Category Archives: divagand

divagand

>Angajez vanzator de iluzii

>
Am avut niste baieti part-time. M-au dezamagit. Nu erau pasionati. Mi-au vandut iluzia si s-au carat. N-au crezut in poezie, in arta asta a seductiei urmate de abandon. N-au crezut in nimic. Doar au venit, au fluturat 2-3 flyere si s-au facut pierduti, ca si cum eu as fi de ieri-de-azi pe strazile astea si as lesina cu sunet la fiecare fluturare de gene.

De data asta caut pe cineva care le are clar cu vanzarea de iluzii. Eu cumpar, sunt dispusa sa dau pe ele oricat, atat timp cat ma conving ca sunt iluzii adevarate. O, da, crede-ma, tu copil cu pui de iluzii in punga de plastic, plecat la vanatoare de pseudovictime. Crede-ma ca stiu cum arata o iluzie adevarata. Ii stiu mirosul, stiu cum se simte barba ei in contact cu pielea mea. Si nu crede vreo clipa ca am sa ma uit in punga ta cand ai sa te lauzi pe strada cu iluzii. Va cunosc pe toti de la o posta.

Astept mesaje de bine de la distribuitorii adevarati. 0722cumpariluziiadevarate.

Va pup cu sinceritate.

divagand

>I’m only happy when it rains

>
Sau atunci cand oamenii coboara pe scari sa se duca la munca, sa-si culeaga chenzina, iar eu intru in casa mea portocalie si-mi vad de ale mele. Imi vad de somn, de tigari, de muzica, de… ale mele, ce sa mai.
Pana la urma sunt fericita tare. Ploua mult de tot. Cu de toate…

divagand

>Se apropie curatenia de primavara

>La mine in minte salasluieste necuratul. Cel care ia forme inselatoare si pacaleste inocentii. Gandurile mele au o lume a lor, in care exista o religie. Asadar, printre gandurile de buna-credinta, apar si gandurile-demoni. Cele care par a fi niste ganduri in trecere, conforme cu realitatea, complet nevinovate si care creeaza calamitati din senin.

Ma, da’ si daca le prind si le arunc niste aghiazma-n nas…Atunci sa vezi si sa nu crezi.

Fiti vigilenti!

divagand

>Scurt test de personality disorder. Deci… iacata cine sunt. Fear I say – NOW!

>

Disorder Rating
Paranoid Disorder: Moderate
Schizoid Disorder: Moderate
Schizotypal Disorder: Moderate
Antisocial Disorder: High
Borderline Disorder: Low
Histrionic Disorder: Very High
Narcissistic Disorder: Very High
Avoidant Disorder: High
Dependent Disorder: Low
Obsessive-Compulsive Disorder: Moderate

— Personality Disorder Test – Take It! —
— Personality Disorders —

divagand, intelepciuni pinguinesti, la strada, me and my friends, muzica, nostalgii

>Gata, e ultimul!

>
Cel putin pe anul asta… Sa ne adunam… in primul rand cu mandrie va spun ca am material pentru un nou monolog de taximetrist. Nelu Bulgaru’ – suna bine de-pe-acum, nu? 🙂 hehe… l-am mirosit!! Am condus azi pe cineva la aeroport si cand sa plec – din turma de sacali cu 8 roni pe km, l-am ales pe Nelu. Super harb de Dacie, dar povestea lu’ Nelu a facut pretul aproape dublu pana acasa. Incep sa ma pricep… La anu’ va istorisesc despre dansul, promit.

Ce sa mai spun asa, de incheiere de inventar? Ca aseara a fost o seara bizara. Ca am iesit cu o gasca de prieteni vechi si ca n-am mai putut vorbi cu sinceritate despre mine… Am luat o asemenea distanta incat ar fi fost mult prea complicat sa mai incerc sa povestesc despre mine. Am ajuns in punctul in care am senzatia ca ne cam lipim unii altora etichete pe frunte si ca orice incercare de comunicare care depaseste nivelul bancurilor si amintirilor nu-si mai are sensul…Stateam acolo, intr-un bar din orasul in care m-am nascut, complet pierduta in fauna din jur, si realizam ca nu imi gasesc scaparea nici macar la masa la care ma aflu 🙂 In jur, la mese – domnisoare frezate la milimetru, iesite “la bulivard” in seara de craciun. Figuri cunoscute din liceu, foarte “cum trebuie”, la brat cu o persoana foarte “cum trebuie”. Vizavi, o alta figura cunoscuta, la masa cu niste creaturi bizare din filmul “adi de la valcea vs copilu’ minune”. Uf. Strange, strange. Termopane, termopane… baru-i plin de termopane si ventilatie – ioc. Haine imputite (imi amintesc de liceu – cum dracu’ mi-a suportat maica-mea mirosul de bodega 4 ani?!)… si in jur, cu mine la masa… fostii mei cei mai buni prieteni. Modificati de timp – mai mult sau mai putin. Cu kilograme in plus sau in minus (majoritatea in plus). Si cu griji foarte diferite. Cu preocupari incredibil de diferite. Cu vieti… care nu se mai intersecteaza decat de Craciun si de Paste in cate-o bodega din orasul de provenienta… of.

Revenita in Bucuresti… livrez un borcan de dulceata si unul de zacusca unei parti ceva mai actuale din viata mea. Apoi condus aceeasi parte la aeroport – si uite ca tre’ sa dau nas in nas cu realitatea mea. Sau sa imi dau seama, macar, care dracului este de fapt realitatea mea. Am ajuns acasa cu Nelu Bulgaru’ si povestea celor 4 fii ai sai, fosti 5 -si sa impachetam zic… E cazu’ sa imi vad in sfarsit de ale mele.

La multi ani pe bune acuma si sa ne vedem la anu’. Pe net sau pe bune la un ceai.

Va pupez, Nelu. Asta… eu.

Va las cu Keane. Si cu intelepciunea lor care zice tot 🙂

divagand, nostalgii

>Poveste de poveste, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti

>Pe el il cheama Cornel (da, ca pe ala din reclama Ciucas, ca pe cerbul din banc etc). Pe ea o cheama Cornelia. Sunt casatoriti de vreo… hm… 30 de ani fix.

Se stiu din autobuz. In timpul liceului faceau naveta in sensuri opuse si se tot intalneau in rata. Se stiau, asadar, din vedere. Intre timp mama lui care era coafeza (arh. pentru hair-stylist) o cunoaste pe mama ei, invatatoare, la salonul la care lucra. Din vorba in vorba ajung la concluzia ca au copii numai buni de maritat/insurat, si ca ar fi cazul sa le faca cunostinta. Dar cum emanciparea incepuse inca de pe vremea lor, normal ca junii au refuzat sa se cunoasca. Motivele le cunoasteti, poate le-ati experimentat (eu una da :D). Cea mai mare tampenie – sa vina maica-ta cu o propunere d-asta… Asa… si cei doi nu s-au mai cunoscut.

Personajele noastre au intrat la facultate… el la electrotehnica, ea la farmacie. Amandoi la Bucuresti. Cand erau in anul 2 o chestie foarte nasoala s-a intamplat – si anume mama ei a murit. Cei doi inca nu se cunoscusera, dar incepusera sa se vada la cantina, in Regie. Ea – indoliata – era pentru toti baietii care o vedeau “Lady in black”.

La un moment-dat, prin procedee pe care le-am uitat, cei doi au reusit sa se cunoasca. Ea s-a despartit de baiatul cu care se vedea, si a ramas cu mai vechea cunostinta din rata. Baiatul a dus-o si acasa la un moment-dat, si nu mica a fost surpriza cand s-a aflat ca ea era de fapt fata cu care maica-sa tot incerca sa ii faca lipeala…

S-au casatorit… si m-au facut pe mine.

Sa va mai zic si ca sunt nascuti in zodii compatibile? 🙂

Ah, da, si am uitat sa va zic bancul: Un cerb cu niste coarne falnice se intaleste cu alt cerb foarte slab, atat de slab ca i se vad coastele. Si il intreaba:
– Ce faci Costele?
– Bine, Cornele…

Morala: cateodata parintii au dreptate 🙂