>
A inceput groaznic de indecis. Sa merg la terasa, sa stau in casa, sa merg in club… M-am lasat convinsa sa calc intr-un club “de fite” care mi-a parut mie ok la un moment-dat in timp. Mai exact, vara trecuta. (si pe care l-am evitat in ultima vreme in acelasi stil in care dracu’ evita tamaia). Imi placea – pe vremea aceea – muzica (chiar ok, cross my heart) si puteam trece cu vederea divizia de “pisi” care se “tucau” zgomotos pe obraz si bajetii cu chei de la masini pe mese pentru ca pe langa muzica imi placea si view-ul de pe lac si faptul ca era oarecum aerisit – ca spatiu vital. In plus, da – ventilatia este excelenta 🙂
Ajunsa acolo m-am lovit de o chestie de care nu credeam ca o sa ma lovesc. Decorul schimbat – in bine daca e sa abordam viziunea estetica. In rau – daca e sa o privim pe cea a snobismului. Adica daca locul avea inainte o oarecare latura cozy, acum mi s-a parut rece si impersonal. Cateva mese de fussball instalate la intrare de care se sprijineau cool niste personaje… Apoi armata de oameni imbracati in alb. ARMADA, ca sa zic asa. Baietii cu pulovere inodate de gat si fetele pe tocuri. Peste tot. Nici o figura calda, nici o figura cunoscuta. Nimic de care sa ma pot agata. Un iz placut de parfumuri bune, aer complet respirabil – nici urma de fum de tigara – si totusi am mers cu gheara in gat pana in fundul “salii”, incercand sa-mi fac loc cu coatele printre dior, gabanna, boss si toata familia lor. Da, pentru ca stiu ca va intrebati, Elena Basescu era acolo. Am rezistat fix un minut si cateva secunde si am inceput sa scormonesc dupa telefon. Ma simteam ca un animalut incoltit, cu bulina mea mare prinsa de geanta (vezi foto) si cu pantalonii pe sub rochia-bluza. Da, stiu, locul nu conteaza in compania potrivita. Well… tocmai mi s-a rasturnat teoria asta. Dupa cateva mesaje disperate trimise pe unde am apucat, am hotarat ca plec. Ca e Baraka, ca e centrul vechi si o terasa cu risc de dardaiala serioasa, I WANTED OUT. Pe drum am intalnit cateva figuri cunoscute si calde, care m-au rugat sa mai stau (hi, steve), but it was too damn late. Aveam ura in sistem, ma furnicau venele. Am calcat o duzina de pisi si am inghiontit vreo 30 de parfumati in disperarea de a iesi cat mai repede. Ca din nisipurile miscatoare, aveam senzatia ca n-o sa mai scap niciodata.

Cateva urlete in telefon mai tarziu si 2-3 taximetristi imbecili care au refuzat sa ma duca in Lipscani, si eram pe drumul libertatii. Stateam pe bancheta din spate si respiram sacadat, incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat. Am ajuns la concluzia ca este o combinatie letala intre inrautatirea clara a locului (nu ma contraziceti, IT IS WORSE) si eu invatand foarte multe despre cine sunt de fapt de-a lungul acestui an.

Am ajuns in centrul vechi. Doua personaje la masa. Mi-e frig. Radu imi da haina, plecam. Ne ducem pe la Clara si dupa aia poate in Expirat. Well… nu-s incantata, dar macar ma simt in largul meu. Luam tigari, o sticla de apa. O briosa de la Gregory’s ma pune de tot pe picioare. Simt din nou gustul vietii.

Ajungem in casa cu pricina. Un pisoi dragalas (Radu, stiu ca esti oripilat, dar era extraordinar de dragut si torcea instantaneu). Constructie veche, camere foarte inalte. Saltele in loc de paturi. Nice. In secunda in care fundul meu a atins salteaua (iar suprafata este considerabila, va asigur), am stiut ca nu mai vreau nicaieri. There we shall stay for a while… Muzica… un pahar de vin… atmosfera…

M-a luat somnul usor-usor. Dar un somn placut, simpatic, nu d-ala violent care te face sa-ti smulgi parul din cap si sa zbieri la oameni intr-un dialect neinteligibil. Mmm… I wanna go home. Taxi. Over-all – ploaie din aia care imi place mie. Parca am comandat-o, la naiba! Drum linistit catre acasa. Aprins 2-3 lumanari parfumate, luat un pahar cu un pic de whiskey pe fund si scris experiente de viata pe blog. Nu inainte de a raspunde unui domn cu un mail. Inca o data, sa aveti o duminica frumoasa and don’t worry. Life treats me well. 🙂

Duminica frumoasa sa aveti! A mea o sa fie sigur intr-un mare fel.

Later edit: : Neah, nu-i baNbu. Acolo nu intram nici tarata in lanturi. Este vorba despre Fratelli. Unde n-o sa mai intru nici tarata in lanturi.