Category Archives: Film

>Who’s the real Rocknrolla?

>Pe musiu Rocknrolla l-am vazut prima oara in februarie, si acum 2 saptamani a doua oara. Vad rar un film de doua ori, mai ales intr-un interval scurt. Inteleg ca a dezamagit pe cativa dintre fanii Guy Ritchie, mai ales pe cei care se asteptau la o continuare a trilogiei de care stim cu tontii. Ei bineeeee, mie mi-a placut foarte mult. Si tocmai chestia asta -ca a reusit sa-si pastreze stilul recognoscibil, facand in acelasi timp ceva diferit, mi-a placut cel mai mult.


De coloana sonora presupun ca e inutil sa va zic ca e de zile mari. DOO EGZEMPLE aci. Trebuie sa va avertizez ca THEY ARE DEEPLY ADDICTIVE. Eu smucesc din cap pe ele de ceva timp, si nu cred ca-mi trece prea curand. 

>Almost Famous

>L-am vazut acum mult timp si a ramas intre filmele mele preferate. Azi am realizat ca nu l-am mai vazut de mult si ca ar fi momentul. Pentru ca I am almost free.

>Gegen die Wand / Head On

>Dupa ani si ani si ani in sfarsit vad si eu filmul asta. Am citit de curiozitate mai multe opinii, post vizionare. Pareri multe, variate, si tocmai de aia am ajuns la concluzia ca e loc si pentru a mea.

I was very much into it. Ca sa zic pe romaneste, a fost fix pe gustul meu. Nu va povestesc despre ce e pentru ca daca l-ati vazut stiti, si daca nu l-ati vazut probabil vreti sa aflati singuri.

O sa amintesc si eu ca am iubit “I feel you” ala in ambele dati in care a aparut, nu cred ca era melodie mai buna de pus acolo. Ochii… ochii aia negri ai tuturor personajelor. Ok, recunosc I’m a sucker for deep black eyes (adica aia altfel decat ai mei), dar – uau. Asa ochi negri si adanci ca in filmul asta nu cred ca am mai vazut. Deh, turci. Ce sa zic. Bai, bai, si faza aia cand iese ala din puscarie si ajunge in lumina si i se vad ochii sub ochelarii de soare… M?

Citeam pe un blog in seara asta ca autoarea nu intelege cum unii traiesc asa random. Sunt asa haos. Mm. Pai… despre asta e. Pasiune, haos, random. Lipsa de control din cauza unei intensitati care arde. Foarte, foarte tare!

Si da, am eliminat la solutie salina la un moment-dat de era sa inund salteaua.

Va mai zic ca personajul feminin e nascut pe 16 iunie (dhaaa, si dhaaa – am remarcat) si ca actrita care il joaca e ex-pornostarleta.

Pentru exemplificare am ales ceva gasit pe youtube, un videoclip la o melodie tiganeasca de pe soundtrack – Fanfare Ciocarlia care estem interpretand – care treeeeece asa frumusel prin cam tot filmu’:

Bai, tare misto film.

Later edit: “I feel you” – ce va spuneam…

>Natalie Portman – hip-hopper ?

>In legatura cu Natalie Portman am sentimente contradictorii. Loved her in “Closer”, nu m-a convins deloc in “Fantomele lui Goya”, singurul personaj care mi-a ramas in minte din “My Blueberry Nights”, loved her again in fragmentul din “Paris, je t’aime”. Balanta inclina catre pozitiv, insa problema pe care o am cu ea este ca mi se pare ca se joaca pe sine, chiar daca in situatii extrem de diferite intre ele. Non-versatilitate, asadar.

Daaaar, ce ziceti de chestia asta? Hm? I just LOVE people with a good sense of humour. Via Pecta.

>Revolutionary Road

>
Daca ar fi sa compar Changeling cu The Revolutionary Road, as zice ca aproape fac parte din ligi diferite (cu toata mentiunea speciala pentru imaginea din Changeling). Un film viu, din acelasi “film” cu American Beauty (acelasi regizor, duh!), chiar daca actiunea se petrece jumatate de secol mai devreme. Blazarea in cuplu, blazarea in viata, idealurile, gradul de nebunie pe care trebuie sa-l porti in frunte ca sa ai curajul sa faci ceea ce iti doresti cu adevarat. Pretul platit pentru constiinta ca esti special. Si o interpretare feminina de 5 stele 🙂 (adica ASA DA). Motiv pentru care Kate Winslet a si luat un Golden Globe acum cateva zile pentru rolul principal feminin din Revolutionary Road. Inca un film cu Winslet si DiCaprio, fara catarge, cu scena de sex in masina (fara abur, though, si fara DiCaprio) si (tks God) fara Celine Dion. Unul mult, mult mai bun decat precedentul. Chiar ma gandeam ca desi Titanicul a insemnat lansarea pentru Kate Winslet, am senzatia ca pentru ea a fost un fel de pact cu diavolul, un fel de “fa-te frate cu dracu’ pana treci puntea”. (sa amintesc Eternal Sunshine of the Spotless Mind, 10 etaje peste Titanic, fara Kate Winslet daca n-ar fi fost Titanicul?).

Revenind la oile noastre… sa vedeti neaparat filmul. 🙂

>Changeling

>
Nu stiu pe voi, dar pe mine m-a dezamagit. Nu mi-a placut de Angelina DELOC, desi are niste critici excelente pentru rolul asta. Povestea in sine da, sunt de acord ca era de pus in film, dar felul in care s-a intamplat asta… no. Din nou, ca in multe alte cazuri, dau bila alba pentru imagine.


Momente de intensitate prea slaba amestecate cu momente de intensitate prea mare, tras de par, miscat focusul stanga-dreapta fara nicio noima… Copilul-asasin mi s-a parut complet neconvingator. Irosire pentru talentul lui Malkovich.

Singurul convingator mi s-a parut asasinul in sine.

M-am simtit ca la teatrul de papusi, atunci cand vezi sforile de care sunt manevrate. Si mai dureaza si al dracului de mult.

Way overrated.


Cu cateva mici exceptii n-am fost niciodata vreo fana a domnului Eastwood, ca actor. Si iata ca se aplica si la regie.

Ce pot sa mai zic… desi intregul univers tremura de emotie in fata “interpretarii magistrale” a Angelicai (care, repet, pe mine m-a lasat complet rece, cred ca e ceva in neregula cu mine; mi s-a parut doar ca p..a ochii prea mult), se pare ca n-a luat Globul de Aur. In schimb Colin Farrel a tarat o statueta acasa pentru rolul din “In Bruges”. Hm. Sa insemne asta, totusi ceva? 😀

De gustibus…
PS.: And THIS is why I love GORZO.

Si se pare ca New York Times + New York Observer gave some pretty bad comments about it. 😀