Category Archives: calatorii

>Barcelona, mi amor

>Te-ai fi asteptat, de la o persoana … complexa… cum sunt eu, sa postez de la Barcelona povestind despre evenimentele culturale, obiceiuri, locuri, intamplari, viata, noapte, zi… ceva…. ceva. Nu?

Ei bine, pentru moment tot ce am de zis este: frate, astia au salvamari buni rau.

Nu se vede bine din cauza fanei pe care o puteti observa in imagine, dar va pot asigura ca Baywatch era un film cu oameni diformi pe langa individul in cauza…


Well… hello there…

Va mai povestesc cand ma intorc.

>28 pe 8 in Vama Veche

>Culmea, oamenii de la stat s-au gandit sa dea zi libera tocmai de ziua mea. Nu ma intereseaza motivele religioase, dar coincidenta a fost fix pe sufletul meu.

Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti “originali” – nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt… port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii… Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc “vamaiotii” de moda veche. 

Si tocma’ d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi – ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.




Urmeaza Barcelona si Bestfest.

Se anunta o vara geniala.

>Despre Bulgaria mea – numai de bine

>

Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria “de ce nu?”, “si in definitiv ce am mai bun de facut”, “cat poate fi de rau” etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul “paradisul vacantelor” – mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau … Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase…
Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de “olinclusiv” a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14… Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului… sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele… Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si – in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi – putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai…putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.

>La padure

>L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Nu? Dar pe pinguinul mofturos caruia ii place sa doarma mult si nu merge cu cortul l-ati vazut? Daca da, probabil ca stiti ca pinguinul mofturos este si destul de capiat, asadar daca dupa 2 nopti nedormite i se propune sa mearga la un party undeva afara din Bucuresti, noaptea, in padure, urmand sa doarma in masina (care la un moment-dat se transforma in cort) e posibil sa accepte. Asta in ciuda faptului ca e un pinguin mofturos si somnoros, cum ziceam mai devreme.

I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party – blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.

Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.

>In Bruges

>In Bruges am fost acum 3 ani. Mi-a placut enorm, mirosea a ciocolata peste tot, printre casutele cu multe flori pe pervaz, mici sau mari, ca din povesti. Lebedele, canalul, trasurile, mi se parea ca sunt pe un platou de filmare, nu intr-un oras.

Si el chiar s-a transformat in platou de filmare, pentru filmul “In Bruges”. Il am de prin septembrie, dar am amanat vizionarea lui din motive stupide. Sentimentale, sa le spunem. Cu 2 zile inainte de revelion am zis ca e cazul sa scutur hainutele si sa vad filmele puse la naftalina. Si am inceput cu asta.

Mi-a placut, drept pentru care vi-l recomand, chiar si voua, astora care nu le-aveti cu suflete inmuiate la mirosul de ciocolata. O sa vedeti de ce… Si s-ar putea chiar sa va razganditi.

Si am o intrebare – cine vrea sa dea o fuga cu mine pana la Bruges anul asta? 🙂 Uite cateva poze (facute cu telefonul, ce-i drept – mentiune pentru pretentiosi).





>Pana la Dracu’ si inapoi

>Am fost la Dracu’. M-am dus Dracu’ si mi-a mai si placut. In weekendul asta a fost tim bilding, aici.  Struti, caluti, ponei. Aer curat.


Oamenii – altfel, si cand spun altfel ma refer la asta: prin zona manejului se invartea o pisicuta cu un picior stramb. Era clar ca accidentul s-a petrecut demult, pentru ca nu parea a suferi desi avea coloana stramba si piciorul ala complet sucit. Miau, miau la al treilea miau beneficia deja de toata atentia posibila. La insistentele Danielei am fost la receptie sa intrebam de un veterinar. Eram sigura ca o sa primesc priviri ironice, dar oamenii chiar pareau ingrijorati cand au auzit ca am gasit o pisicuta lovita. Mi-au dat numarul de telefon, am sunat la veterinar (era sambata). Omul mi-a raspuns, m-a ascultat si a mai si venit pana acolo. Avusesem dreptate, accidentul se petrecuse demult si osul era deja sudat, dar macar am incercat… si a existat bunavointa. 


La Dracu’ e bine de tot si va trimit si pe voi acolo, cu tot respectul :). Cazare ok, kitch-ul tinut sub control, oameni atenti, mancare buna, centru de echitatie, verdeata.

M-am indragostit de caluti, m-am dat si cu caruta (cu Doina si Stela – asa le chema pe iepele “in charge”). La ATV am renuntat, desi ma inscrisesem. Nah. 

Duminica am dat o tura si prin Sighisoara. Care nu m-a impresionat prea tare. Dar poate ca eram eu obosita, plus ca era si vremea urata. Mentiune speciala pentru piureul de castane cu frisca si rom. Goodie…

Faza amuzanta a zilei – vineri ne-am oprit la Cheile Gradistei, sa mancam. In restaurat, binecunoscutele animale impaiate plus kitch-ul infricosator. Langa noi o vulpe in pozitie de atac. Consecinta – dialogul urmator: 

-Uite, vulpea e in atac. 
– Da, in atac cerebral. 

>Ultimele ganduri dinainte de somn

>
Beau un pahar de Porto. Fumez o tigara, o savurez ca si cum ar fi ultima si ma gandesc la diminetile de la 18 ani cand ajungeam acasa si fumam o ultima tigara pe bancuta din fata blocului plina de mana-maicii-domnului. Cand doream foarte, foarte tare sa pot face chestia asta acasa. Acum o fac acasa, in balconul asta mare si primitor, si n-am uitat inca in astia 9 ani sa ma bucur de ea (doamne, ce mult suna 9 ani, si cat de putin par acum…). De senzatia de intimitate, de libertate, de liniste. Si ma intorc cu gandul la importanta faptului de a trai frumos. La cliseul cu “carpe diem” completat cu notiunea de bucurie. De cateva luni nu ma pot dezlipi de ideea asta a importantei frumosului din fiecare zi, probabil e un semn de inceput al … batranetii? Maturizarii (ca sa sune mai credibil)? In fine. Batranete in tinerete si viata chiar si peste moarte. Ceva de genul asta.

Am pus un slide-show cu pozele din Portugalia si nu ma mai satur de ele. E pentru prima oara in ani cand ma intorc cu amintiri asa frumoase. Eram obisnuita sa ma intorc cu informatie, cu lucruri noi in bagaj, cu povestiri proaspete etalate la umbra din Green Hours in fata prietenilor. Dar atata frumusete in rucsac nu sunt obisnuita sa declar la vama.

Cantecelul e cantat de Cesaria Evora cu Mariza. Si ele, doamnele, spun ca e tare dulce sa mori in mare. Ei… asta n-as putea sa afirm, cred ca de fapt e cam nasol, dar sa ascultam si sa ne bucuram…:)

Cesaria Evora – E doce morrer no mar
Asculta mai multe audio Muzica »

Dap, fotografiile imi apartin. Chiar am fost acolo :).

>M-am intors

>Si am adus cu mine amintiri frumoase. Amintiri dintr-o tara verde, cu oameni exagerat de calmi si lenti. Cu ocean si hauri ametitoare, plaje cu stanci, miros de peste, cantitati impresionante de mancare, cafea foarte buna la amiaza, palmieri si multe flori. Margarete in brazi, cactusi, pescarusi, baiatul cu broaste, cabo de sao vicente, cabo da roca, masina inchiriata fara asigurare, briza, piri-piri, luna oglindita noaptea in ocean, plaja secreta, vinho verde, vinho de porto, biserici cu cappuccino, tramvaie galbene, lustragii in strada…

Cred ca revelatia vacantei a aparut chiar din start, odata cu oamenii frumosi pe care i-am cunoscut. Si se stiu ei care sunt.

In rest, atencao, depilacao, revolucao, aparicao, visitacao, afixacao, exposicao, promocao, pao, cao, prisao. An so on, and so forth…

Pentru imagini, consultati picasa :).

Portugalia