Category Archives: funny shit

>Simon’s Cat

>Am racit 🙁 . Situatia nu e inca atat de grava, dar mi-e teama ca o e gripa si ca o sa bolesc iar cateva zile pe aici. Mi-e foarte teama de gripa pentru ca e unul din momentele in care n-am cum sa-mi ignor gandurile. N-am unde sa fug, cu cine sa vorbesc, ce sa fac. Nu-mi ramane decat sa zac si sa ma gandesc. La oameni de departe, la oameni de aproape. La cate un el care nu e si n-a fost niciodata prin zona atunci cand e cazul. Cate-un sms comforting. Cate un film intre crizele de tuse.

Asa ca nu-mi ramane decat sa sper ca situatia nu e grava. Ma infasor bine de tot in patura, beau un ceai si vad ce fac mai departe.

Am intrat pe site-ul pisicii lui Simon. Stiti cu totii animatiile celea amuzante rau cu pisica nebuna si insistenta. Pisica se afla pe niste tricouri (care s-au vandut deja) editie limitata, iar banii incasati de pe urma vanzarii lor ajung la RSPCA. Sper sa apara si modele noi. Vreau si eu un tricou cu pisica lui Simon. Mai ales ca e pentru o cauza nobila.

>Zugravii anonimi

>Sau ce facem noi sambata, cand oamenii se odihnesc, se imbata sau se duc la zoo cu copiii. Suntem noi, celula de criza, gata intotdeauna de actiune!

Daca aveti nevoie, lasati un mesaj. Suntem veseli, dezorganizati si semi-ineficienti. Dar venim!

P.S.: si noi ne imbatam, dar doar dupa.

Re-edit scena din Titanic: 

Arta naiva: 
Muncim cu drag si spor pentru-al tarii viitor: 
Caught in the act: 

Da, ma, pensulesc. De fapt, ma fac ca muncesc. 

Ce baticu’ meu, sunt o doamna…
The simple bare necessities…

>Ironic

>
Am fost azi la o piesa de teatru. Netotul – la Lucky 13 (ca nota de subsol, nu lasati niciun bacsis chelneritei, merita batuta). Impropriu spus piesa de teatru, a fost un moment … un monolog. O sinteza a unei piese de teatru. Not so impressive, desi actorul (Marius Damian) a fost foarte bun. In anumite puncte textul m-a atins. M-am simtit vizata. Probabil ca se aplica multora…

Tema – credinta. In general. Prostia, sau aparenta ei, si pretul inteligentei… Mai multe variatiuni pe aceeasi tema. Credem in cel/cei de aproape, sau cercetam? Pasajul meu preferat – nu exista minciuni; ce inventeaza cineva cu siguranta i se intampla altcuiva.

Bancul de final (varianta adaptata) – Bula zgarcit. Hagi-Tudose style. Strange ban langa ban, pune deoparte toata viata, si pe undeva pe la 30-35 de ani i se acreste si zice – hai ba, sa mai si traiesc. Isi ia un costum scump, se duce de isi face freza si manichiura si se gandeste sa plece si undeva. De exemplu in … Bahamas. Isi ia bilet de avion si pleaca. Si in avion, asa cum statea el si se uita pe geam, da un traznet si loveste avionul. Si avionul pica, si pica, si pica… Si Bula, revoltat, sparge geamul avionului dintr-o miscare si urla inspre cer:

-De ceee? De ceeee? De ceeee, Doamne?!

Si de sus, dintr-un nor, iese Dumnezeu, se uita la el si ii spune:

-Bula, sa fiu sincer… pe tine te-am confundat…

Noapte buna.

>Cu soricelu-n sac

>
Despre soricei in saci am astazi 4 probleme de clarificat.

1. Care e treaba cu “matza-n sac”?. De unde vine vorba? Ma lamureste cineva? De ce nu cu… cainele-n sac?! Sau cu … gaina?!

2. Exista un banc pe care niste oameni din nu mai stiu ce tara au transformat-o in campanie de self-promo. Bancul e ala cu hamsterul si soricelul.
Soricelu’se intalneste cu hamsterul si ii zice :
– Bai nene, care e treaba? Eu ma tarasc prin canal, pun astia otrava, ma imbolnavesc de tot felul de chestii, sunt un renegat, iar tu te lafai cu burta aia mare, esti hranit cu morcovi, copiii se joaca cu tine, toata lumea te iubeste. NU ESTE CORECT! Si nici macar n-ai coada…
La care hamsterul zice, pe un ton cool:
-It’s all about branding, dude…

3. E etapa 13 de la concursul PC News, Asus strikes back, you know the shit. Pauza publicitara, motivul pentru care ma aberez despre soricei. Astazi in program – acest laptop. . Am zis sa aleg si eu un laptop mai… zdravan. Mai serios, asa. Asta pare ok, are 250 de giga pe hard (nu ca al meu, care are 70. La naiba, am 80 pe ipod…rusinos…). Blabla, 15,4 inci, 2,65 kile, 2 giga si ceva de RAM . Procesor Intel Core 2 Duo (uateva that mins, dar incepe bine). Suna mai … barbateste asa. Genul de laptop bazat, cu un viitor in viata, independent, sigur pe el. Laptopul-Tarzan. (am avut o discutie azi -noapte despre arhetipul Tarzan, am reminiscente).

Si legatura?! Legatura cu titlu’? Ho, ca vine-acu’. Daca intrati voi pe link-ul produsului, o sa vedeti o ultima specificatie tehnica:

Accesorii Incluse: ASUS BAG MOUSE

Cat de tare!!!!! Deci tocmai s-a dovedit ca poti fi prins si cu SOARECELE-N SAC. Nu doar cu MATZA !!!!! Q.E.D.

Cool.

Trecem la povestea no 4.

4. Acum 3 ani am avut un coleg de apartament de care n-am stiut, timp de vreo luna. Soricelul. Era aici. Prima oara cand mi-a dat semne era intr-o noapte, inainte de admiterea la master. M-am trezit in zgomote suspecte. Am bajbait dupa ochelari si – incearca sa identifici sursa zgomotului. La dracu, ca se auzea de peste tot. Scary shit. Cel mai nasol a fost cand am vazut ca se misca furtunu’ de la aspirator. Fratica. Am inghetat. Noapte de cosmar, ca n-am reusit sa ma prind ce e.

Mi-am scuipat in san. Un amic mi-a zis ca probabil am un colocatar rozator. Nu l-am crezut.

Dupa o luna, in alta seara. Dormeam linistita in pat (cum fac de obicei). Nicu – care era in vizita – dormea pe fotoliu. Ma trezesc in zgomote groaznice. Bajbai iar dupa ochelari (dorm cu teveul aprins, ca sa intelegeti ca n-am ochelari cu infrarosii, ci doar pentru miopie). Bai, dar ce zgomote. Cand – ce vad. MUSIU facea traforaj la usa de la camera. Adica era infipt in usa si rodea la ea, incercand sa iasa. Auzind ca ma misc in pat, panica. Se suia pe tocul usii, cadea, se suia iar.

Ala a fost momentul in care am inteles ca sunt nevricoasa si in legatura cu rozatoarele. Am inceput sa urlu’ la ala – “Nicule, Nicule!!! E un soarec in camera!!!”. Ala – bezmetic, se trezeste – unde?? Ii zic “- bai, a fugit langa sifonier”. Asta, dupa 2-3 momente de indoiala zice – “SE UITA LA MINE!!!!”.

Pe scurt, doi adulti in picioare sarind din pat in fotoliu din cauza unui rozator mic de 5 cm, cu coada.

In cele din urma ne-am prins ca vrea sa iasa din camera. Am lasat usa deschisa, a tulit-o, am inchis usa. Problema rezolvata pe moment.

Ajung seara acasa, cu capcane, otrava, tot arsenalul. Facusem o vizita la Cora. Aveam un plan.

In bucatarie, musiu daduse party. Cacatzei de soarec peste tot, in plus, painea de pe masa avea un tunel. Deci forase in ea de la cap la coada un tunel cam cat el de mare. Acum zacea pe undeva pitit si ghiftuit, pregatit sa mai reziste in bezna cateva luni. Am plantat capcanele – una in baie, cealala in bucatarie, si am plecat sa ma imbat si apoi sa dorm la Luciana (era vineri, na).

Sambata la pranz m-am intors acasa. Ala era in capcana, mort. Nu i-am vazut mutra, capcana era de asa natura ca ii prindea capu’, asa ca nu ma urmaresc ochisori nevinovati de soricei in noptile cu insomnie. Mi-a parut un pic rau de el asa, dar … sa fie sanatos. Ma rog, acolo in universul paralel al soriceilor omorati violent. Pai, prietene! Ce-ai cautat in casa nebunei?

>Ce faci, pisi?

>
Pe la 9 seara suna telefonul. Un numar pe care nu-l stiam. Raspund, la telefon era Mada. Zice pe un ton destul de ceremonios : “… Buna seara… doamna Andrada Radulescu?”. Eu gandesc – aa, face misto de mine, da? Zic : “Ce faci, pisi, credeai ca nu te recunosc?”

Pauza. 5-6 secunde de pauza. Mada zice, foarte incurcata : “…va sun de la Trenta Pizza”. Damn it. Nu e Mada. E femeia de la Trenta Pizza.

Mi-am cerut scuze, i-am explicat ca seamana cu o prietena la voce. Aia era complet socata. Cerusem o pizza online 10 minute mai devreme si era ceva in legatura cu comanda minima. Eu radeam, aia radea.

Hilar. Another day with me being me.

>Axioma zilei

>De la un domn care s-a suparat pe mine aiurea-n tramvai. Drept urmare m-am suparat si eu pe el, ca prea se crede buricul pamantului. In orice caz, fraza este de cioplit in piatra: 

BARBATII FIE VOR SEX, FIE NU STIU CE VOR. 
Amin.