Category Archives: having a hell of a good time

>RE-CA-PI-TU-LA-RE

>
Bon. E 3 noaptea, am desfacut si bagajul si sa va zic.

Timp de 9 zile am alergat continuu, si am continuat sa ne trezim zilnic la 2. Plaja: Sitges, Barceloneta, Bogatell, a bit of shopping, fantani, Montjuic, toate telefericele, telecabinele, tramvaiele si funicularele pe care le-am vazut in cale, MiraMar,Port Vell,Joan Miro, Ramblas, Colon, Tibidabo,MNAC, Caixa Forum, Parcul Guell, am dat o tura si pe la Sagrada – din nou. Dureri ingrozitoare de picioare, sangria peste sangria, cate o bere noaptea, Olaaa- Colaaaa 🙂 Cerveca, beer? Nooo, not indian. Pa-kis-ta-neze! “De ce n-ati luat cola??? Salamul pute. Eu sunt singura care a facut curat!Vreau la plaja! Eu nu mai suport sa stau la soare!”. Columbia?!

Sa trecem peste…
Singura dimineata fara pic de apa sau suc fix dupa noaptea in care ne-am baut mintile in Jamboree. Cu 10 euro Cuba Libre… dar sanatoasa, nene, ca dupa 2 eram in cap. Adauga vreo 3 Smirnoff Ice si… cam aia e. Wireless, wireless, de ce nu avem wireless?! Ah, avem modem in casa. Si nu avem prelungitor! Merge modemul! Avem net! Avem chiar si wireless!!

Serile de plimbat in Gracia, seara in care am mancat Tapas pana la rostogolirea pe Passeig de Gracia pana acasa – chupa-chups de sparanghel si nachos cu guacamole si salsa si patatas bravas cu pesto si hamburgeri surpriza si desertul ala cu ciocolata topita in casuta aia de ciocolata de ma jur pe ce am mai sfant ca n-am mancat in viata mea ceva mai bun. Churros cu ciocolata. Prima oara in viata cand m-au facut sa gust fructe de mare (si nu, tot n-au reusit sa ma convinga). Mojito. Pina Colada. Gogosi. Ciudatul de la metrou si taximetristul care credea ca suntem polonezi. Sauna din metrou (bai, sa-mi explice si mie careva de ce e infernul ala Celsius in galeriile de metrou din Barcelona!). Muntele de vata de zahar pe care l-am ingurgitat pe Tibidabo.


Concluzia – daca sunt beti sunt englezi, daca sunt fanfaroni sunt italieni, daca se comporta complet imbecil sunt … nuuu, nu, nu romani. Raspunsul este : francezi. No offence.

Si una peste alta olandezii mi-au placut.

Final de mare, mare clasa si angajament cu concertul UDOI,cateva ore in alta lume, dat creier peste cap, innebunit complet. one.org. Cum am nimerit noi initial in purgatoriu si incercam sa ajungem in zona noastra si l-au chemat pe Jose care era singurul care stia engleza sa ne scoata la cale. Cu care pana la urma m-am inteles in spaniola. Tarat picioare cu greu pe strada Papa Pius-al-nu-stiu-catelea – care la ei porneste de la stadion (mi se pare logic), stat in strada 2 ore asteptat autobuz de noapte – degeaba.Luat taxi- terminat bagaj, dormit 3 ore, luat avioooon si aterizat intre 2 sforaieli la Milano. Emporio Armani, u know ze shit.

Si aici vine partea cea mai tare. Avion de legatura cu intarziere de 1h45. Plus cele 2.20 pe care le aveam oarecum… do the math. Ce e drept e drept, nu mai statusem de foarte mult timp linistita pe un scaun. Dar exista un echilibru in lume…Am zburat turbo Milano-Bucuresti, incercand sa recuperam, am aterizat cu 5 minute inaintea furtunii (pfiuh), dai si incearca sa dai de taximetristul sunat inca de la Milano sa ne astepte. Peripetii prin ploaie, multe telefoane. Evident ca eu nu mai aveam baterie la telefon inca de dinainte de Milano, ca asa mi-e mie sila sa-l incarc pe micut exact inainte de momentele in care STIU ca voi avea nevoie de el.

Gasit cu greu taximetrist in haosul si ploaia de la Otopeni. Trafic mare, trafic mare. Ajuns acasa cu gandul ca oricum nu mai prind niciun Killers, aia e. Caaaand, primesc un SMS cum ca inca n-au inceput, exact in momentul in care am constatat ca nu am cablu. Din cauza de neplata, fireste. Asa ca – cu bagajul nedesfacut in mijlocul casei- mi-am dat jos palaria, schimbat pantalonii si tricoul, pus niste pantofi mai seriosi in picioare, pelerina de ploaie, si dai si fugi catre Romexpo prin mega ploaie si balti. Jumate cu taxi, jumate pe jos. (ca jumatate de om schiop calare pe ce naiba era el calare).

Multumeeeesc Vlad (ca a iesit in timpul concertului sa-mi aduca biletul). Multumeeeesc tot Vlad pentru cadoul de ziua meaa. 🙂 In fine, ideea e ca am prins Mr Brightside, All those things si Read My Mind (impreuna cu alte vreo 4 piese), deci misiunea a fost indeplinita. Am baut si o bere. Au fost draguti – ucigasii zic, doar ca ploua, lumea era cam … plouata, si nah – dupa U2 si 100.000 de oameni si foarte putin somn si foarte putina mancare si mult timp in aeroport si nu tu facut un dus macar rapid, si dupa doua zboruri, eram un pic cam greu de impresionat. Oricum, au sunat bine. 🙂 Si am ajuns la timp sa-mi aud cantecelele. O singura chestie am de zis – bah nene, e mai bun Ciucu’ decat Estrella Damm aia a lor. Pe buneee. Si da, la noi costa 1 euro si un pic, la ei …6. Mi-au dat fetele de la Coca-Cola si niste doze sa am acasa (frigiderul meu e porno adica nud adica gol), si iata ca la ora asta inca nu dorm.

Sigur nu sunt normala.

Dar se mai indoia cineva de asta?

Walk on, it’s a beautiful day

Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum… dar nu intelegeam deloc what’s the fuss. Era atunci “la moda” aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma – coloana sonora de la Batman. And it just wasn’t my type. At all.


Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu “Still haven’t found what I’m looking for”. Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti… A urmat marele amor, cu “One”. Dupa aia cu “Where the streets have no name”. A urmat perioada “With or without you”. Dupa aia cu “Beautiful Day”. Si a existat si zona “Vertigo”.
Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele… Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.

Cum a fost… nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.

Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.

Stiti chestia cu “Trebuia sa fiti acolo”, I guess… Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de…de…. ca asta, le grand opening pe Camp Nou.

Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2… Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.

>Set of the show

>Set of this show:
1. Breathe
2. No Line On The Horizon
3. Get On Your Boots
4. Magnificent
5. Beautiful Day
6. I Still Haven’t Found What I’m Looking For
7. Angel Of Harlem / Man In The Mirror (snippet) / Don’t Stop ‘Til You Get Enough (snippet)
8. In A Little While
9. Unknown Caller
10. The Unforgettable Fire
11. City Of Blinding Lights
12. Vertigo
13. Crazy Tonight
14. Sunday bloody sunday
15. Pride
16. MLK
17. Walk on

encores

18. Where the streets
19. One
20. Ultra Violet (Light my way)
21. With or without you
22. Moment of surrender

>Walk on, it’s a beautiful day

>Acum sa va povestesc despre U2. Cand eram si eu mai mica, nu intelegeam care e treaba cu U2. Mi se parea cumva fada si monotona. Nu stiu de ce, nu stiu cum… dar nu intelegeam deloc what’s the fuss. Era atunci “la moda” aia cu thrill me, omoara-ma, bate-ma – coloana sonora de la Batman. And it just wasn’t my type. At all.


Si intr-o zi m-au prins cu o piesa. Cu “Still haven’t found what I’m looking for”. Era pe o complilatie pe care am cumparat-o in original. Mai erau pe ea The Who, INXS si niste alti baieti… A urmat marele amor, cu “One”. Dupa aia cu “Where the streets have no name”. A urmat perioada “With or without you”. Dupa aia cu “Beautiful Day”. Si a existat si zona “Vertigo”.
Pe toate astea le-am vazut, simtit, auzit aseara live, in Barcelona. Pe astea si altele… Angel of Harlem, Pride, Magnificent, Ultraviolet, Walk On, In A Little While, City Of Blinding Lights. U2.

Cum a fost… nu stiu cum sa va explic. A fost asa cum ar fi trebuit sa fie.

Am gasit pe YouTube Beautiful Day de aseara. Inregistrata foarte bine, din zona VIP, care se afla practic in interiorul scenei. Si nu e nici macar a 10-a parte din ce a fost de fapt.

Stiti chestia cu “Trebuia sa fiti acolo”, I guess… Unii dintre voi o sa fiti. Mie imi place sa cred ca niciunul din spectacolele viitoare nu va putea fi la fel de…de…. ca asta, le grand opening pe Camp Nou.

Si apropo de felul in care nu intelegeam eu U2… Ei bine, acum cred ca U2 e una din formatiile pe care trebuie neaparat sa le vezi live cat esti in viata.

>28 pe 8 in Vama Veche

>Culmea, oamenii de la stat s-au gandit sa dea zi libera tocmai de ziua mea. Nu ma intereseaza motivele religioase, dar coincidenta a fost fix pe sufletul meu.

Cu tot cu beton, cu toate pet-urile si carmolistii care dorm sau iti aterizeaza in cap, eu continuu sa merg in Vama. Nu fac parte din generatia de vamaioti “originali” – nici nu agreez nudismul si nici tocmai flower power nu sunt… port ochelari de soare, haine, nu tu hamsii… Ma tavalesc imbracata pe nisip doar ocazional. Nici cu cortul nu m-a convins inca nimeni sa merg la mare. Sunt unul dintre soriceii de asfalt pe care ii urasc “vamaiotii” de moda veche. 

Si tocma’ d-aia ramane inca locul meu preferat de destrabalare. Resping cu toata forta orice seamana a Mamaia, mi-e frica de cocalarismul din Costinesti, si nici pe la Corbu n-o sa ma vezi prea curand, nu sunt pe modelul nostalgic/ naufragiat. Nu deocamdata. Atata timp cat prind un weekend in Vama care sa nu semene totusi cu apocalipsa (vezi – ora de varf pe Magheru), e in regula. Cum a fost asta de acum, de ziua mea.




Urmeaza Barcelona si Bestfest.

Se anunta o vara geniala.

>Despre Bulgaria mea – numai de bine

>

Cand am acceptat oferta de 1 mai la Nessebar am facut-o doar de dragul deciziilor spontane, din seria “de ce nu?”, “si in definitiv ce am mai bun de facut”, “cat poate fi de rau” etc. Stiam deja toate povestile cu hotii de masini, cu hotii de orice, cu politistii bulgari etc. Totusi faptul ca urma sa ne deplasam cu un autocar m-a facut sa trec peste toate chestiile astea. Stiam deja ca Bulgaria e o tara mai amarata ca a noastra, mai saracacioasa, mai pustie, nimic de genul “paradisul vacantelor” – mai ales pentru mine, care nu gust dixtractiile de genul Nisipurile de Aur, Albena sau … Mamaia. Mai ales dupa ce am vazut cateva tarisoare si orase cu adevarat frumoase…
Peste ce am dat, la o distanta de cativa kilometri parcursi pe jos (spre marea mea mandrie), de la hotelul de 5 stele unde huzuream cu restul vanatorilor de “olinclusiv” a fost un colt de lume pe care nu-l asociam nicicum cu Bulgaria. Stradute intortocheate dar curate, monumente vechi din secolele 8-14… Ruine ingrijite si integrate cumva in tot restul peisajului… sau poate ca peisajul s-a construit in acord cu ruinele… Mancare buna, servire impecabila, un aer mai degraba grecesc decat bulgaresc, frumusete multa si neasteptata si – in ciuda hoardei de romani ce au navalit odata cu noi – putina liniste. Multe magazine de antichitati, si bazaruri in care pana si kitsch-ul arata mai…putin kitsch. Multa stradanie de a vinde produse locale si de a pastra unitatea arhitecturala inclusiv in incercarea de a vinde ochelari de soare (m-am intors cu o crema de maini cu ulei de masline indigena minunat de eficienta, fara parabeni, pe care am dat cam un euro). Cateva minute in care am putut sta cu picioarele atarnate deasupra nisipului, in fund, pe faleza, si am putut sa ma uit in zare, sa aud zgomotul marii, sa nu fie nici cald si nici frig, multi pescarusi si soare cat sa-i simt 2-3 raze pe fata.

>La padure

>L-ati vazut cumva pe Zdreanta, cel cu ochii de faianta? Nu? Dar pe pinguinul mofturos caruia ii place sa doarma mult si nu merge cu cortul l-ati vazut? Daca da, probabil ca stiti ca pinguinul mofturos este si destul de capiat, asadar daca dupa 2 nopti nedormite i se propune sa mearga la un party undeva afara din Bucuresti, noaptea, in padure, urmand sa doarma in masina (care la un moment-dat se transforma in cort) e posibil sa accepte. Asta in ciuda faptului ca e un pinguin mofturos si somnoros, cum ziceam mai devreme.

I am running out of batteries. Dormit doar de la 9 la 3 azi, dupa 3 zile (ieee), dupa 2 ore chinuite in cort cu sunete dubioase venind dinspre party – blairwitch project e nimic, trust me. Pinguinul mofturos si somnoros este acum un pinguin devastat si racit, dar totusi el s-a trezit din pat si a trecut pe la targ sa se vad cu Charity Gift-ul, tarat la cafepedia, bagat pe sub nas diverse bruschete si vegetale, tarat inapoi acasa cu oase rupte si ochi bulbucati de somn, terminat de scris la celebra telenovela, facut cartofi prajiti si apoi confesat pe blog cat se prajesc cartofii.

Si gata! Gata, nene. Somn. Intuneric. Pa.