All posts by Andrada

funny shit, la strada, monoloagele taximetristului

>Monoloagele taximetristului

1 Comment

>

Episodul 1 – Camelia din Galati

“Domnisoara, ce ziceti de treburile astea cu profesoara si baiatu’? Dar, nu va suparati ca va intreb, dumneavoastra nu locuiti in Romania? Nu, domnisoara, nu de la televizor, ca aia vorbeste repede taca-taca-taca-taca, nu intelegi nimic, iti intra pe o ureche si iese pe cealalta. Eu citesc ziarele. Acolo ai timp, domnule, poti sa intelegi ceva…
…
Si totusi ce credeti de profesoara? Cica vor astia sa o inchida. Auzi, ca in America au inchis cateva. Niste nimfomane. Ce stie ei baietii de 16 ani. Nu pot sa traiesc fara tine. Ce e asta, domnisoara? Cum? Da, aveti dreptate – asa vad ei lucrurile.
…
Am patit si eu ceva, in iarna lui 86 – atunci traiam inca cu ai mei, si mama traia, Dumnezeu s-o odihneasca! Mergeam cu taxiu’ pe strada, si vad o fata. Desculta, vai mama ei, mergea prin zapada. Am oprit, m-am dat jos: ce-i fa hai cu tine? Ca n-are unde sa se duca. Era din Galati, o daduse afara barba-so, si mai era si bortoasa in 3 luni. Camelia o chema. Si mi s-a facut mila, domnisoara, v-am zis, desculta era, cu picioarele in zapada. Si i-am zis : fa, io te iau cu mine, da’ la primavara, cum da firu’ ierbii, iti iei hangaralele si te duci. Nu ma intereseaza unde, da’ te duci unde vezi cu ochii. Io te scot din iarna, da’ nu pot sa vad de tine.
Si am luat-o acasa, domnisoara. Mama a carait, normal, ca ce e cu bagaboanta asta, de unde ai cules-o? Sa-i zici sa se duca la ea la Galati, sta prin straini ca Ion fara tara…
Si intr-o zi vine mama si zice : vezi ca nebuna a incalecat fereastra! Ma duc fuga, deschid usa, nebuna – asta, Camelia, de care va povestesc – era calare pe geam. Ca eu ma arunc, ca te iubesc. Stateam langa usa, la distanta, si o duceam cu vorba: Stai fa nebuno, fa, tu-mi iei zilele fa, ma bagi in puscarie fai. Ce ai fai proasto, il omori si pe ala de la tine din burta.Fa, tu te iei dupa mama? Fai Camelio, nu fi tampita, poate e baiat. Fai n-auzi, ala e lumina ta, proasto! Si ma apropiam din ce in ce mai mult. Ea nimic. Calare pe geam. Si cand eram la 1 metru, asa, am sarit si m-am tipat cu mainile in paru’ ei ca pisica pe gard. M-am gandit eu: daca o iau de mana se smuceste nebuna. Si ce era sa-i fac eu? Infundam puscaria pentru o nebuna! Era femeie simpla, domnisoara, nu stia educatie Camelia asta de care va zic…Mereu ii ziceam : ce stii tu fa care e diferenta intre sex si dragoste? Dragoste e cand sunt doua suflete impreuna: mama, tata, frati, prieteni, e greu sa gasesti dragoste, fa. Da nu stia ea, domnisoara ce e aia…era femeie simpla, nu stia educatie… “



Episodul 2 – Fiul din Portugalia

“Tiiiiii, ce de lume pe strada…
…
Vai, dar ce o fi cu atata lume pe strada??
…
…
Ce o fi dom’ne cu atata tineret?
S-a terminat sesiunea…
Doamnee… ce de fete aiurea pa strada. Doamne, multumesc lu Dumnezeu ca nu mi-a dat fete. Io am 2 baieti, stiti? 2 baieti am. Ca daca aveam fete nu stiu ce faceam, muream de grija lor.
Si asta, baiatu’ mai mic, e ca mine. Ii place soferia. S-a invartit el pe la firme, a facut ce a dres, si s-a descurcat. E sofer bun. Si isi gaseste si el o fata. Mare iubire, mare pasiune, se iubea, se pupa toata ziua!
Dupa o perioada, mi-am dat eu seama ca ceva nu e in regula. Deh, domnisoara, parintii ei erau oameni cu pretentii, si nu prea le convenea ca asta – fi-miu -e sofer. Ca de, nu tu facultate, nu tu alea…Si din ce in ce mai rau, din ce in ce mai rau.
Intr-o zi, m-am trezit cu ei la usa. Ionut cu fata. Aia – plansa toata, rosie, ochii bulbucati, cu o geanta in mana. Ca ei nu mai suporta, ca vrea sa fie impreuna, si ca se muta la mine. Si ce era sa zic? Se iubea tare, mie imi era mila de ei. Si trece o luna, doua, aia plangea in fiecare seara dupa tac-so si ma-sa. Si pana la urma s-a intors fata, deh, era tanara, nu putea sa stea fara ai ei. Io am inteles-o, deh, daca ei vroia baiat cu scoala, cu astea, normal ca nu le placea de al meu. Pacat, ca e baiat bun, serios va spun.
A plans-o asta prostu’ vreo luna-doua, si de unde nu gaseste el acu’ juma de an alta fata! O minune de fata, sa mor daca va mint. Frumoasa e, desteapta e, cuminte e. Si asta il are pe tac-so in Portugalia. Si acuma au plecat amandoi in Portugalia la tatal ei, si l-a facut pe asta al meu – soferu’ meu – l-a facut sef pe acolo la fabrica lui.
Asa, aici stanga? Unde va las? Aici? Bine – 120.000. Multumesc, haideti ca data viitoare cand ne mai intalnim, va povestesc ce s-a mai intamplat”.

Episodul 3 – Violenta in familie

(un tip tuciuriu la 150 de kile pe putin)
“Da’ cine e domnisoara baiatu’ asta pa care l-am lasat? Prietenu’ dumneavoastra? Nu? Pai de ce? E… va iubeste el, va zic eu sigur. Nu exista d-astea cu prietenii, cu prostii… nu exista. E mort dupa dumneavoastra, sa-mi sara ochii din cap daca va mint.
Am avut si eu o prietena… frumoasa…. asa ca dumneavoastra de frumoasa. Era dasteapta, facuse facultate, era fotomodel. Si ne-am indragostit. Nevasta-mea stia, normal ca stia. La 100 de kile ale iei normal ca stia. Da’ asta – nebuna – trebuia sa-si dea seama ca n-o sa las navasta si copil pentru ea. O iubeam, sa mor daca mint, o iubeam cu tot sufletu’, ca iera frumoasa rau si dasteapta, da’ nu era sa las familia si copilu pentru una asea aiurea.

Si intr-o zi i-am zis: fa, io nu mai pot, io am scandal cotidian zilnic acasa! Sa supara nevasta-mea, nu mai pot. Si a sarit nebuna cu pantofu pa mine. Uite, aici in cap mi-a dat da mi-a sarit sangili. Si uite (scotocind sub scaun si intorcand-se catre mine cu un prosop in mana) – cu asta m-am sters! Mergeam pa strada si ma stergeam. Da sigur, ma uit la drum, normal ca ma uit la drum, ce credeti ca nu stiu sa conduc? Da ani da zile fac taximetrie si nu am nici un accident.
Si imi pare rau da ia, domnisoara, ca era v-am zis ca era frumoasa si dasteapta. Si ma si iubea, tuta. Da’ cum iera sa las io fomeia mea? Orcat as fi iubit-o io pa ia. “

Episodul 4 – domnul taximetrist

“Domnisoara, nu va suparati ca imi permit sa va intreb: in ce domeniu lucrati?…. A, si credeti ca faptul ca sunteti foarte frumoasa a avut vreo legatura cu angajarea dumeavoastra? Inteleg…
Domnisoara, dumneavoastra aveti prieten? Da? Si il iubiti? Cum adica nu stiti? Daca il iubeati stiati lucrul asta. Si daca ar veni maine si v-ar spune: vreau sa ne mutam impreuna – cum ati reactiona? Cum adica nu stiti? Dar trebuie sa va ganditi la lucrurile astea. Sunt lucruri foarte importante, viata trece, nu stiti unde se duc zilele. Daca nu stiti atunci de ce mai pierdeti timpul?

(La un semafor, intorcandu-se catre mine cu un aer conspirativ) : ma credeti un ciudat, nu e asa? Sa stiti ca nu pun genul asta de intrebari decat persoanelor distinse care se urca la mine in taxi. Eu fac lucrul asta, meseria asta, din curiozitate. A fost o perioada cand am avut nevoie de bani, si atunci de aia am inceput. Dar acum am mai multe firme si fac lucrul asta asa, mai mult din inertie. Stiti, credeti ca angajatii sunt datori patronilor? Nu e chiar asa… Si patronii sunt datori angajatilor.Vine, iti cere o zi libera… i-o dai, ce naiba sa faci. Ca stii ca incepe sa gandeasca rau de tine. Si uite-asa ajungi la mana lui… El e la mana ta, si tu esti la mana lui.
…
…
O data o doamna blonda, am luat-o de la televiziune, mi-a zis cand a coborat: dumneavoastra nu sunteti taximetrist! Si i-am raspuns: cum sa nu fiu doamna? Sunt taximetrist – suntem ceea ce facem.
…
…
Stau asa, cateodata si ma gandesc. Doamne, cum trece viata asta pe langa tine. Am divortat o data. Acum am o prietena – de cand ne-am vazut prima data si pana acum nu ne-am despartit. Niciodata. De 6 ani suntem numai impreuna. De aia va intrebam: de ce stati cu cineva daca nu stiti ca vreti sa fiti impreuna? “

Episodul 5: Dadaca

“Hai puisori, hai mama Leone, haide, sa inaintam! BRG, BRG, BEREGEEE, unde te duci mai baiatule? Hai colegule, hai mama Leone, haideee. Asaaa, ma, asaaa, vedeti ca se poate?

Domnisoara, oamenii sunt de 3 categorii: oameni buni, oameni rai, si soferi. Iar soferii sunt de 3 feluri: soferi buni, soferi rai, si taximetristi. Heheheheee…. Haide puisor, haide mama Leone, DRP, DRP , de ce il depasesti tu asa pe GTO? HaiJIJ, hai JIJ, accelereaza, haide colega, haide ca se poate! Mai tu oi fi d-al lu Jiji, d-aia esti asa afurisit? “

VA URMA

divagand, funny shit, la strada, muzica

>Start wearing purple

>O dimineata perfecta incepe la metrou cu…. Nu. O iau de la capat. O dimineata perfecta incepe atunci cand suna ceasul si nu iti vine sa dai cu pietre in geam. Cand auzi melodia aia si parca nu e asa enervanta ca de obicei. Cand ai impresia ca ai dormit 100 de ani si ca e ok – te poti ridica fara mari traume din pat.

O dimineata perfecta continua cu ritualuri bine stiute – cafea, dus cu miros de mango, cautatul de haine aleneeeeee….

O dimineata perfecta merge mai departe si ajunge la metrou – si aici pot spune – cu Gogol Bordello – si pentru ca e o dimineata perfecta, toate cele 3 trenuri vin exact la timp; intre timp toata lumea din vagon se zbantuie si canta – START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEE- in capul tau, fireste, dar asta e mai putin important. Cel mai important e ca ai un ranjet larg pe fata, lucru care certifica faptul ca ai de-a face cu o dimineata perfecta.

Restul zilei deja nu mai conteaza: e clar ca e va fi o zi perfecta. Mancarea e ok, ochii nu te dor, nimeni nu te streseaza, nimic nu-ti poate altera starea zen.

Seara e si mai misto – lumea din metrou danseaza din nou – START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEEEE – cea mai tare e tanti aia grasa cu sandale aurii. Uite cum ii tremura suncile – da’ ea canta de moare: start wearing purple, wearing purpleeee. Ce misto.

Ca bonus, ajungi la bloc si constati cu satisfactie ca-s iar plozii la joaca in fata scarii. E perfect – asta inseamna ca sunt parintii cu ei si ca fauna ascultatoare de manele s-a dus in alta parte sa-si scuipe semintele. Si se joaca puradeii cu mingea, si mamele barfesc, si de fapt toti canta si danseaza: START WEARING PURPLEEEEEE.

Un crevete, o bere, o tasta-doua si uite-asa se duce o zi perfecta. Mama ei de zi perfecta…

Start wearing purple for me now!

divagand, me and my friends, me feeling like shit

>Cum e cu faza aia…

>

…cand se pare ca ceri prea mult de la oameni? Cum e cand pari nebun, si stii ca asa pari, si realizezi cum te privesc oamenii, si desi nu faci totul dintr-o dementa absoluta, totusi toti te percep ca pe o persoana scapata de sub control?

E aiurea, asa e. Cand ceri foarte putin, si totusi putinul ala nu exista, si atunci o iei razna si realizezi ca o iei razna si ca reactiile iti sunt cel putin exagerate, si totusi nu te poti opri pentru ca putinul ala din contract nu exista, la dracu’! Si esti dezamagit ca naiba, si te duci si mai dai un tun, ca oricum lumea te stie nebun, ce conteaza… nu e ca si cum le-ar pasa de nervii tai. Stii cum e: “las-o ma, ca e dusa….”. De cate ori n-ati zis asta? De cate ori n-ati gandit-o, cel putin?

Ma tot intreb: cum functioneaza treaba asta? Asteptam cu totii sa patim o chestie nasoala, si sa vedem cine se sesizeaza? Si atunci dam puncte? Asa functioneaza? Si in perioadele dintre intamplarile dureroase e un fel de … pauza? Poate ca sunt cu adevarat tampita, si nu m-am prins. Poate ca toata lumea are o carte, ceva, cu reguli, si eu n-am ajuns la librarie la timp.

Acum ma gandesc… la ce bun. Zau, la ce bun? La ce bun sa iti doresti? C’mon…. suntem o specie egoista. Si eu sunt egoista. Si … la ce bun? Zau…

divagand, me feeling like shit

>Imi vine sa…

>
Imi vine sa… dar rau de tot. Si atunci cand imi vine sa…, dar rau de tot, de obicei nu fac nimic. Incremenesc. Si faptul ca imi vine sa… dar rau de tot, incepe sa imi clocoteasca in sange. Si imi vine si sa plang, de fapt de cele mai multe ori chiar incep sa plang. Si ma simt neputincioasa, si mai ales imi vine sa… dar rau de tot.

divagand, me and my friends, muzica, nostalgii

>Incerc de zile bune

>… sa gasesc un subiect bun pentru un post. De fapt il tot gasesc, dau de el peste tot (si ma gandesc: uite un subiect bun pentru un post), dar apoi, dupa ce imi defileaza putin prin creieras, dispare pur si simplu.

Desigur, as putea scrie despre ce simt. Dar n-am chef sa arunc tot pe tava – tocmai pentru ca simt. Si pentru ca simt ca as vorbi in gol si cuvintele s-ar simti singure, aruncate aiurea. Iar cu metaforele despre trairi pe care le aruncam -ca sa aratam ce cuvinte noi am invatat-tocmai ce v-am spus mai devreme ca nu prea ma impac.

Da’ pe bune ca tre’ sa scriu ceva. Am un tacanit in urechea stanga care imi zice asta.

Sa vedem… sa scotocim…

Concluziile saptamanii – poate, poate…?

1) Toti oamenii actioneaza in primul rand din rautate 🙂

2) Toate drumurile duc la strand

3) STRAND, STRAND, STRAND, STRAND (incepe deja sa sune cool, nu?). Hai sa incercam si asa : SHTRAND. E?

4) Nici o sauna nu se compara cu un costum de scafandru

5) Vreau sa ma plimb cu elicopterul

6) Yachtingul ma fascineaza mai tare decat as fi crezut ca o poate face

7) Trebuie sa te gandesti bine inainte de a apasa pe un buton

8) Nu toti tantarii pisca (unii devoreaza de-a dreptul…)

9) Unii olandezi sunt amuzanti

10) Nu manca niciodata la KFC daca urmeaza sa te plimbi pentru 2 ore fara tinta.

Damn… still nothing. Incep sa cred ca ar fi cazul sa inchei cu blogul asta.De tot. Ce naiba sa fac?