>Si ce inseamna un inceput? Si daca mi-ar taia cineva acum un picior, asta ar fi un inceput? Inceput de viata fara un picior?
Si daca o fata cu parul portocaliu si-ar parasi iubitul pentru un medic de altfel total adorabil, asta ar fi un inceput al vietii lor impreuna? Si al vietii lui fara ea?
Si daca iti dai demisia, e inceputul vietii tale in libertate? Iar apoi daca te angajezi din nou, asta e inceputul unei vieti responsabile?
Si daca speli geamurile, e inceputul unei perioade in care vei vedea in sfarsit ce se intampla afara?
Si daca te duci la dentist si iti scoti o masea, e inceputul dentitiei tale cu o masea mai putin?

Si de fapt toata viata asta e facuta din inceputuri care duc la un sfarsit? Sau de fapt sunt numai sfarsituri care determina un nou inceput?

Si daca o sa ma opresc din pus atatea intrebari, asta va determina cumva inceputul unei existente tampe, pline de zambete?

>Adevarul are o structura cel putin spus instabila… Se schimba de la o secunda la alta, e influentat de gandurile, de gesturi, de fiecare pas inainte, inapoi, lateral dreapta sau stanga. Scriu randurile astea si vad cum El isi schimba forma odata cu fiecare nou cuvant. Fiecare litera este ca un carusel, o curba, o intoarcere, o noutate, un soc, in fine- o schimbare.
….
….
Si tigara asta se fumeaza, fumul imi intra in nari si eu continuu sa scriu intr-un ritm nefiresc, de parca n-as mai exista decat eu si tastatura, fata in fata, pe un camp de bataie pe care nici unul dintre noi nu il cunoaste suficient de bine. Scrie, scrie, scrie despre tine, scrie despre altii, scrie despre nimeni, numai scrie; scrie-ti nebunia inainte ca ea sa te cuprinda. Taie cuvintele, fii fara mila, nu te uita la tigara care se fumeaza singura si mai ales, nu te uita la cea din pachet – ultima. Maine o sa rasari din patul ala din care rasari in fiecare dimineata. Stii deja modul in care trebuie sa deschizi ochii de dimineata in asa fel incat sa nu te sperii de umbrele pitite dupa usa de la baie. Acum doar scrie…

…..

… si nu lasa cuvintele din mintea ta sa te consume. Consuma-le tu pe ele. Vocala cu vocala, putina salata de consoane… fara paine, ca ingrasa, stii doar! Si lasa tigara aia sa se fumeze singura pana la capat. Oricum momentul potrivit pentru ultima tigara este doar o utopie. Oricand s-ar intampla, fenomenul de “ultima tigara” iti da asa, un sentiment de zeitate. TU alegi cand. TU decizi cand pui capat pachetului. Sa o fumezi si sa termini cu totul, intr-un gest quasi-apocaliptic.

…..

…..
…Exista oare o scuza pe care ai putea-o gasi in fata gandurilor dinainte de somn? Cele carora le vine randul exact inainte sa adormi, motiv pentru care ele cad in abis si nu se mai intorc niciodata? (da, sigur, te mai intalnesti uneori cu rudele lor indoliate, dar pe ele fii sigur ca n-o sa le mai auzi niciodata). Revin… exista ceva ce te-ar scuza? Ce le poti spune? “A… scuze… you’re late. Ce?? N-am auzit… Esti important? Da’ lasa-ma domnule, nu vezi cat imi e de somn? Nu e vina mea ca nu stiti sa cititi programul de pe usa…Niste incapabili cu totii…”.

>
Marea asta de oameni din jurul meu continua sa inventeze batalioane de masini pentru capturat fragmente de timp, cand totusi captura unei singure secunde este un lucru absurd in sine. Aparate de fotografiat, camere, reportofoane, telefoane mobile cu sute de noi abilitati, totul atat de NOU, si in acelasi timp atat de INUTIL…

Singura cale de a te intoarce in trecut e una pe care n-o poti controla. E atunci cand momentul ACELA te loveste pe neasteptate – atunci cand ii simti parfumul (n-o sa trec niciodata peste senzatia deodorantului pe care il foloseam intr-o tabara din clasa a 8-a, de la Sinaia), sau cand iti vari adanc unghiile in palma de furie si ciuda, si observi ca ai deja urme, ca pielea e mai rezistenta acolo, si tot corpul iti fuge in alta dimensiune, il celelalte ocazii care au sapat in palma ta urme de unghii. Te dedublezi, si nici macar nu realizezi ce eveniment maret se intampla cu tine.

Ce incerci tu sa prinzi in fotografii e un copil rau pe care incerci sa-l aduci cu forta in casa, de la joaca. Numai el hotaraste momentele cand intra pe furis sa manance o farfurie cu ciorba, si sa dispara iar la joaca lasandu-te sa tipi aiurea de la fereastra.