Category Archives: carti

Am concurs de la Noaptea Bibliotecilor!


Eh, iaca, dacă nu știați, aflați acum. După atâtea nopți de muzee, galerii, filme românești și scurt metraje, avem pe 1-2 octombrie și Noaptea Bibliotecilor, eveniment național organizat de Asociatia Excedo în parteneriat cu ANBPR și Asociatia Marketer Club! Păi să vă mai plângeți voi acum că nu aveți timp să dați pe la bibliotecă! 😛

Și pentru că niciodată nu avem destule cărți, eu vă dau acum premiu patru exemplare din colecția Sherlock Holmes, de la editura Adevărul. Da, facem concurs cu dublă miză nobilă – voi aflați de un eveniment mișto și tot voi primiți niște cărți.

Le vreți? Ce e de făcut? Păi nu mare lucru – dați like pe pagina Nopții Bibliotecilor și pe cea a lui Adevărul, lăsați-mi un comentariu în care să-mi recomandați cartea voastră preferată din toate timpurile și negociem, ne gândim, discutăm pe teme de Sherlock.

De câștigați, vă puteți ridica premiile direct de la bibliotecă în seara evenimentului, sau el se poate trimite și prin poștă în caz de necesitate geografică.

Vă aștept cu paginile deschise să-mi ziceți ce să mai citesc.

Și vă dau și melodie frumoasă, să intrați mai bine în mood de lectură:

Uah, ce generoasă sunt, aproape că nu-mi vine sa cred!

Dragă Ștefan,

(L.E. Iubiți apropiați, nu vă scandalizați, vă rog, e vorba de o carte. Adicătelea de cultură, ce mama dracu)

Am vrut să încep cu Dragă Nic, dar am un prieten căruia i se spune așa și n-aș vrea să-i dau cu ceață.

Am ajuns azi noapte pe la pagina 67 a Scrisorilor către Rita. Băi, deci n-am mai văzut atâtea puli, pizde, cururi, futaiuri și coaie la un loc într-un scop până la urmă …ă…romantic și…ă…să zic amuzanto-trist (dulce-acrișor sună a mâncare chinezască) de nu știu cand. Băi, deci sunt foarte multe. Câtă frunză, câtă iarbă. Dacă ăsta ar fi yahoo messenger, aici ar veni emoticonul ăla de belește ochii de parc-a văzut pe mă-sa la duș (vezi, sunt o fină, nu mă apuc să descriu și ce făcea mă-sa la duș, poți să dai asta temă de gândire lu’ doamna Neli, când mai face pe dășteapta internaută).De fapt nu am văzut niciodată o orgie tragicomica de aproape, așa că pot să-ți zic direct că n-am văzut, băi, niciodată așa ceva. Mersi.

După ce mi-am trimis pudibonderia la culcare (îți dai seama, era târziu, cât să stea și ea erectă vigilentă, dracu) am citit. Păcat că mi s-a făcut somn și lucrez azi (făcându-i în ciudă dumnezeului ăstuia care cică ne-a dat duminica s-o ardem pe chill), că e mișto cartea. Băi, deci e foarte mișto, o s-o citesc pe toată.

Băi, deci mi-ai cerut feedback.

P.S.: mortală faza cu capotul nostru.

P.P.S.: da, băi. și după aia m-am uitat la cuprins și am văzut că seamănă cu filmul ăla al lu’ kim ki duk.

Ce mai vedem la televizor

Într-o cruntă insomnie m-am lovit într-o seara, pe Cinemax2 de un filmuleț olandez care în traducere în română s-ar numi ceva de genul ,,Viața într-o zi”.

Poate unora li se va părea plictisitor. Poate pe altii îi va pleoști subiectul sau finalul. Mie mi-a plăcut foarte tare.

E așa: dacă viața ar dura o singură zi lungă și toate lucrurile prin care treci s-ar putea întâmpla o singură dată? Inclusiv dragostea?

Și dacă te-ai hotărî să trăiești împreună cu iubitul tău/iubita ta într-o viață după moarte, dar în iad? Mai exact într-o lume repetitivă, în care fiecare zi seamănă cu cea dinainte, într-o lume în care oamenii se împart, se despart, se irosesc și aleargă unul după altul? Și dacă odată ajunși în iadul respectiv nu vă mai puteți găsi unul pe altul? Ce faceți, renunțați, sau vă căutați în continuare jumătatea, până când o găsiți?

Ipoteza mi s-a părut superbă. Oamenii care sunt destinați să fie împreună sunt aruncați în lumea asta, care e iadul altei lumi în care lucrurile se întâmplă perfect și o singură dată. Și trebuie să se găsească.

Înțeleg că filmul e realizat după o carte pe care acum sunt foaarte curioasă să o citesc.

Literară

Avem leapșă de la Elfă și o onorăm.

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
– Hemingway

2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
– Instinctul.

3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităîii?
– Eric Emanuel Schmidtt – Oscar și Tanti Roz

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
În Grădina Ioanid, într-o zi cu soare, la începutul lui septembrie.

5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
– Niciunul.

6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
– Nicio carte nu ar mai fi la fel fara toate personajele ei.

7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
– Nu-s genul sportiv. Și cred că peste cărțile esențiale dai, pur și simplu, nu trebuie să scotocești 3 continente în căutarea lor.

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
-Unii dintre cei pe care aș vrea să-i întâlnesc încă trăiesc bine-mersi :P.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
– Habar n-am. Probabil mi-aș face un discurs de acasă, iar la fața locului, în loc să-l urmez, aș uita tot și aș improviza, cum fac mereu.

10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
– Mare, bine-bine ordonată și magică (să se regenereze din când în când cu lucruri noi pe care îmi doresc să le citesc). Nu-mi doresc o bibliotecă cu toate cărțile scrise vreodată, nu cred ca aș putea/vrea să le citesc CHIAR pe toate.

Se dă mai departe către oricine ar dori să răspundă la întrebările astea, doar anunțați-mă și pe mine, vă rog, când vă apucați de ea :D.

Încheiem cu melodia zilei:


Cartea săptămânii – Harun şi marea de poveşti

        Am primit cartea asta cadou de 8 martie. V-am mai spus deja că am cei mai grozavi prieteni din lume? Well – cartea asta a venit cadou spontan din partea unuia dintre prietenii aştia de care vă tot povestesc, doar că e vorba de o ,,ea”.

       Aşadar, prietena asta de care vă povesteam s-a hotărât că am nevoie de o doză de poveste naivă pentru copii şi adulţi, de o cantitate solidă de simbolism care să mă inspire. Şi nu pot să vă descriu aici în simple cuvinte cât de bine a făcut.

       Citiţi cartea asta. Citiţi-o într-o seară sau două. Sau atunci când vreţi să vă reamintiţi de ce sunteţi aici, pe pământ. Citiţi-o, în orice caz.

       Am găsit pe bookblog o recenzie…proastă, Folosesc cuvântul ăsta ca pe aceeaşi armă pe care a folosit-o autoarea recenziei categorisind cartea. Poate fac bine, poate fac rău. Ce ştiu însă siguuur e că voi vă veţi face un superbine citind-o.

         Şi cred că ăsta e cel mai important lucru din lume. Să vă faceţi câte un mic bine în fiecare zi. Începem de azi?

Turma scapă…ăăă…vede urma. Thriller ovin.

Trebuie neapărat, neapărat, dar neapărat de tot să citiţi cartea asta. Tre-bu-ie. O am de bibliotecă de un an jumate şi am tot zis că mă apuc serios de ea. Şi m-am apucat. Şi n-am mai lăsat-o. E geniala, brilliant, super, beton, marfă, ţuţ, cum să mai zic.

,,Turma vede urma – thriller ovin” (în original Glennkill, foarte bine ales şi titlul -o să vedeţi de ce) e scrisă de o tipă din Germania, de 35 de ani, sub pseudonimul Leonie Swann. Se ştiu foarte puţine despre ea, e unul din autorii ăia foarte misterioşi, dar ce pot să vă zic sigur e că trebuie neapărat să citiţi cartea asta. E scrisă excelent, personajele sunt brici (mai ales cele non-umane) şi traducerea e una foarte bună. N-am mai simţit de mult aşa bine o carte aparent de luat la plajă.

Da, e uşurică. Dar atâtea subtilităţi se ascund sub un înveliş satiric că n-ai cum să nu te minunezi. Ce sa mai zic – citiţi-o, citiţi-o, citiţi-oooo :).

,,Cui îi e cel mai uşor s-o facă de oaie? Evident, ciobanului. Beeeeee! George Glenn, un proprietar de turmă discret şi afectuos, e găsit mort pe pajişte, cu o cazma înfiptî în piept.   Întrebările încep să curgă, bănuielile aşijderea. Cin’ să fie, cin’ să fie ucigaşul? Ce minte criminală a urzit pieirea acestui om bun, care le citea mioarelor pagini de literatură universală înainte de culcare şi avea de fiecare dată grijă să le ducă unde era iarba mai multă şi mai grasă? Un veritabil conclav al detectivilor ovini începe să-şi frământe creierii şi să analizeze tot ce poate trece drept urmă, pistă sau indiciu. Mintoasa ţarcului pare să fie Miss Maple, o oaie deprinsă cu meşteşugul cugetării, despre care umblă vorba că are fler de copoi şi ascuţime de savant. O secondează, pe diverse trepte ale ierarhiei ovine, Sir Ritchfield, berbecul-şef îndrăgostit de – zi-i pe nume – spiritul de turmă, Othello cel fâşneţ (şi, să fim sinceri, destul de negru), Mopple the Whale, un mâncău nestăpânit, impulsivul Ramses, Melmoth cel misterios, blânda Cordelia sau Willow cea temătoare. Până la urma şarada se dezleagă, deşi la început oile arată cu copita spre cine nu trebuie.”

Ediţie specială – primul chick-lit românesc

editie.3d_2 O am. Există. E albastră şi frumoasă şi nouă. Şi se găseşte în librării şi chiar pe net. Miroase a carte proaspătă. Se numeşte ,,Ediţie specială”.

Până azi nici nu prea am conştientizat cât de importantă este pentru mine. Deşi ieri am fost la lansare, am spus 2-3 vorbe împiedicate în microfon (mai împiedicate decât ale celorlalte co-autoare – deh, am întârziat, aşadar a trebuit să fiu prima) şi am plecat cu ,,prada” şi cu titlul oficial de ,,scriitoare” în buzunar.

Abia azi am citit-o. Şi vă promit că-i amuzantă, că o să fie o lectură mai mult decât plăcută şi că veţi empatiza cu Liza mai mult decat cu Bridget Jones. Pen’ că Liza vorbeşte româneşte, a auzit de Elodia, se plimbă prin Sibiu şi locuieşte în Drumul Taberei.

Sunt tare mândră :).

Neprevăzutul ne mănâncă pe toţi

Am abandonat blogul ceva vreme din cauze …neprevăzute. Despre care n-o să zic decât că sunt pozitive :). (BTW – am pus gheruţa pe Decât o Revistă. Foarte mişto, felicitari!).

Am de recuperat enorm la concurs – despre Superblog vorbesc. Vai, dar şi când revin… o să vedeţi voi.

Joi ne vedem la zilele BIZ, ziua pe tema CSR. Eu o să fiu acolo în calitate de voluntar Charity Gift. Dacă daţi pe acolo, wave and say hi.

Duminică, la Gaudeamus, la 11 dimineaţa, se lansează Romanul Tabu. De anunţat nu m-au anunţat încă, dar din moment ce scrie că …particip, presupun că …particip. Surpriza plăcută – pentru mine – a fost că titlul coincide cu capitolul scris de mine. Nice 🙂 Aşadar, dacă n-aveţi ce face duminică dimineaţa-prânz, ne vedem la Romexpo.

Acum e tot duminică, e 8 dimineaţa şi mă apuc de treabă. Am de scris pentru copilul Ionoukăi – nu, Ionouka nu a născut :)), dar are un job care e mai ceva ca un copil. So, dacă vă pică-n mână vreo ediţie de Bucureşti a revistei Zile si Nopti, uitaţi-vă cu atenţie, că s-ar putea să vă împiedicaţi şi de vreun textuleţ pinguinesc.

Soundtrack-ul zilei:

Casa somnului

image_7373Ironic sa vorbesc despre Casa Somnului a lui Jonathan Coe intr-o perioada in care ma declar o specie bizara de insomniac. Ironica in contextul asta si parerea doctorului Dudden (personaj intre copertele pe care le vedeti in imagine) despre aceasta “bizara” nevoie a oamenilor de a se odihni. Si mai ironic ca de cand imi imbratisez situatia de liliac, citesc mult mai mult.

Si uite cum fac eu recenzii pentru carti minunate. As putea face recenzii si pentru carti mai putin minunate, dar nu ma lasa inima.

Dupa cele zise mai sus, concluzia logica este ca avem de-a face cu o carte minunata. Acum – ce sa va zic eu ca sa va tentez cu adevarat…

1) pretextul este studiul somnului

2) rasturnari de situatie cat cuprinde

3) un capitol se petrece as we speak, urmatorul cu 10 ani inainte and so on

4) am citit-o in 3 seri – acasa, in Gradina Icoanei si in Cismigiu. Se preteaza 🙂

5) e genul de carte pe care nu-ti vine s-o lasi din mana. Tiparul “citesc pana se termina capitolul si apoi ma culc”. Dupa care apuci sa tragi cu ochiul la primele 2-3 cuvinte din capitolul urmator si simti ca TREBUIE sa afli ce se mai intampla

6) e foarte potrivita amatorilor de seriale pe paine. E ceva asemanator, in forma scrisa. Avantajul – desigur, poti sa o iei in parc.

7) Jonathan Coe este britanic.

Convinsi?

Daca da, puteti s-o luati de aici, de pe LibHumanitas.