Am vreo sansa, vreodata, sa ma maturizez?
Category Archives: divagand
Question to self
Atunci cand traiesti cu convingerea ca orice e posibil, chiar si cand ti s-a demonstrat in excesiv repetate randuri ca probabil si posibil se intalnesc foarte foarte rar, cum se numeste asta?
Note to self: am redescoperit Mezzo. Nu-l uita din nou.
Cenzura
Azi am luat maul comentariilor anonime. Deah, inca un semn de slabiciune, dupa ce am activat moderarea comentariilor.
Dar e coltul meu aici si fac ce vreau cu el. Si daca ma supar, va luati jucariile si plecati.
Daca te distreaza ideea ca lasi un comentariu anonim si cealalta persoana se intreaba cine esti, atunci ar trebui sa te cauti atent de diverse… Acolo, in carcasa.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca am complicat procedura pentru oamenii cu pareri pe care nu si le asuma din cauza de logare si procedura anevoioasa. Probabil ca o sa renunt la chestia asta dupa ce imi trece mirarea.
Nu-mi plac jocurile meschine. Pot accepta o opinie. Dar sine-qua-non e sa fie una asumata.
Altfel… sa aveti o saptamana frumoasa. Eu sunt bine aici, la mine pe piedestalul pinguinesc. De data asta non-peiorativ.
>Cenzura
>Azi am luat maul comentariilor anonime. Deah, inca un semn de slabiciune, dupa ce am activat moderarea comentariilor.
Dar e coltul meu aici si fac ce vreau cu el. Si daca ma supar, va luati jucariile si plecati.
Daca te distreaza ideea ca lasi un comentariu anonim si cealalta persoana se intreaba cine esti, atunci ar trebui sa te cauti atent de diverse… Acolo, in carcasa.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca am complicat procedura pentru oamenii cu pareri pe care nu si le asuma din cauza de logare si procedura anevoioasa. Probabil ca o sa renunt la chestia asta dupa ce imi trece mirarea.
Nu-mi plac jocurile meschine. Pot accepta o opinie. Dar sine-qua-non e sa fie una asumata.
Altfel… sa aveti o saptamana frumoasa. Eu sunt bine aici, la mine pe piedestalul pinguinesc. De data asta non-peiorativ.
Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
Adica am facut curat.
Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?
>Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
>Adica am facut curat.
Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?
>Cuvinte
>Am scris atatea despre cuvinte. Si am scris tot in cuvinte. Pentru a spune lucruri despre cuvinte, e nevoie tot de cuvinte.
Mi s-a spus intotdeauna ca am cuvintele la mine. Ca stiu intotdeauna ce cuvant sa folosesc pentru a spune ceva anume. Ca am un talent aproape dureros de a reda in semne grafice emotii. Sentimente. Ca am darul de a-mi pune trairile la vedere in vocale si consoane in asa fel incat ele sa nasca reactii.
Si la ce bun? Adica stau acum si ma intreb- cu ce ma ajuta asta? Semantica? Cuvintele bune, cuvintele rele, limbile straine, intuitia, urechea muzicala? Nu e totul un fel de matematica? Un-doi-un-doi – aici vine un a, si aici vine un u, si stai, vuieste pe aproape un v. Si poate o aliteratie ar exprima mai usor nelinistea. Sau incarcatura.
Nu stiu mai mult de atat. Stiu doar ca stapanesc cuvintele. Sau ca ele ma stapanesc pe mine.
Dar inseamna asta, de fapt, ceva?
Oricum, urasc si iubesc in acelasi timp repetitiile. Si imi plac constructiile circulare. 🙂 Se vede?
>Aventuri in Tara Oglinzii
>
Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu’. Sau poate la toamna. Sau altadata.
Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah – Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.
De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.
De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.
>Din seria "incredibil, dar adevarat"
>
Asta e una din putinele ocazii in care ma veti surprinde, probabil, cu un copil in brate.
Asa ca priviti bine.
Si da, you can call me “ze godmother”. “Ze wicked godmother”.
>Pantofii perfecti exista
>Era cat p-aci sa trec pe langa ei. Evident, cautam fara toc, pentru ca deja m-am saturat sa arat ca o capra (vorba Lolei) la inaltimea mea calare pe catalige… Si cand i-am vazut… Tocuri totusi mici… draguti… i-am pus in picioare si WOW. Sunt si comozi (umblasem toata ziua pe tocuri si ma resimteam, si totusi…).
I am in love.
Cred ca fac ca atunci cand eram mica si dormeam cu pantofii noi in picioare.
