Category Archives: Fighting with you

Fighting with you, intelepciuni pinguinesti

>Conventii

>… ma sui in taxi in spate. Pentru ca asa “se cade”. Si stau cu piciorul stang peste piciorul drept, nu invers. Asa e frumos…

Ce se alege de vietile noastre? Construim conventii in care mai apoi nu ne regasim. Spunem
“ha! eu n-o sa fiu niciodata asa”, dupa care distrugem ceva frumos pentru ca nu e “asa” cum am zis odata, demult, ca nu ne intereseaza, si nici nu ne-am d0ri vreodata sa fim.

Si atunci ce ne ramane de facut? Luptam ca sisifii cu lucrurile pe care le uram, dar care cumva din cauza suferintelor de pe traseu ne-au intrat in sange? Sau renuntam, pur si simplu? Asa cum iti vine cateodata sa lasi dracului autobuzul si sa te sui in taxiul ala skoda octavia cu tarif obisnuit… asa cum iti vine sa scuipi pe covrigul de toate zilele si sa comanzi mancare “de la indieni”?Asta facem?

Acceptam ca e o lupta? Sau ne iubim atat de tare incat o felie de paine cu usturoi conteaza mai mult decat caldura AIA? Cred ca pana la urma la asta se reduce tot.

Tu te iubesti pe tine? Atunci esti fericit…. si atat.Norocosule!

Fighting with you, me feeling like shit

>Se uita dama de rosu…

>

…cu pica la tine. Ai luat tot pachetul de carti si l-ai aruncat pe jos. Ai spus ca stii sa faci lucruri cu ele. Ai spus ca le poti da o ordine in viata, si ele au crezut-o neconditionat… Carti idioate, ai putea spune… Dar stii tu care e viata cartilor de joc? Ai tu puterea sa le judeci? Asa crezi? Mai gandeste o jumatate de secunda…

Si acum sta biata dama de rosu intoarsa sau nu (nu ma pricep la tarot), si te priveste cu ironie. Si cinism. Ea stia de la inceput ca nu esti bun de nimic. Dar celelalte carti din pachet, fericite ca sunt bagate in seama dupa atatia ani de intuneric in sertar, au inghiontit-o si i-au spus pe un ton nesuferit: femeie!! de aia ai fata aia acra. Nu, spre marea ta mirare nu este de la muraturi. Totul vine din interior, nu te-ai prins pana acum? Tu nu te intrebi niciodata de ce esti asa singura? Esti chiar atat de stupida incat nu ti-a dat macar o data prin cap , stand aici langa pungi uitate de vreme, si bucati rupte de carlige de rufe, care e motivul pentru care nimeni nu vrea sa te priveasca in ochi? Omul asta are stiinta de a ne insira si de a ne da un sens. Taci din gura, si nu mai lua decizii imbecile. Macar o data. Poti face treaba asta?

Si acum sta dama de rosu cu mainile in sold. Si tare ar vrea sa iasa din cadru, sa-l dea pe 2 de trefla cu capul de platosa valetului de romb.

Si data viitoare o sa isi spuna mai bine punctul de vedere… Asa.
Fighting with you, me feeling like shit

>Pachetul magic de tigari

>

Iei o tigara mov. Care te face sa plangi. E bine, te descarci. Si te repezi catre cea verde. Alinare? Nici pe departe… Asta te face sa spargi becurile din casa. Brusc urasti toate becurile. Dai cu pumnii in ele, te tai, dar in sfarsit nu mai e nici o sursa de lumina. Pfiuh. Am rezolvat si asta.

Asa… sa trecem mai departe. Sa luam tigara rosie? Mereu mi s-a parut ca rosu are ceva de zis. Ma sperie dar ma si atrage. Ce zici? Risc? Fumam rosu? Sau mai incolo? Am inteles… Iti place tare mult sa te joci… Binee… galben, ai zis. Buna alegere. E… acuma sa te vad. Proba asta e tare. Iti vine sa sfasii toate hainele din sifonier. Stii ca ai investit ceva in ele, ce dracu’, doar tinem la imagine. Gata si cu hainutele. Hanoracul plange dupa gluga, pantalonii isi cauta cracii prin colturile camerei… ce-mi place…

Hai, un rosu, ceva? Ok, m-ai innebunit. Tare ti-e frica de rosu ala. Bine, am prins ideea. Ne aruncam la albastru. Hai, ma, ce dracu stai ca leguma? Nu le-ai auzit p-alea cu “blue” shit. Normal ca esti trist. Eu de cand iti tot susur in ureche: rosuuuuu, rosuuuu

Bricheta. Pachet. Tigara rosie.

What next?

divagand, Fighting with you, me feeling like shit

>Sunt confuza

>
…din nastere. Si dupa ce ca sunt nascuta cu tendinta de a complica orice lucru, cat de simplu ar fi el, ma mai confuzeaza si oamenii din jur. Nu ma mai suciti atata! Sunt suficient de sucita in mod natural. In fiecare dimineata, in loc sa am minte limpede, ma simt de parca abia am coborat din montagne rousse. Am apoi un moment vag de optimism, ies pe usa cu ochelarii de soare pe ochi si castile bine infipte in urechi (asta ca sa nu ma doara atat de tare realitatea) … si ma pacalesc ca o sa am o zi frumoasa. Dar mai mult de o ora-2 nu dureaza niciodata.

Sunt atat de confuza incat nu pot face diferenta intre usa de la veceu si aia de la balcon (si de aici, va imaginati, o gramada de complicatii 🙂 ). Nu imi dau seama daca e frig sau cald, nu imi dau seama daca vreau acasa sau nu, nu imi dau seama daca imi place o persoana, daca o detest sau daca imi e total indiferenta. E atata ceata in jur incat ma mir ca nu mi-am rupt inca picioarele pe strada.

Partea cea mai proasta este ca in ultima vreme confuzia ma face si trista. Si, in continuare, sunt atat de confuza incat nu imi dau seama daca imi place sa fiu trista, daca urasc sa fiu trista sau daca pur si simplu imi este foarte indiferent ca sunt trista.

P.S.: Ca sa parafrazez un om suparat si foarte mincinos din nastere, sunt o NBC…