Ok, ok, recunosc, expresia nu-mi apartine, desi mi-a venit spontan in minte atunci cand m-am gandit sa scriu acest post. Expresia e facuta celebra aici de catre doamna Lola, dar o imprumut si eu pentru doar cateva minute.

Traiesc inca euforia libertatii. Si fac exercitii de trait frumos pe bani putini. Am cateva “strings attached” care se numesc cablu + mobil + factura de electricitate + intretinere, si de ele trebuie sa vad cum ma ingrijesc luna de luna. In rest – am prieteni dispusi sa ma hraneasca, multe carti necitite, multe vise si o toamna frumoasa in fata. Desigur, as putea spune ca am o toamna grea in fata. Dar mie mi se pare ca voi avea o toamna superba. Cu dimineti ruginii tarzii, cafea in paturica, pe balcon… plimbari in parc. Cu placinta facuta de mine si oaspeti la pranz, la un pahar de… sirop de visine. Si cu multe promisiuni.

Mdaaaa… In ultima vreme ma tot lovesc de cuvantul asta – “vise”. Unii privesc pragmatic problematica. Altii modeleaza lutul in forma de vise. Altii le traiesc. Si cumva orice as face, oricum as drege, in orice directie m-as intoarce, ma lovesc de ideea asta – ca trebuie sa traiesti asa cum simti. Si ca – asa cum imi spunea Lola intr-o zi – “starea de angajat nu este una fireasca”.

Nu mai vreau sa fiu hamster in rotita. Gata. Aici incepe.

>
Ok, ok, recunosc, expresia nu-mi apartine, desi mi-a venit spontan in minte atunci cand m-am gandit sa scriu acest post. Expresia e facuta celebra aici de catre doamna Lola, dar o imprumut si eu pentru doar cateva minute.

Traiesc inca euforia libertatii. Si fac exercitii de trait frumos pe bani putini. Am cateva “strings attached” care se numesc cablu + mobil + factura de electricitate + intretinere, si de ele trebuie sa vad cum ma ingrijesc luna de luna. In rest – am prieteni dispusi sa ma hraneasca, multe carti necitite, multe vise si o toamna frumoasa in fata. Desigur, as putea spune ca am o toamna grea in fata. Dar mie mi se pare ca voi avea o toamna superba. Cu dimineti ruginii tarzii, cafea in paturica, pe balcon… plimbari in parc. Cu placinta facuta de mine si oaspeti la pranz, la un pahar de… sirop de visine. Si cu multe promisiuni.

Mdaaaa… In ultima vreme ma tot lovesc de cuvantul asta – “vise”. Unii privesc pragmatic problematica. Altii modeleaza lutul in forma de vise. Altii le traiesc. Si cumva orice as face, oricum as drege, in orice directie m-as intoarce, ma lovesc de ideea asta – ca trebuie sa traiesti asa cum simti. Si ca – asa cum imi spunea Lola intr-o zi – “starea de angajat nu este una fireasca”.

Nu mai vreau sa fiu hamster in rotita. Gata. Aici incepe.