHIAR NU POT INTELEGE!
Da, vezi? asta e problema! Ne certam prea mult! Acum de ce era nevoie sa ridici tonul? Se uita tot mecul la noi!
Acuma e vina mea ca e Angela sensibila, sau cum?
Nu o baga pe Angela in discutia asta. Angela nu are nici o legatura cu certurile noastre, si mai ales cu faptul ca esti isterica.

– Alo, Pompierii? Sunt un functionar de la mecu ‘ de la unirii. Am un barbat castrat in baie si nu stiu ce sa fac cu el.. Sa il trimit acasa?