All posts by Andrada

divagand, me and my friends

>It’s all over now, baby blue

>And so it is… just like you said it would be…

Seara la salonul levantin. Povesti despre cannabis si alte halucinatii la mucul de lumanare rosie. Sfesnicul-gantera si copiii de alaturi care jucau carti si sarbatoreau ziua cuiva, povesti despre anii care au fost si cei care vor fi.

Un Irish Pub asa cum il stiam – ca-n gara. Lume la fel de pestrita ca in zona de plecari-sosiri, mult fum… alte povesti.

Multa muzica. O incercare de ascultare a melodiei care imi aduce aminte de lucruri frumoase, pe care vreau sa le cred adevarate – “internet explorer has encountered an error”. Pana si cel mai prost browser in viata simte ca e ceva in neregula cu impulsul asta.

It’s all over now, baby blue…

carti

>Fragmente

>In ciuda listei adunate (la care inca lucrez, nicio grija), in care toata lumea a pus la creme de la creme, pentru seara asta am ales la creme de la…bestseller. Cartea pentru toata lumea (not chicklit, though). Fara profunzimi nebanuite si tehnici inovatoare… Doar…cartea de vineri. 🙂 Povestea frumoasa de la sfarsit de saptamana.

“-Si nimic…Doar ca am o problema de voltaj…Nu stiu cum sa-ti spun…Am deseori senzatia ca-mi lipseste un buton…Stii, o chestie pentru reglarea volumului…De cand ma stiu merg prea departe ori intr-un sens, ori in celalalt…Nu reusesc niciodata sa-mi gasesc echilibrul asa ca treaba cu viciile la mine s-a terminat intotdeauna prost…[…]Cand beau, beau prea mult, cand fumez, fumez pana cad lata, cand iubesc imi pierd mintile si cand muncesc, muncesc pana mor…Nu ma pricep sa fac nimic in limite normale, cu calm, eu…
-Si cand urasti?
-Asta nu stiu…”

“Vazuti din spate, erau foarte draguti…

In stanga, tipul inalt si slab cu suba “Retragerea din Rusia”, in dreapta, individul solid cu geaca “Lucky Strike” si la mijloc fata care ciripea, radea, sarea si visa in sinea ei […]…” “

“Imperturbabil, Philibert scoase batonul de ceara pentru sigilii si isi apasa sevaliera in josul documentului sub privirile aiurite ale celor doi, apoi in plie in trei si-l vari dezinvolt in buzunarul hainei.

-Aaa… Tu umbli mereu cu instrumentarul asta de Ludovic al XIV-lea dupa tine? intreba Franck in cele din urma, clatinand din cap.

-Ceara, sigiliul, sarurile, scuzii de aur, blazonul si otravurile…Bineinteles, dragul meu…”

“Camille era atractia serii.

Un fel de cum sa decongelezi o parizianca fara s-o spargi”.

“-[…]. Nu e nimic mai rau pe lume decat mila oamenilor cumsecade…Cei care-ti spun ca se roaga pentru tine si incearca sa te traga de limba, si cei care-ti invata sotul sa bea si zic ca si ei ar fi facut la fel, pe legea lor![…]”

“Il incerca o dezamagire stoica si se indeparta framantandu-se.
Eticheta de la chilotii cei noi il rodea”.

“-[…]Era mai mult decat evident: tanara gasculita cu cutia ei de acuarele si panza frumos impaturita, care se indragosteste de geniul necunoscut. Damnatul, printul norilor, vaduvul, tenebrosul, inconsolabilul…Imaginea clasica: pletos, torturat, genial, suferind, insetat…Tata argentinian, mama unguroaica, combinatie exploziva, cultura uluitoare, traind intr-o casa abandonata si asteptand exact asta: o gasca fara minte care sa-i faca de mancare in timp ce el creeaza in suferinte atroce…[…]Il priveam pictand si ma simteam importanta…Eram sora, muza, femeia puternica din spatele marelui barbat, cea care strangea jocurile, hranea discipolii si golea scrumierele…”
Impreuna, Ana Gavalda

bad dreams, divagand, funny shit

>Inca un vis ciudat

>In fiecare noapte visez rau de tot. Mintea mea e dubioasa. Stiu ca nu-s singura care viseaza, dar fac parte din categoria aia care “traieste” cel putin un film pe noapte. Soundtrack, culori, efecte, suspans…tot.

De-aseara tot ce-mi amintesc e ca incercam sa fac un Black Russian (desi imi place White Russian) si n-aveam alcoolul corect, dar eu totusi incercam. Dupa care, pentru ca iesise o porcarie scarboasa, am tot incercat sa o transform intr-un White Russian cu ajutorul unui tub de frisca (ceea ce ar fi fost si mai scarbos, dar in momentul oniric respectiv parea logic). N-am reusit (EVIDEEENT). Frustrant.

De maine dimineata ma apuc sa le notez.

Ah – si din seria “imaginatia mea fuge pe sinele de metrou” ma gandeam cum ar fi sa stai asa, pe scaun la metrou, picior peste picior si sa vina un aurolac sa-ti traga cizma din piciorul “din aer” si sa fuga cu ea.

Ce te-ai face?

Ce m-as face?

Da, stiu.

me feeling like shit, muzica, you

>I must quit… you

>Toate meritele merg catre Cristiana . N-o cunosc(deocamdata), dar mi-a oferit o surpriza inimaginabila ieri. Videoclipul cu acelasi nume cu filmul pe care in septembrie il descopeream drept cadoul perfect pentru cineva special (credeam eu). “Coffee and cigarettes” (langa alte “artificii” studiate atent si alese cu grija). Cadou pe care l-am “livrat” abia acum cateva zile. Da, imaginile sunt din film.

Si cu asta am tras perdeaua. De tot.

carti, interactive

>Another kind of list

>
Nu e nici cu decizii, nici cu lepse, nici topuri… Vreau sa va cer ajutorul. Majoritatea persoanelor care intra aici, care “ma” citesc, care isi dau cu parerea, sunt oameni deosebiti. Ca sa fiu in continuare egocentrica (cum am fost toata viata), pot sa spun ca ma bucur ca pot aduna in jurul meu asemenea persoane. Mi se intampla si in cealalta viata, aceea “fizica” – asta fiind unul dintre putinele lucruri cu care CHIAR ma pot mandri. Si sunt convinsa ca si voi subscrieti la treaba asta (referitoare pe oamenii pe care i-ati adunat in jur, facand doar schimb de un gand-doua, apoi mai multe… si apoi poate foarte multe). 


Despre ce e vorba, acum ca v-am periat destul. Vreau sa fac o lista cu carti pe care sa le citesc. Dar sa va spun despre ce este vorba. Carti de care sa ma apuc si pe care sa nu pot sa le las, indiferent daca imi arde casa, daca ma suna Maica Tereza sa-mi spuna un banc de pe lumea cealalta, sau daca incep sa vad iepurasi alergand pe covor. Pe care sa abia astept sa ajung acasa sa le citesc. 

Vreau sa-mi spuneti voi care sunt cartile pentru care simtiti lucrurile astea. Aici, in comentarii. Sunt convinsa ca o sa aflu foarte multe lucruri… 

So? Help? 
Film, funny shit

>Ma simt bine

>Aseara am trecut de la agonie la extaz. De la povestea lu’ Benjamin Button (care m-a intristat peste masura). m-a bagat in zona aia cu “partir c’est mourir un peu” si toate astea…am trecut la Religulous. Imi cadeau ochii in gura, ma durea capul si eram si foarte trista dupa filmul cela, dar am zis sa nu ma culc asa. Si am asteptat cuminte vreun sfert de ora sa se downloadeze filmul de la domnul Dragos (caruia tot eu i-l recomandasem – asta ca sa fie dreptatea dreptate), si am dat drumul. Cum ar zice orice om blocat in ticuri verbale – “foarte tare, frate!”. Trebuie sa recunosc ca am inceput sa am o problema cu tot ce inseamna documentare propagandistice de genul Zeitgeist, care imi dau senzatia ca dau dintr-o extrema in alta, care mi se pare ca se folosesc de usurinta cu care se pot transmite acum ORICE fel de informatii maselor si care MI SE PARE mie ca incearca inlocuirea unei manipulari cu o alta. Adica dam vrabia din mana pe cioara de pe gard cu senzatia ca am descoperit America. In fine. Discutia e foarte lunga. Ce mi-a placut insa la filmul asta (Religulous, in speta) e ca se incearca totusi o abordare mai de “bun simt”. Desi nu s-au putut abtine sa nu arunce niste Horusi si Krishne pe acolo, intrebarile sunt totusi intrebari pe care ni le punem mai cu totii – astia care ne dam cat de cat inteligenti. Iar teza nu mi se pare neaparat “antireligioasa” cat… antihabotnica, ceea ce ma face sa-i mai pun o bila alba.

Si peste toate astea… da, domnule, este amuzant. Imi plac oamenii care fac misto inteligent de toti gibonii presarati in puncte-cheie, inveliti in aur si carora le pute gura de la cat rahat ingurgiteaza. Imi plac. 😀

Boon, asta a fost aseara.

Azi m-am trezit cu greu dupa episodul agonie-extaz care a durat vreo 6 ore in total… adica de la 10 la 4… Am dardait langa aragaz pana s-a incalzit bucataria, cu spatele la filtrul de cafea care bolborosea ceva pe limba lui. Cu ochii intredeschisi m-am uitat pe gemulet pana cand m-am convins ca gata. O dam pe pozitiv. Cizme portocalii, margele portocalii, pulover verde, salvari, fes, fular, hurray. Checked.

In fata blocului imi amintesc de o sfanta Ioana de pe aici de la serviciu, gratie careia am intrat in contact cu domnul Religulous, asa ca zic sa ma agat si eu de niste frezii. Pentru ea. Nenea care vindea flori avea niste texte foarte “deep”… “Va rog frumos, nu mi le ambalati”. “Le luati asa, pentru dumneavoastra??”. “Nu pentru o colega” (mormai eu, cu lentilele ochelarilor aburite). “Sunteti generoasa”. “Imi face placere sa fac cadouri”. “Stiti cum se zice, daca nu dai, nu primesti”. “:)”.

Trailer Religulous:

nostalgii

>Mirosul de afara

>Acesta nu este un text despre poluare. Ecologic sau economic. E doar un post despre o amintire.

Cand eram copil si deschideam fereastra, “afara” avea un miros specific. E drept ca varia in functie de anotimp sau moment al zilei, dar “afara” avea mereu un miros.

In afara de mirosul aerului atunci cand deschideam fereastra, mai era si mirosul pe care il aveau mainile mele cand veneam de la joaca. O combinatie de clorofila, praf de pe minge, vopsea de pe banci si zdrelituri. Il spalam cu apa si sapun si imi parea doar un pret platit pentru distractie. Cred ca nu-mi placea si nu mi-as fi imaginat ca se va incadra vreodata in categoria “amintiri pretioase”.

Acum insa imi amintesc cu placere despre el. Despre mirosul de “afara”.

Si imi mai amintesc ca atunci cand ma uitam pe geam, orizontul imi parea foarte departe si construiam in gand povesti despre cladirea politiei, imi imaginam ca ar fi un palat in care se petrec lucruri magice. Cazane in care fierb ierburi ciudate si printese inchise in turn. Cladirea politiei era la 500 de metri de blocul meu…desi parea a fi la mii de kilometri departare, pe varful unui munte pazit de dragoni.

Acum lucrurile imi par foarte mici.