Category Archives: interactive

interactive, tags

>Leapsa!!!

>Ma uitam eu pe site-ul Charity Gift si ma gandeam ca sunt multe lucruri pe care mi le-as dori de acolo. In acelasi timp sunt atat de entuziasmata de treaba asta incat incerc sa v-o arat si voua cu orice chip.

Si asa m-am gandit la un win-win situation. Ce e de castigat in asta pentru voi? Promovati un proiect caritabil care are in spate o idee foarte frumoasa, si faceti un wish list din care lumea se poate inspira la ocazii aniversare :). M? Desigur, leapsa. Ce aveti de facut:

Alegeti 5 produse de pe site-ul CharityGift pe care vi le-ati dori si motivati DE CE.

Dati apoi leapsa mai departe altor 5 impricinati.

Si ca sa ma supun si eu regulilor, uite lista mea:

1. Brosa steluta – pentru ca iti vine s-o mananci. Si pentru curcubeu 🙂

2. Scafandrul si fluturele – pentru ca n-o am.

3. Unul dintre weekendurile urbane – nu cred ca e nevoie sa spun de ce anume… PLIIIIZ, BUY ME ONE, PLIIIIIIIZ…

4. Setul de cosmeticale din ingrediente naturale – ’cause I’m a sucker for cosmetic stuff

5. Un ceas Nooka – pentru ca a venit cineva si ni le-a aratat, la serviciu. Si sunt foarte tari!! E adevarat ca dureaza 10 minute sa iti dai seama cat e ceasul, mai exact, dar sunt atat de cool incat aproape ca nu conteaza…

Leapsa mea merge catre Diana , Crina, Proro , Summerinside si Ireena . Desigur, daca mai e cineva care vrea sa se bage in seama, e mai mult decat poftit cu frumuselul! 🙂 E o leapsa care se ia usor, ca sa zic asa…

having a hell of a good time, interactive, me and my friends

>Activ, activ, da’ sa stim si noi

>La inceput trebuie sa dau o veste mare. Operatiunea “canapeaua” a fost dusa la bun sfarsit. Vineri seara zacand in transee (a se citi – canapeaua veche) am zis gata! GATA! Pana aici. Am luat camera, facut o poza, aruncat pe freecycle si asteptat. Intr-o ora clientul batea la usa virtuala. A doua zi am pus tara la cale, duminica am chemat “sotul” de ocazie (a se citi Nicu) in caz ca omul care voia canapeaua s-ar fi dovedit un criminal in serie/violator/ om cu intentii nesincere. La 8 au aparut clientii. Baiatul cu pricina, prietena lui si inca 2 prieteni (dintre care unul cu masina – dubita vw).
Fata in fata cu canapeaua cei 3 (fata ramasese la masina) au reactionat aproape violent. Intr-un sens bun. Nu era putrezita, nu era cazuta, era “aproape noua” (nu era deloc aproape noua, dar in fine). Demontat partea de jos (aia care extindea canapeaua), demontat bratele monstrului si hai sa vedem cum facem cu restul. Cum facem pe dracu, ca era dintr-o piesa, ca turnata, nenorocita. S-a lasat cu mutat de dulapuri si scos de usi. Dar au izbutit!! Prima victorie! I-am privit plecand cu canapeaua aproape atarnand din dubita. Ei fericiti, eu fericita.

Luni seara aventura Ikea. De una singura cu ditamai pachetele pe roti…
Marti mi-au livrat-o. Canapeaua cea noua. Miercuri urma montajul, dar cum marti am zis ca e cazul sa-mi dau examenul in bricolaj, am asamblat-o de una singura. Piece of cake (btw, daca mai aveti ceva de montat prin casa, contra unei sume modice ne putem intelege…).

Azi am fost la Charity Gift. Lucru pe care va sfatuiesc sa-l faceti si voi. Nu sa va duceti la ei neaparat, dar sa intrati pe site si sa comandati de acolo ce aveti de comandat. Au varii produse – de la cosmetice (excelente, naturale), produse hand-made (tricouri de la Kitten, bijuterii), carti, cadouri (de toate felurile), ceasuri Nooka, pachete turistice de lux, comenzi de flori, tablouri si alte obiecte de decor, filme, muzica si presupun ca lista e in crestere. De ce ati comanda de acolo si nu de la producatori direct? Pentru ca in felul asta contribuiti la niste donatii catre multe ONG-uri. O parte din suma pe care o platiti pe produsul repectiv este orientata catre un ONG. Stiu ca ati prins ideea, dar pentru mai multe detalii este bine sa intrati pe site si sa va documentati. Ce mi-am luat eu? Mi-am luat o sacosa pt cumparaturi cu PINGUIN!! (de la kitten) este superba, abia astept s-o scot la casa in Mega Image si un tricou, tot kitten, cu pisicuteee.

Si pentru ca tre’ sa zic tot, pana la capat, mi-a placut atat de mult ideea Charity Gift incat cititi acum cu cineva proaspat inscris in echipa. In regim voluntar, fireste. Daca si voua va place ideea, aruncati macar un banneras pe blog. E dragut si colorat. Help me spread the word. 🙂

So… ce sa mai zic.

Vineri e program de opera. O vizitam pe Traviata, dupa care la Que Pasa ca avem pe cineva rosu cu buline negre de sarbatorit 😛 .

Imi curge energia prin degete, si tastez, tastez, tastez si v-as mai povesti si despre veioza cea noua verde, si despre casuta cea noua a pinguinilor de pe birou, dar deja e tarziu si va mai spun si altadata.

carti, interactive

>Another kind of list

>
Nu e nici cu decizii, nici cu lepse, nici topuri… Vreau sa va cer ajutorul. Majoritatea persoanelor care intra aici, care “ma” citesc, care isi dau cu parerea, sunt oameni deosebiti. Ca sa fiu in continuare egocentrica (cum am fost toata viata), pot sa spun ca ma bucur ca pot aduna in jurul meu asemenea persoane. Mi se intampla si in cealalta viata, aceea “fizica” – asta fiind unul dintre putinele lucruri cu care CHIAR ma pot mandri. Si sunt convinsa ca si voi subscrieti la treaba asta (referitoare pe oamenii pe care i-ati adunat in jur, facand doar schimb de un gand-doua, apoi mai multe… si apoi poate foarte multe). 


Despre ce e vorba, acum ca v-am periat destul. Vreau sa fac o lista cu carti pe care sa le citesc. Dar sa va spun despre ce este vorba. Carti de care sa ma apuc si pe care sa nu pot sa le las, indiferent daca imi arde casa, daca ma suna Maica Tereza sa-mi spuna un banc de pe lumea cealalta, sau daca incep sa vad iepurasi alergand pe covor. Pe care sa abia astept sa ajung acasa sa le citesc. 

Vreau sa-mi spuneti voi care sunt cartile pentru care simtiti lucrurile astea. Aici, in comentarii. Sunt convinsa ca o sa aflu foarte multe lucruri… 

So? Help? 
interactive

>Inca o lista

>De data asta, leapsa de la Miruna. Ce as face daca nu mi-ar mai fi frica. De fapt, la lista “de anul nou”, la comentarii, am adaugat si asta -“sa nu-mi mai fie asa frica”.

Cea mai mare teama a mea e aia de a nu fi judecata. Care se bate puternic cap in cap cu niste alte convingeri de-ale mele. De aici ditamai tambalaul.

A doua e teama de respingere.

Pe scurt :

– as spune direct niste lucruri (uneori o fac, dar prea rar)

-as trece mult mai usor peste niste lucruri/persoane.

– as pleca singura in vacanta.

– stomatolog

-as merge mai des, in general vorbind, la medic.

Primele doua includ multe lucruri pe care n-am sa le dezvolt acum. Poate in episoadele viitoare. Pentru momentul asta e suficient.

Miruna, ce e cu ceainaria aia? 😀

Intrebarea merge mai departe la Diana , Klara si Gabrijela. “Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?”

interactive, muzica

>Quest – gasiti problema

>Am vazut acest videoclip la Hotel Universal. . Am intrat pe youtube si ce e acolo… haos. Oameni revoltati de “Romania nu e asa”, certuri internationale – e la voi, ba nu, e la voi, ba e la noi, sarbi imputiti, ba e la voi, romani jegosi. E in Bulgaria, ba nu, e un Ungaria. Sunt tigani, ba nu, sunt romani. Ba nu, sunt alte natii. E discriminare, ba nu e discriminare. Da, sigur, vin toti strainii astia si ne filmeaza si ne fac de ras. Si tot asa. E clar ca e in Romania – ca doar vedem Dacia in toata splendoarea ei. Problema e alta. Si anume ca eu nu vad problema.

Intrebare de baraj: care e problema cu clipul asta? Da, sunt oameni saraci. Asa e, ei exista si in realitate. Si la noi si prin alte parti. Sunt oameni de o anumita conditie care nu sunt cu nimic mai rai sau mai urati sau prosti decat altii. Au contraire. Nu vad pe nimeni omorand, injurand, scuipand sau furand in clipul asta. Si imi mai si place melodia. Si clipul. Imi place tot.

Is it just me??? Vreau opinii.

calatorii, having a hell of a good time, interactive

>Pana la Dracu’ si inapoi

>Am fost la Dracu’. M-am dus Dracu’ si mi-a mai si placut. In weekendul asta a fost tim bilding, aici.  Struti, caluti, ponei. Aer curat.


Oamenii – altfel, si cand spun altfel ma refer la asta: prin zona manejului se invartea o pisicuta cu un picior stramb. Era clar ca accidentul s-a petrecut demult, pentru ca nu parea a suferi desi avea coloana stramba si piciorul ala complet sucit. Miau, miau la al treilea miau beneficia deja de toata atentia posibila. La insistentele Danielei am fost la receptie sa intrebam de un veterinar. Eram sigura ca o sa primesc priviri ironice, dar oamenii chiar pareau ingrijorati cand au auzit ca am gasit o pisicuta lovita. Mi-au dat numarul de telefon, am sunat la veterinar (era sambata). Omul mi-a raspuns, m-a ascultat si a mai si venit pana acolo. Avusesem dreptate, accidentul se petrecuse demult si osul era deja sudat, dar macar am incercat… si a existat bunavointa. 


La Dracu’ e bine de tot si va trimit si pe voi acolo, cu tot respectul :). Cazare ok, kitch-ul tinut sub control, oameni atenti, mancare buna, centru de echitatie, verdeata.

M-am indragostit de caluti, m-am dat si cu caruta (cu Doina si Stela – asa le chema pe iepele “in charge”). La ATV am renuntat, desi ma inscrisesem. Nah. 

Duminica am dat o tura si prin Sighisoara. Care nu m-a impresionat prea tare. Dar poate ca eram eu obosita, plus ca era si vremea urata. Mentiune speciala pentru piureul de castane cu frisca si rom. Goodie…

Faza amuzanta a zilei – vineri ne-am oprit la Cheile Gradistei, sa mancam. In restaurat, binecunoscutele animale impaiate plus kitch-ul infricosator. Langa noi o vulpe in pozitie de atac. Consecinta – dialogul urmator: 

-Uite, vulpea e in atac. 
– Da, in atac cerebral. 

interactive, revolta

>Despre tarani, tetelu, dono si alte lucruri

>Joi seara am primit pe mail un text. Cui ii apartine, N-AVEAM DE UNDE SA STIU, eu am dat copy paste asa cum se vede. Draga domnule care te grabesti sa arunci cu muci pe pereti. Nu ma cheama Cristi, si nu sunt nici mascul. Nu caut nici glorie si nici altceva. Am specificat sursa. Daca ma chema Mafalda, as fi pus si link-ul. Nu sunt jurnalist, nu ma asigur ca am x surse etc. Era suficient un comentariu de bun simt in care sa-mi atragi atentia ca textul a mai fost publicat undeva. Si iti multumeam.

Si draga domnule da cu mucii peste tot, daca ziceam ca am scris-o eu macar aveam despre ce discuta. Vorbesc aici despre cel care a lasat comentariul mizerabil.

Altfel… du-te si plimba ursii.Si am sa-ti dau o veste – textul asta circula pe mail, viral, exact asa cum l-am publicat eu.

Era o vorba (nici aia scoasa de mine) – nu te pune cu porcii ca va murdariti amandoi. Da’ lui ii place.

Am de zis doar atat: mi-a fost atrasa atentia ca textul original este aici http://dono.ro/kpra-coo-3-iezi-pt-cocalari-si-pitzipoance/ .

N-am incercat sa fac nimic altceva, decat sa arat si altora ceva ce am primit pe mail SI NU AM SUSTINUT CA-I SCRIS DE MINE, BAI TARANE.

Imi cer scuze daca am ofensat cu ceva pe autorul textului. Nu asta a fost intentia.

Hai…pa.

interactive, nostalgii

>Am primit o leapsa

>Cum procedam?

Klara m-a nominalizat sa scriu despre ceva interesant. Si anume despre lucrurile bizare pe care le-am primit. Sau, mai degraba despre lucrurile primite in mod bizar, neasteptat. Imi rascolesc mintea si nu gasesc nimic… Nimic… Poate doar o amintire de foarte departe. Aveam 4-5 ani si o familie prietena din Constanta era in vizita la noi, la Pitesti. Familie care avea doi copii. Doi baieti – unul cu un an mai mare si cel de-al doilea cu un an mai mic decat mine. Cei doi ma torturau groaznic, pentru ca incercau in mod constant sa ma pupe. Ma alergau, literalmente – in jurul mesei, in jurul blocului, in jurul scaunelor, in orice arie in care se putea alerga. Cel mare -M. era capul rautatilor, cel mic – B. doar ii dadea ascultare orbeste. Parintii erau mai degraba amuzati de situatia care mie mi se parea agasanta si stupida.

O alta chestie importanta este ca familia avea rude in Germania, asadar cei doi aveau tot felul de jucarii de care eu nu mai vazusem. Tata era lesinat dupa mine si imi aducea in fiecare seara cate ceva – aveam tone de masinute chinezesti, creioane colorate in cutie alba acoperite cu folie transparenta si toate modelele de papusi care existau in magazine. Dar ei, copiii din Constanta, aveau genul asta de jucarii de plus care se gasesc acum peste tot. Si la care eu jinduiam ingrozitor. Cei mai interesanti erau doi iepurasi micuti identici, de care ma indragostisem cu o pasiune pe care copii de acum care au de toate nu stiu daca au cum sa o inteleaga. Nu era vorba de pasiunea de copil sarac – nu era cazul – ci de fructul interzis, de jucaria pe care odata plecata n-o s-o mai vezi niciodata nicaieri. Nu poti sa o furi, admiri in vitrina sau primesti cadou.

Cu o seara inainte de plecarea lor din Pitesti, le-am cerut unul dintre iepurasi. N-au vrut sa renunte. Mama m-a certat si mi-a explicat ca nu e frumos sa ceri jucariile altora. Am plans cu sughituri in perna. Se manifesta inca de pe atunci in sangele meu obsesia pentru tot ce imi este interzis.

Au plecat la 5 dimineata. Cand m-am trezit, aveam pe perna unul dintre iepurasi. Parintii baietilor il furasera profitand de faptul ca ei erau adormiti si ii fortasera pe ai mei sa-l accepte. Pe iepuras.

Iepurasul a trecut prin multe, are pantalonasii patati de injectiile cu apa pe care i le-am aplicat in mod repetat, e cam murdar si are mustatile rupte. Dar inca mai exista.

Familia a fugit foarte curand dupa eveniment in Germania. I-am revazut o singura data, in clasa a 11-a. Tocmai se intorsesera in tara, la Constanta, iar eu eram in tabara la mare. M-au asteptat in fata complexului din Navodari unde eram cazata. Baietii erau mari, ca si mine… si seara aia a fost cel putin bizara. Dar asta cred ca este cu totul alta istorie…

Cat despre lucrurile primite din senin, inexplicabil, am o alta poveste. Eram prin clasa a 6-a si aveam un profesor incredibil de desen. Era pictor si caricaturist si suferea de o boala care l-a impiedicat sa mai predea cand am ajuns in clasa a 8-a. Nu dadea niciodata teme fixe de desen. Ne expunea viziunea proprie asupra temei, pe tabla, dupa care ne incuraja sa ne exprimam subiectul asa cum il vedem noi. Nu pot sa uit tema “un dracusor simpatic”, cand ne-a desenat pe tabla un dracusor – coarne, coada, etc – cu fata lui Iliescu, ranjind – faimosul ranjet circular al bunicutei. Iliescu era presedinte atunci.

Un alt exemplu de tema este “copacul iubirii”. [later edit – acum ca ma gandesc mai mult, cred ca se numea “copacul fericirii”]. Atat ne-a spus: sa desenam copacul iubirii asa cum il vedem noi. Eu- care n-am avut niciodata talent la desen ci doar un gust … ciudat in amestecul culorilor – am facut un copac mare am fragmentat coroana in mici segmentele si am desenat in ele toate lucrurile pozitive care mi-au venit in minte – porumbei, stele, comete, pisici, curcubee… si le-am colorat asa, ca la nebuni. Am inserat niste lucruri si in trunchi si … gata. Profesorul mi-a laudat “lucrarea” de parca ar fi fost vreun Van Gogh. Nu am inteles NICIODATA de ce imi lauda foarte mult desenele. Repet – nu pot, nu stiu sa desenez. Toata lumea a luat 10, pentru ca toata lumea lua mereu 10 la profesorul Militaru. Dar – legat de pomul minune – in acelasi an, am participat la un concurs de desene pe asfalt, de 1 iunie. Stiti cum e – o caruta de copii care deseneaza. Tema era ca intotdeauna “Pacea mondiala”. Ei – si eu, nestiind sa fac porumbei si harta lumii, am desenat pomul ala. Si am castigat – premiul 1. Neasteptat, neauzit. Incredibil. Stateam si asteptam juriul. O tanti pe care n-am vazut-o in viata mea m-a intrebat cum ma cheama si mi-a notat numele undeva… Mai tarziu, in timpul premierii, mi-am auzit numele. Nu prea intelegeam ce vor de la mine, care e treaba, mi se parea… halucinant. Am ajuns acasa cu premiul si ai mei s-au inchinat. Rasesera putin de mine dimineata, cand am plecat la razboi inarmata cu creta colorata… aveam talent la muzica,cantam la pian, stiam sa scriu si sa citesc de la 4 ani (pana la 9-10 deja citisem trei sferturi din tot Jules Verne-ul existent si devoram orice gaseam nou si interesant la toate bibliotecile la care aveam acces), dar cu desenul n-am avut VREODATA vreo tangenta. 🙂 Si totusi… a aparut acel premiu.

Despre profesorul Militaru as mai vrea sa mai adaug ceva. Ne tinea lectii de viata stand turceste PE catedra. Asta se intampla la ora lui – vorbeam si ne desena pe tabla chestii frumoase. De desenat desenam acasa. Intr-o zi ne-a intrebat de pe catedra- “stiti ce e dragostea?” (noi ne dadeam coate prin banca, eram in clasa a 7-a…).Apoi a adaugat – “o sa va explic” – si s-a dus si a desenat pe tabla un trandafir frumos (din 3-4 miscari), o coada luuunga, iar pe coada a adaugat multi tepi gigantici. Fiecare spin de 2 ori cat floarea. A lasat creta jos si a spus “uite, cam asta e dragostea”.

Tot ce am gasit pe internet despre profesor este desenul de mai jos, cu care a castigat un premiu de bronz in 2004, la o expozitie din Kyoto:

Leapsa merge la Picatura, si la oricine vrea sa scrie despre asta.

interactive

>Ultimul articol

>

INTRODUCERE

Pentru concursul PCNews. Gata. C’est fini. Ar trebui sa vorbesc din nou despre AMD. Si sa subliniez principalele avantaje ale produselor AMD dupa schema data pe site:

Exemple de produse pe categorii:
– ale procesoarelor – precum cele din seria: AMD Phenom X3 sau Phenom X4;
– ale placilor video – precum cele cu procesor grafic din gama: ATI Radeon HD 4800;
– ale placilor de baza – precum cele cu chipset AMD 790FX sau 790GX;
– ale laptop-urilor – precum cele cu placa video apartinand seriei: ATI Radeon™ HD 3000″.
Comentati-le, adaugand exemple concrete din magazinele online din Romania.

Pentru ca deja intuiesc ca n-am sa castig, deoarece am aruncat un ochi prin clasamentele alea intermediare si desi ma tin bine, n-am cum sa concurez cu cronici de oameni pasionati de IT (lucru care am sperat ca nu va conta; m-am inselat), am sa dau regeste cu mucii in fasole.

Vreau sa fie foarte bine inteles de la inceput ca nu vorbesc doar cu domnii de la AMD si ca aceasta este o discutie generica.

Ready?

Bon.

PARANTEZA RECALCITRANTA. GRAB A BEER.

Iau acest articol si drept ocazie de a vorbi pe sleau cu clienti de advertising (ceea ce sponsorii concursului si sunt, in a manner of speaking), lucru pe care nu l-am putut face pana acum la serviciu pentru ca reprezint o firma si nu pot spune lucruri care nu stii cum sunt percepute si cum se transforma ele in consecinte asupra agentiei la care lucrez. Sau pot sa o fac, dar nu am cohones necesare. Poate pentru ca sunt femeie. Poate, zic…

Asadar. Dragii mei, cand cereti creativitate, n-o mai ingraditi cu specificatii tehnice. Scoateti in fata un atribut transformat in beneficiu, pe care bloggerul dumneavoastra favorit sa-l prelucreze asa cum stie mai bine. Daca produsul chiar nu are un atribut diferentiator (ceea ce se intampla de cele mai multe ori) o dam din condei. Promovam ceva ce nu s-ar gandi nimeni sa promoveze. Sau umblam un pic la target si in gadilam in punctul in care se gadila cel mai tare. EXEMPLU – Cereti ca bloggerul sa scrie un articol in care sa se arate ca procesoarele AMD sunt cele mai … galbene de pe piata. Ca AMD inoveaza la fiecare 3 minute. Sau cu jumatate de secunda mai rapid decat INTEL. Ca numele AMD e mai frumos decat ala INTEL, care suna un pic arogant. Sau ca se adreseaza oamenilor cu simtul umorului. Sau ca se potrivesc de minune gospodinelor care gatesc in timp ce stau pe messenger.

Bon, mai departe.
Sa spunem ca pledoaria mea in favoarea lui good old USP si good old targetare n-a functionat,ca vreti revolutie si inovatie totala, fuck advertising, fuck classic marketing, fuck sales, fuck everything. Sa producem buzz si atat. Sa zicem ca in acest context doriti totusi sa regasiti cumva inserate in articol toate acele specificatii tehnice devalma si pentru toata lumea, si ca un blogger cu adevarat maiastru, magicianul magicienilor, omnipotentul blogosferei va reusi sa scrie articolul genial, perfect, care sa-i permita sa-si pastreze audienta ce nu-l va mai considera ipocrit pentru ca insira un carnat de date tehnice ce put de la o posta a publicitate, care il va imbogati(pentru ca dumneavoastra veti plati) si care va va aduce dumneavoastra, dragi clienti, vanzari halucinante si un branding sa-l pomeniti. [pauza de respiratie]. Sa zicem. Atunci trebuie sa luati in calcul faptul ca acel blogger este foarte posibil sa nu fieTOTUSI atat de omnipotent/ omnistient, si sa nu stie care sunt avantajele procesorului x, rotita universului, cheia galaxiilor. (in cazul asta poate ar fi trebuit sa stabiliti profilul participantilor ca fiind oameni cu cunostinte SOLIDE IT). Sau poate ca bloggerul nostru, baiat descurcaret fiind (sau fata, pace pe pamant!) va gasi ceva informatii, facand un mic research pe cont propriu -dar chiar si in cazul asta s-ar putea sa nu iasa chiar ce doriti. Google-ul nu e asa tare cum se crede, iar wikipedia e plina de capcane si dezinformari. Plus – daca un cititor de blog vrea sa afle ce spune wikipedia despre AMD sau Asus sau nu stiu ce alt device/ item/ matrapazlac, atunci VA CAUTA DIRECT PE WIKIPEDIA.

Ar mai fi o solutie. Experimentala, cam cum a incercat BitDefenderu-ul. Dati in trial laptopuri, componente, routere, whateva’ -si puneti oamenii sa scrie despre experienta asta. Dar daca tot o faceti, incercati sa nu fiti ipocriti si sa nu-i taxati pentru sinceritate. Ce semeni, aia culegi. Si fiti constienti ca un feedback corect face intotdeauna mai mult bine decat rau. In primul rand – interactivitatii care inlocuieste advertisingul – poate stiti deja ca suntem in secolul in care consumatorul face contentul si nu mai consuma ce i se baga pe gat cu furca unsa cu miere. In al doilea rand dumneavoastra, care veti sti ce sa reparati, unde si cum.

Presupunand ca ne aflam la o discutie face to face, si dumneavoastra imi spuneti ca totusi cu putina grija si talent se pot misca muntii din loc, atunci as dori sa inteleg punctajele maxime date de majoritatea sponsorilor articolelor pur tehnice, scrise corect si magulitoare. Si atat. Cronici lungi si detaliate de produs, pe care le puteti comanda LA ORICE ORA oricarui om care stie IT si stie sa scrie corect romaneste. Si pe bani mai putini. Nu era nevoie de un concurs in blogosfera pentru asta… Sa fim seriosi…

INAPOI LA AMD-UL NOSTRU

Revenind la articolul pe care ar fi trebuit totusi sa il scriu, macar din onoare, poate ar trebui sa spun ceva despre AMD. Am sa spun. Ce spune fluxul general de opinie? Ca AMD e mult in spatele INTEL si ca o sa cam ramana acolo. Nu va place asta? Imi pare rau. E realitatea. Ce pot eu sa fac ca sa va ajut si ca sa promovez produsul cu informatiile pe care (nu) le detin despre el? Pot spune audientei mele ca eu n-am avut niciun fel de problema, vreodata cu produsele AMD de care m-am ciocnit. Ca scriu acum, as we speek, de pe un AMD. Ca n-am simtit vreodata superioritatea INTEL si mai mult, ca INTEL ma enerveaza crunt pentru ca e in MAC-ul meu de la serviciu (il paraziteaza cum s-ar zice), care astfel este pangarit, nemaifiind tocmai un MAC. Ca am senzatia ca AMD sufera de sindromul “ratusca cea urata”, care nu e neaparat mai urata dar are un complex si e perceputa intr-un fel. De vor sa devina produse populare, mai populare decat Intel, e foarte posibil ca blogosfera sa fie un mediu ok de folosit. Dar foarte atent la cum. In niciun caz prin descrieri sterile. Gimme a break! Chiar citeste cineva un articol care spune “am auzit de la prietenii mei ca AMD e ok”? Mi-am cumparat ieri o placa de baza cu chipset AMD 790FX care merge struna! (ca doar tu, cititor al blogului meu, de aia intri aici, ca sa citesti niste cifre/ litere care nu iti spun nimic, si n-ai citit in viata ta advertoriale). Sau – daca il citeste, il ia in serios? Nu stiu ce sa zic. Dar da bine la punctaj…

Mai mult de atat? Nu stiu. Pot da copy-paste de undeva, pot traduce un articol si combina inca vreo 3 din engleza si franceza, traducandu-le si reinterpretandu-le. Dar nu vreau sa fac asta. Vreau sa vorbesc sincer, pe blogul meu, pe o tema data. Si asta fac.

Daca fac un imn placii video AMD cu procesor grafic din gama: ATI Radeon HD 4800 credeti ca e ok? Folosim orchestra de greieri si punem si un pop-up cu imaginea placii (care e mai mult decat o … placa, nu?) cat sa devina complet enervant… si gata. Lumea va iubi AMD, fetele vor suspina adormind cu placa sub perna (aia video, nu aia de indreptat pleata) iar bajetii vor strange in palma o pietricica si-si vor promite ca din primul salariu isi vor lua si ei un atiradeonhd4800.

Pfiuh.

EPILOG

Va multumesc mult pentru atentie. Sper ca acest articol sa nu ajunga doar la sponsorul AMD. In definitiv, a avut “ghinionul” (pentru care ma va taxa, sunt convinsa de asta. probabil voi lua 10 puncte – alea minime, pentru prezenta; poate iau chiar 20, ca am pus linkuri acolo, la produse) sa pice la rand pentru ultimul meu articol.

Si inca o mentiune – nu suport luzarii care se plang. Nu-s unul dintre ei. (de fapt punctajele mele sunt, in majoritate mari. Nu ma plang ca as fi fost nedreptatita, asta ar fi culmea. Doar ca mi-as fi dorit sa vad mai putin entuziasm hei-rupist la articole scrise in legea “x e cel mai bun calculator, l-am intrebat eu pe fratele meu si asta mi-a raspuns” – asta e pe model de spot radio PROST, iar aici vorbim despre internet – fara CNA, fara cenzura, fara jene triste. Vorbim, nu dam cu parul). Asta e motivul pentru care nu las comentarii in care sa sustin vrute si nevrute, sa contest punctajele (ar fi culmea, sunt in primii 3) sau sa ma dau cu curu’ de pamant. Nici pe departe. Chiar cred ca intentia din spatele acestui concurs a fost una foarte ok. Incerc doar sa ridic niste semne de intrebare – gen – poate ar fi trebuit ca acest concurs sa se adreseze doar blogurilor de profil? Pentru ca singura ipoteza in care concursul ar fi castigat de un altfel de blog, este convertirea lui in blog de profil. Mai mult sau mai putin. Ceea ce presupun ca nu este intentia organizatorilor. Fiecare blog are o audienta, are (in cazurile fericite) un stil si cele doua – audienta si stilul – ar trebui respectate. Si revenind la aceasta ipoteza, criteriile (oarecum previzibile) aplicate de juriu sunt … inechitabile. In rest – nu-s mai buna decat altii si nici mai proasta. Hai noroc, si cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie!

Sunt rea ma, rea.

Aici se incheie saga pcnews.

Andreea?