>Se intampla si la case mai mari…
Un peste cat un muc de tigara
Mania peliculei
Pinguin mandru de bolovanul mare pe care tocmai l-a ouat
Picior de pinguin in nisip frantuzesc scaldat de mediterana
>Am pus piesa de la tine pe blog. Nu de alta, dar m-am uitat la clip si era cu mare si nisip. M-a convins.
Iar tu, celalalt draguta, asculta atent versurile. Da, da, tu, exact. Stiu ca te simti cu musca pe caciula. Exaaaact despre tine e vorba.
mostra:
There is nothing left to say
I had my fill, I went away
Your crying eyes won’t change a thing
It was just a fling
Well how could an angel break my heart
He said: We could still be friends
Bai nene, sa ne traim mult. Si bine. Si sa ne batem copii cand sunt mici ca sa nu ajunga ca noi. :)))
Mi-am dat seama ca n-am vazut niciodata situatia clar… Si cu atat mai putin o vad acum 🙂 . Ca lucruri de care m-am agatat cateva luni in sir au fost false, explicatii pe care mi le-am dat una dupa cealalta au fost inutile… ca oamenii nu sunt asa cum vrei tu sa iti imaginezi ca sunt. Ca uneori in spatele a nimic e… chiar nimic. Sunt putin suparata ca locul in care fugeam de obsesii a devenit unul populat de ele, si ca nu pot face nimic in sensul asta. Nu mi se pare corect – locul in care imi calmam creierul s-a transformat intr-unul care ma face sa sufar. Dar… cine-a zis ca exista ceva corect pe lume?
Intorcand moneda, ma bucur ca am trait-o si pe asta. Am baut mai mult decat pot duce si nu mi-a fost rau, am dansat mai mult decat pot dansa, am tipat mai mult decat pot tipa, am simtit mult. Am simtit fiecare vibratie, am colectat toate gesturile, toate formele, toate culorile si le-am absorbit si acum inca le mai simt.
Am trait 2 ani in 2 zile.
>I-am promis Dianei acum o saptamana daca nu mai bine, ca voi posta la mine pe blog poze din Praga, de anul trecut. Ei, lenea m-a prins, am mai si uitat, dar uite ca ma tin acum de cuvant.