Category Archives: me and my friends

me and my friends, rasu'-plansu'

>Invitatiunea

>
Asta vara, in Portugalia, am cunoscut-o pe Lola. Si de atunci am niste margele frumoase – Vegetal Obsession, pe care imi tot propun sa le arat si tot nu mai apuc.

Sotul Lolei este in Bucuresti din septembrie, si de atunci imi propun sa ma vad cu el la o cafea si nu apuc. Din seria “me being porc si neglijand oamenii”. Din aceeasi serie, madam mi-a adus alte margele. In octombrie. Tot din Portugalia. Eu si madam nu am apucat sa ne intalnim de atunci, ca sa facem trocul.

Ce om rau sunt.

Oricum, vineri la 8 ne vedem acolo. Negresit.

Uite si margelele mele. Si pe autoare 🙂 :

Film, me and my friends, rasu'-plansu'

>Seara maghiara la XOCAFE

>In seara asta am fost cu colegul Aaron si cu Lili la un film din cadrul Saptamanii Filmului Maghiar (la initiativa lui Aaron, evident). [paranteza – mesaj special – te iau si pe tine la film cand te intorci, Rest Assured :)] . Ziceam de film – “Aventurierii”. Road-trip, un pic de Kusturitza, suficiente faze FOARTE AMUZANTE (ok, am ras sanatos). Putin tras de par. Per ansamblu bine 🙂 Proiectia a avut loc la sala Tinerimii Romane (vizavi de teatrul Bulandra, sala Izvor).

Coborand, dupa film, am gresit scara si am nimerit aici. La prima vedere ok, nice atmosphere. Am fost intrebati de rezervare, nu aveam, dar pana la urma s-a gasit o masa si pentru noi. A venit menu-ul – preturi foarte mari. Dar in fine, suntem bogati, da? Spiritual, dar asta e neimportant. Am comandat si am inceput analiza. Fotolii confortabile (recunosc). Atmosfera relaxata. “Cigar room” – din seria “ma lesi?” La o privire mai atenta, era usor de sesizat mocheta banala (ca sa nu zic ieftina)… tavanul – la fel de banal – pe modelul tavan-fals-cu-spoturi-de-care-are-toata-lumea-in-apartamentele-urate. Incep sa citesc pliantul de pe masa. Bai, incepea asa – si nu exagerez “aparuta din neant si concretizata in…” si continua cu “sinestezie”, design-ul “ca prin ochii unui pictor pasionant”. Pasionant?! Pictorul?! Pasional, poate 🙂 Cel mult pasionat. 😛 in fine. “Angajatii nostri nonconformisti te vor purta in zone ale simtului gustativ nebanuite” (citat aproximativ). HA?!

Am ajuns acasa, am intrat pe site. Ma uit prin “galerie” si printre altele dau peste o insiruire a clientelei: Au tinut sã fie prezente o multime de vedete – Nicu Covaci si câtiva dintre membrii trupei Phoenix, Silvia Dumitrescu, actorul Radu Gheorghe, Adriana Bahmuteanu, creatoarea Adina Buzatu, Ozana Barabancea, o prezentã obisnuitã a localului pe scena cãruia sustine recitaluri alãturi de band-ul sãu, Deea si Dinu Maxer, hair-stylistul Marian Cotoi, Lost Angel (Daniel Serdaru), compozitorii Jolt si Andrei Kerestely si Nicolae Caragia, Octavian Ursulescu, Oana si Viorel Lis, Carmen Plesea, Eugen Mihãescu si vedetele TV Gianina Corondan (TVR) si Florentina Opris (Prima TV) . Cu tot respectul pentru Gianina Corondan, Nicu Covaci, Radu Gheorghe etc… WTF?! Parca e un meeting report. Inteleg ca e important sa aduci figuri cunoscute in barul tau “select” ca sa atragi alti clienti, daaar… Bai. 🙂 Cand vor intelege oamenii astia din tara asta care isi deschid carciumi ca adevaratul lux presupune o anumita discretie? In afara de faptul ca sunt in lista asta cateva nume care numai “fine” nu sunt… trecem peste asta, presupunand ca e o chestiune de gust. Dar nu e suficient sa pui niste cuvinte pompoase intr-o prezentare si sa enumeri niste nume cunoscute pe site – conform “mi-au murit laudatorii”. Nu e. Rafinamentul vine din tinuta, nu din funda de la gat.

Am plecat inainte de concert, pentru ca voiam doar sa beau un cappuccino – pe care l-am baut. Am sa revin din curiozitate la un concert, sa vad cum suna. Mi-e ciuda doar ca lucrurile bune trebuie neaparat infasate in rahat si abia apoi prezentate publicului. Si ca sa indulcesc imaginea, angajatii au fost amabili, servirea a fost ireprosabila si cappuccino DELICIOS. Probabil ca si concertul a fost ok.

Revin cu impresii.

LATER EDIT:

Am gasit prezentarea de pe flyer:

Venind din neant, tinzand catre perfectiune, XO PIANO CAFE ofera un alt sens cuvantului “exclusivism”. Exclusivismul este prezent in tot conceptul acestui jazz caffe, incepand cu designul sau privit prin ochii unui pictor pasionant, savoarea cafelei etiopiene ce iti mangaie delicat simturile, bauturile fine dar si indraznete ce te imbie parca sa iti deschizi mintea spre renumitul motto “In vino veritas”, cognacurile vechi de peste 40 de ani ce au mirosul unei ciocolate belgiene combinate cu un trabuc deosebit, desavarsesc sensul cuvantului “exclusivist”, intr-o sinergie perfecta cu acordurile maiastre ale unui pian ce spune o poveste.Probabil ca intotdeauna iubitorii de frumos si-au dorit sa isi delecteze privirea si sufletul la o piesa de teatru in compania unui cocktail deosebit. Acesta este locul in care se pot contopi cu aceasta idee privind prin prisma faptului ca staff-ul barului este unul nonconformist ce va poate conduce simturile gustative si olfactive pe cai nebanuite ale bauturilor.

Deci? Say whaa’? 🙂

Daca angajati copywriter, ma bag. Pe bani, fireste.

funny shit, me and my friends, rasu'-plansu', teatru

>Ironic

>
Am fost azi la o piesa de teatru. Netotul – la Lucky 13 (ca nota de subsol, nu lasati niciun bacsis chelneritei, merita batuta). Impropriu spus piesa de teatru, a fost un moment … un monolog. O sinteza a unei piese de teatru. Not so impressive, desi actorul (Marius Damian) a fost foarte bun. In anumite puncte textul m-a atins. M-am simtit vizata. Probabil ca se aplica multora…

Tema – credinta. In general. Prostia, sau aparenta ei, si pretul inteligentei… Mai multe variatiuni pe aceeasi tema. Credem in cel/cei de aproape, sau cercetam? Pasajul meu preferat – nu exista minciuni; ce inventeaza cineva cu siguranta i se intampla altcuiva.

Bancul de final (varianta adaptata) – Bula zgarcit. Hagi-Tudose style. Strange ban langa ban, pune deoparte toata viata, si pe undeva pe la 30-35 de ani i se acreste si zice – hai ba, sa mai si traiesc. Isi ia un costum scump, se duce de isi face freza si manichiura si se gandeste sa plece si undeva. De exemplu in … Bahamas. Isi ia bilet de avion si pleaca. Si in avion, asa cum statea el si se uita pe geam, da un traznet si loveste avionul. Si avionul pica, si pica, si pica… Si Bula, revoltat, sparge geamul avionului dintr-o miscare si urla inspre cer:

-De ceee? De ceeee? De ceeee, Doamne?!

Si de sus, dintr-un nor, iese Dumnezeu, se uita la el si ii spune:

-Bula, sa fiu sincer… pe tine te-am confundat…

Noapte buna.

funny shit, me and my friends

>Ce faci, pisi?

>
Pe la 9 seara suna telefonul. Un numar pe care nu-l stiam. Raspund, la telefon era Mada. Zice pe un ton destul de ceremonios : “… Buna seara… doamna Andrada Radulescu?”. Eu gandesc – aa, face misto de mine, da? Zic : “Ce faci, pisi, credeai ca nu te recunosc?”

Pauza. 5-6 secunde de pauza. Mada zice, foarte incurcata : “…va sun de la Trenta Pizza”. Damn it. Nu e Mada. E femeia de la Trenta Pizza.

Mi-am cerut scuze, i-am explicat ca seamana cu o prietena la voce. Aia era complet socata. Cerusem o pizza online 10 minute mai devreme si era ceva in legatura cu comanda minima. Eu radeam, aia radea.

Hilar. Another day with me being me.

funny shit, la strada, me and my friends, monoloagele taximetristului

>Pacatosi din lumea intreaga, uniti-va!

>A fost mult prea tare. Trebuie sa povestesc, ca altfel o iau razna. De ras, nu de alta!

Azi, in semidepresie, am decis sa ies in oras. Am fost la un concert, apoi cu ceva amici intr-un … loc. De unde, doamnelor si domnilor, am subtilizat o scrumiera. RECUNOSC!!AM FURAT!! Pe principiu “na, ca pot” si “na, ca am tupeu”, am subtilizat-o. Am izolat-o, am acoperit-o si apoi am bagat-o in geanta. Faza cea mai tare e ca nu era pentru mine, ci pentru una dintre insotitoare. Bon. De acolo, contrar asteptarilor mele depresive, am plecat in Expirat. Unde am mai consumat ce am mai consumat, dupa care… pe la 6 si un sfert… hai sa plecam. Eu si insotitoarea cu scrumiera, care imi mai e si vecina.

Mai intai ne-am deplasat pana la Petromul cel de langa Expirat, am luat niste mancare toxica si apa. Dupa care eu am sunat la taxi. Am stat pe o bordura balotand chipsuri pana a venit taxi-ul.

Dupa ce ne-am suit, eu am scos grandomania de scrumiera pe care o carasem eroic pana atunci si am inmanat-o insotitoarei. Ea tinea scrumiera in brate. Taxiul mergea. Si mergea. Pana ne-am prins ca nenea asculta un post religios. Si era, taica, un preot furios la radio, care tinea o prelegere “Pacatosule! A venit vremea sa te caiesti! In curand vom fi cu totii in locuri cu verdeata si atunci veti sti cuvantul Domnului! Pacatosule! A venit clipa!”. etc etc etc. Am dat intr-o criza de ras de genul … celor din liceu. De la meditatiile de economie cand imi imaginam ca sprancenele impreunate ale profului creeaza un corn ca de rinocer. E greu de imaginat… Radeam cu lacrimi, mai bagam un chips, o auzeam pe insotitoare cum pufneste langa mine si nu stiam ce sa fac.

Eram la semafor la opera si radeam cu lacrimi, in tacere. Ma uitam pe geam, incercand sa ma gandesc la copiii din Somalia si la incalzirea globala si – degeaba. Radeam rau de tot. Ma uit la masina din dreapta – un taxi. O domnisoara dormea in dreapta, cu capul sprijinit de geam, baluta la gura, totul regulamentar. Eu radeam de ma cutremuram. Taximetristul din masina de alaturi se uita furios la mine. Si popa tot vorbea in boxe si eu tot nu stiam unde sa ma mai bag sa pot sa rad in voie. Lacrimi, spasme, chitaituri, tot tacamul.

In fine.

Trebuia sa povestesc.

Dar ar fi trebuit sa fiti acolo…

Inspre final, am dat-o pe cantecele religioase. Ne-am mai calmat, dar tot radeam.

Doamne, ce am ras. Ca niste pacatoase ce suntem. Cu scrumiera cu tot.

me and my friends, muzica

>Thievery Corporation a fost la Bucuresti. 2008 cu iz de 1988.

>

[Thievery Corporation – Until The Morning]
Asculta mai multe audio Muzica »

Stateam pe scaunul plusat si ingramadit. Imputit chiar… Lumina era stinsa, trupa concerta, iar eu imi aminteam cand eram mica si vedeam la TV sala aia in toiul nush-carui-congres. Asta m-a facut chiar sa zambesc.

Imbecila decizie. Asta cu Sala Palatului. Am stat intepenita pe scaun pentru ca eram intr-o stare extrem de proasta. Eram furioasa pe mine ca nu pot sa ies din starea aia si mi-as fi dorit ca totul sa se fi petrecut intr-un alt cadru, care sa ma oblige sa imi ies din ale mele. 
In rest – de bine. Da, si eu m-am mirat ca sunt atatia oameni ok in Bucuresti. Multi cunoscuti, multe figuri stiute… Spectacolul a fost unul foarte ok, doar ca sala aia a castrat pe jumatate publicul. Public care s-a ridicat in cele din urma… spre final. Nu vorbim acum despre coloanele facute pe coridoare. Runbaby stie mai bine… Doar era undeva in stanga, agitandu-se si pentru mine :). 
Mi-a placut tipa din Argentina. Poate pentru ca ea a fost vocea din spectacol pentru “Until the the morning” – my personal fave.  Mi-a placut tinuta primei tipe, cu floarea-pampon-palarie in cap. Mi-a placut si basistul descult si high-looking. Si “fuck bush”. 
A fost ok. Primul bis a fost lung. 4 piese. In sfarsit lumea dansa (pana si eu imi miscasem curu’ si stateam sprijinita de scaun, in picioare). Al doilea bis – doar o piesa. Dar a existat. Lucru pe care nu l-am mai vazut de mult si pe care l-am apreciat.
Nu stiu ce o sa se aleaga de Koop si de Tricky. Mi se pare o blasfemie… Thievery Corporation sunt mai populari si e de inteles ca lumea a sarit peste scaune, plus si aerul comunist, in cele din urma. Nu stiu insa ce se va intampla cu … the 2 other shows. Mi-as lua bilet doar din masochism, ca sa vad ce si cum, doar ca in acelasi timp cu Tricky va fi si Gotan Project pe care i-am ratat deja de fiecare data… Si nu stiu inca ce voi alege. 
Imi pare rau ca n-am reusit sa “get in the mood”. Pacat. 
De aici, o poza cu trupa si vocalista de care va povesteam. 
LATER EDIT : Natalia Clavier se numeste ea. O gasiti pe Myspace, if interested.

Si my next favourite stuff – Lebanese Blonde, live la Bucuresti:

me and my friends, muzica

>Lazy, byron si Bacardi Breezer

>Aseara am dat o tura in Suburbia, la concertul byron. Mi-a placut, as usual. Thanks god pentru renovare, se poate respira in sfarsit in hruba aia. N-o sa inteleg, totusi, faza cu buda fara usa de la femei. Ma lumineaza cineva? Am zis ca beau un bacardi breezer, au fost 5 de fapt. No side effects (pfiuh, rasuflare usurata).

Si mai am o intrebare. Doar mie mi se pare ca “Lazy” suna mai bine in varianta byron decat in varianta Noir Desir?

Asta e tot ce am gasit pe net, din concertul din Laptarie din decembrie: