Sau cea mai tare faza. Sau cea mai penibila situatie. Sau un moment pe care nu cred c-o sa-l uit. Se petrecea acum 5 ani… Eram in Frame. Lucram in Frame, de fapt, asta venind dupa experimentul Shadow – complet esuat, de altfel. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea, desi a durat doar cateva luni. A fost un moment de genul “and now… what?”, desi nu se intamplase inca faza cu neintratul in licenta. Eram inca in anul 4 si m-am angajat acolo ca sa imi temperez bugetul. Lucru de neinteles pe atunci de catre prietenii mei pentru ca primeam mai multi bani de acasa decat majoritatea dintre ei si in plus aveam casa. Eram propritareasa, cum s-ar zice. Ideea de a lucra intr-un bar li se parea nedemna. Li se parea mult mai demn sa isi sune parintii si sa solicite mai multi bani pentru acoperirea datoriilor. Nu conta ca locul (Frame) era ca o oaza de liniste, muzica veche si filme alb negru proiectate pe un zid, ca eram 3-4 angajati cu totii, ca primeam tot respectul de care aveam nevoie, ca eram ca acasa, ca patronii erau oarecum apropiati de varsta noastra si nu exista nimic din ce ai asocia cu “lucratul in bar”. Nimic indecent, nedemn, murdar sau dubios. In fine…
Intr-una din serile din Frame s-a intamplat ceva ce am crezut ca se intampla doar prin filme. La TV era un meci important, asa ca am mutat pe proiector si am inceput sa il urmarim, cu alune si bere. Nu era niciun client. Eram doar eu, barmanul si “administratorul” barului – adica un prieten al patronilor care tinea evidenta financiara la inchiderea barului. Adica lua in primire banii. Cum ne delectam noi acolo linstiti cu fotbal, colesterol si alcool acidulat, pe usa Frame-ului intra un cuplu. El – inalt, neinteresant neaparat. Ea – inalta, tocuri, combinatia fatala intre femeia-cal si femeia-pisi. Individul imi spune ca e vecinul nostru, ca lucreaza la depanari gsm si ca a adus fata sa vada si ea minunatie de bar. Asta deja se extazia pe acolo “aa, ce dragut, au si pian…”. Tipul o plimba bine prin toate cotloanele si toate camerele, pana ajung in spate. In spate era un separeu, potrivit pentru un grup de 7-10 persoane. In general il tineam rezervat, dar cum barul era gol, i-am lasat sa stea acolo. Dupa ce le-am lasat menu-ul in forma de clacheta (tot barul avea tematica cinematografica), m-am invartit 2-3 minute si am revenit. Tipa a comandat o Tequila si tipul un Santal de cirese. Am dus comanda si cum tipa a baut Tequila instantaneu am intrebat-o daca mai vrea ceva. Tipa s-a pisicit toata rasfoind menu-ul, iar el a incurajat-o – “hai, bea acum, ca o sa conduc eu”. Dupa ce a dat cu un aer alintat toate paginile menu-ului, calo-pisica spune: “vreau un Orgasm”. Am incercat sa nu intru in seria ranjetelor de prost gust care apar intotdeauna asociate cu comanda respectivului cocktail, am zambit amabil si m-am dus la bar sa dau comanda. Raul – barmanul care era pe tura – a inceput insa sa ranjeasca. Si cum n-avea unul dintre ingrediente, s-a gandit ca e momentul sa devina ceremonios si formal si a mers cu mine la masa sa ii explice duduii cum e cu reteta proprie de Orgasm. Dupa formula cu “Buna seara, eu sunt Raul si voi fi barmanul dumneavoastra in seara asta ” si inca cateva blabla-uri despre ingredientul lipsa si cu ce poate fi el inlocuit, tipa s-a uitat plictisita la amicul ei, apoi fix la Raul si a replicat indignata: “Vreau un Orgasm in seara asta, ce n-ai inteles??”. Plecam impreuna catre bar, cu Raul plin de texte de genul “da-l afara pe golanul ala, tipa ma vrea” etc etc etc. Nimic interesant so far.
Raul a facut cocktailul si a plecat pana la internet cafe-ul de la subsol. Eu am dus comanda si m-am asezat pe canapea ca sa ma uit in continuare la meci. Dupa 5 minute nu stiu de ce, dar am intrat intr-o criza de constiinciozitate. Am simtit nevoia sa-mi fac datoria si cum schimbam scrumierele intotdeauna la 2 mucuri de tigara (in afara situatiilor in care barul era chiar foarte plin si nu faceam fata), m-am dus la bar, m-am agatat de una bucata scrumiera si m-am indreptat cu ea catre separeu. Ajunsa in prag… ce sa vezi. Masa era data la o parte, tipul statea pe canapea la fel cum il lasasem, dar duduia statea in genunchi in fata lui si parea a fi pierdut ceva prin slitul domnului, pentru ca se uita foarte, dar foarte de aproape. Dupa 2 secunde de panica, am concluzionat ca alternativele mele sunt urmatoarele:1. Fug cat ma tin picioarele si ma fac ca n-am vazut o partida de sex oral in separeul de la Frame, SAU 2. Schimb scrumiera,pentru ca de aia am venit si n-au decat sa se simta prost. In secunda no 3 am realizat ca eu in definitiv n-am gresit cu nimic si ca nu e cazul sa ma rusinez. Asa ca am schimbat scrumiera, prin spatele tipei care parea a fi inlemnit in pozitia respectiva. Dupa aia am iesit linistita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Am povestit lui Mihaita ce si cum, n-aveam aer, nu faceam pauze, moment in care pe usa barului intra Raul. In sincronizare perfecta cuplul a caror distractie tocmai fusese compromisa de catre angajata zeloasa din mine parasea separeul indreptandu-se catre bar. Am pornit si eu catre bar, ca sa le fac nota. Am ajuns cu totii in acelasi timp la tinta – eu, Raul si cuplul. Eu si cuplul in fata barului, Raul in spatele lui. Cum scriam nota, Raul se gandeste ca e momentul sa fie sociabil si sa mai lucreze un pic la bacsis si o intreaba de domnisoara :”si, cum vi s-a parut Orgasmul?”. Eu ma adancesc in nota de plata, apasand tare cu pixul. Tipa ii arunca agresiv: “nu inteleg ce fel de intrebare este asta”. Raul pluseaza, in necunostinta de cauza: “pai… ma gandeam ca poate sunteti cunoscatoare”…
Nu i-am mai vazut niciodata. Nici pe calo-pisi nici pe depanatorul de mobile.
