All posts by Andrada

Film

>Nice Sunday

>
Azi e bine. M-am trezit putin infrigurata, am pus de cafea si m-am bucurat ca e suficient de racoare in casa cat sa-mi pun sosetele roz pana la genunchi.

Acum cafeaua e gata. Si eu sunt gata sa povestesc. Despre ce? Despre cel mai prost film pe care l-am vazut in ultima vreme – “Dosarele X”. La vremea lui, serialul mi-a placut. Chiar mult, din cate imi amintesc. Aseara am vazut un lung metraj fara nicio legatura cu serialul. Doua personaje obosite, care n-au nimic in comun cu vioiciunea personajelor din serial, replici incredibil de proaste (ce scenariu imbecil), o idee care, vorba cuiva, i-a venit unui rus scriitor de SF prin 1920… Suntem in 2008. Un calcul mic, va rog…

Tot filmul este, de fapt, o lalaia insuportabila intre Mulder si Scully despre daca sa se intoarca sau nu in FBI, ea devine un pic geloasa pe o fatuca care pare atrasa de noua barba a lui Mulder (ea moare mai tarziu in film, deci niciun pericol – chiar n-am inteles scopul personajului in sine), se da cu capul de pereti intreband de ce i-a spus unul “Don’t give up” (cand ala de fapt vrusese si el sa zica ceva care suna bine). Scully merge continuu pe un coridor de spital punandu-si intrebari, ca un medic foarte informat ce e cauta informatii pe google despre interventii cu celule stem si apoi in doua zile e gata de operatie…Scully este acum o pisi cu parul lung cam emotiva…

Asa. Raufacatorii sunt niste rusi (wtf?!) cu nume de unguri care fura organe ca sa-l faca bine pe big boss, caruia ii tot cauta organe si membre de schimb. Ce prostie.

Interpretarea replicilor proaste este proasta in sine. Camera fuge de la un personaj la altul in timp ce ei vorbesc, intr-un mod foarte deranjant. Iar ei isi aclama replicile alea de parca ar fi actori incepatori de teatru ieftin.

Apare la un moment-dat si Skinner…

Aiurea. Complet aiurea. O imbecilitate, o pierdere completa de vreme. Asta ca sa nu va pierdeti si voi timpul.

divagand, muzica

>Observatie

>Pe cat de tare ma deranjeaza cand imi vad frustarile cat casa crescute cu grija de imbecilii pozand in oameni misto pe care i-am intalnit, pe atat de mult ma bucur cand recunosc in mine influenta oamenilor mari si frumosi peste care am dat in drumul meu.

Asta e frumusetea cand acumulezi… Ca trebuie sa fie si o parte buna. Nu?

Si – in cultul asta al personalitatii pe care il practic din ce in ce mai evident – nu pot sa nu ma intreb – oare am influentat pe cineva intr-un fel atat de frumos?

Si ceva ce doream de mult sa pun pe blog. Incubus – Just A Phase – live. Caracteristic pentru mine acum :)Do listen, nu va sfiiti…

divagand

>Asa.

>Se ia una bucata manuta, se trage de guleras si se da cu capul putin de niste pereti ca sa isi revina creierasul dinauntru, lasat cam liber. S-a dilatat cutia craniana de-atata caldura si creierul sta chiar si mai lejer ca inainte. Asa ca a dat liber la prosteala.

Si acum se merge la somn.

bad dreams, me feeling like shit

>La dracu.

>Citeam la Runbaby chestia aia cu “o femeie e suma barbatilor care au facut-o sa sufere” si ma gandeam. Daca la barbati functioneaza cam ca in videoclipul ala al lu’ Gnarls Barkley -adica vine una bucata femeie rea, le ia capu’ si dupa aia ei trateaza ca niste moluste neverebrate in sictir tot restul femeilor, la femei e altfel. Asta – femeia in speta – se reface dupa fiecare chestie, se regenereaza, dupa care isi taraste frustrarile, le ingroapa adanc, intalneste un alt barbat care beneficiaza automat de prezumptia de nevinovatie. Care – invariabil – ii da un sut in cur, ea dezgroapa frumusel haznaua cu frustrari, alea toata ii sar la beregata, ea incearca sa le bage la loc si adauga Inca una – aia proaspata, si tot asa. Pana intr-o zi, in care frustrarile alea toate ingropate se fac frustrari-zombie, evadeaza, stau la colt si ii sar nefericitei in spinare. Ca dracu’ in spatele lui Ivan Turbinca.

Doar ca eu n-am turbinca…