Category Archives: me feeling like shit

funny shit, me feeling like shit

>Simon’s Cat

>Am racit 🙁 . Situatia nu e inca atat de grava, dar mi-e teama ca o e gripa si ca o sa bolesc iar cateva zile pe aici. Mi-e foarte teama de gripa pentru ca e unul din momentele in care n-am cum sa-mi ignor gandurile. N-am unde sa fug, cu cine sa vorbesc, ce sa fac. Nu-mi ramane decat sa zac si sa ma gandesc. La oameni de departe, la oameni de aproape. La cate un el care nu e si n-a fost niciodata prin zona atunci cand e cazul. Cate-un sms comforting. Cate un film intre crizele de tuse.

Asa ca nu-mi ramane decat sa sper ca situatia nu e grava. Ma infasor bine de tot in patura, beau un ceai si vad ce fac mai departe.

Am intrat pe site-ul pisicii lui Simon. Stiti cu totii animatiile celea amuzante rau cu pisica nebuna si insistenta. Pisica se afla pe niste tricouri (care s-au vandut deja) editie limitata, iar banii incasati de pe urma vanzarii lor ajung la RSPCA. Sper sa apara si modele noi. Vreau si eu un tricou cu pisica lui Simon. Mai ales ca e pentru o cauza nobila.

me feeling like shit

>Needing a miracle

>Azi e una din zilele fara cap, coada si sens de vreun fel. 

Astept sa se intample un miracol. Stiu ca stau si astept degeaba, ca ar trebui sa FAC ceva, dar pur si simplu nu pot. 
Merg la concert in seara asta. Nici macar asta nu ma inveseleste de vreun fel. Stiu ca-i totul in capul meu, dar am atatea piese arse pe acolo incat mi-e si frica sa-mi pun problema sa ma repar singura. 
la strada, me feeling like shit, muzica, you

>In cartierul general

>
De unde seara de seara manipulez si contorsionez realitati. Pe ale mele si pe ale altora, la alegere.

Am ajuns aici pe jos. Am facut-o – azi. Ce incerc sa fac de aproape 2 ani. Am plecat la 6 si un sfert, m-am trezit in strada plina de furie, cautand solutii de anger management, dezorientata in acelasi timp – si gasind rezolvarea ad-hoc in mersul pe jos. Calea Grivitei, Podul Grant, Crangasi, Virtutii…Fara muzica, fata in fata cu aurolacii si poluarea. Am mers si am mers si am mers pana am simtit ca macar putin din toata furia aia se topeste. Parca o lasam pe asfalt, prin talpi.

Se zice ca e bine sa faci in fiecare zi ceva… ce iti doresti sa faci. Si ca e bine sa faci si ceva de care iti e teama.

2 in 1.

Pai nu?

me feeling like shit, muzica, you

>Decizii

>

Cat de de greu sa iei o decizie, in general? Greu, cred, o sa spuneti… Cat de greu e sa iei o decizie atunci cand in general nu poti sa iei decizii pentru ca imediat dupa iei decizii mai mici care anuleaza partial decizia mare luata initial? Adica atunci cand esti practic incapabil sa iei decizii?

Am luat o decizie.

parov stelar SPY GAME
Asculta mai multe audio Muzica »

bad dreams, me feeling like shit

>La dracu.

>Citeam la Runbaby chestia aia cu “o femeie e suma barbatilor care au facut-o sa sufere” si ma gandeam. Daca la barbati functioneaza cam ca in videoclipul ala al lu’ Gnarls Barkley -adica vine una bucata femeie rea, le ia capu’ si dupa aia ei trateaza ca niste moluste neverebrate in sictir tot restul femeilor, la femei e altfel. Asta – femeia in speta – se reface dupa fiecare chestie, se regenereaza, dupa care isi taraste frustrarile, le ingroapa adanc, intalneste un alt barbat care beneficiaza automat de prezumptia de nevinovatie. Care – invariabil – ii da un sut in cur, ea dezgroapa frumusel haznaua cu frustrari, alea toata ii sar la beregata, ea incearca sa le bage la loc si adauga Inca una – aia proaspata, si tot asa. Pana intr-o zi, in care frustrarile alea toate ingropate se fac frustrari-zombie, evadeaza, stau la colt si ii sar nefericitei in spinare. Ca dracu’ in spatele lui Ivan Turbinca.

Doar ca eu n-am turbinca…

bad dreams, me feeling like shit, muzica

>Inca o noapte fara somn

>
…sper doar sa nu fie asa pana la capat.

De ce problemele par intotdeauna mai mari decat in realitate atunci cand le etalezi? De ce in loc sa te usurezi esti si mai nefericit atunci cand cineva iti plange de mila? De ce pui intrebari daca nu astepti raspunsuri?

Am ajuns la concluzia ca am atins din nou un punct in care nu ma mai suport. Exact. Eu pe mine. Nu am niciun principiu, niciun respect de sine, in fine – cum s-ar zice popular, n-am niciun dumnezeu. O lalai asa, aiurea, de pe-o zi pe alta asteptand sa-mi pice mura-n gura raspunsurile la toate dilemele pe care mi le provoc din prea multa plictiseala. Nu-mi mai place de mine din niciun punct de vedere. Si nu vreau sa detaliez, ca se aplica treaba cu problemele care devin monstruos de mari atunci cand le pui pe tapet.

Ma sufoc, ma dau dintr-un perete in altul, sunt agorafoba si claustrofoba in acelasi timp, mi-e frica de oameni, de lumina, de mine, nu stiu ce vreau, nu stiu ce caut, nu stiu ce anume ar putea sa ma calmeze. Incep totul si nu termin nimic, nu mai pot sa mai aleg binele de rau si in general imi este foarte frica. Sunt rea, sunt invidioasa, sunt geloasa, sunt paranoica, sufar de mania persecutiei, nu mai am niciun soi de sentiment pozitiv in mine.

Am eu cu mine o relatie love-hate care tocmai a dat intr-una din extreme.

Haide maa, ce naiba.

bad dreams, me feeling like shit, rasu'-plansu'

>Oh, cat mi-am dorit nopti de genul asta in timpul sesiunilor…

>
Adica din astea in care nu pot sa lipesc geana de geana si sa ma duc direct spre activitate. Ca aseara. O fi de la eclipsa, o fi de la concediu, o fi de la piticii din capul meu care s-au reactivat un pic si tropaie nervos in ritm de mars…Cert e ca inainte de prima zi de munca de dupa concediu n-am putut sa dorm nici macar un minutel. 

Am citit. M-am uitat la atletism pana a inceput sa doara. Am fumat ultima tigara. Am baut apa. M-am mai demachiat inca o data, mai atent. Am iesit pe geam sa iau o gura de aer poluat. Am dat o tura pe messenger sa vad care ma poate face sa dorm… Toate astea intre 2 si 6.30. La 6.30 in panica totala, am bagat beethoven si mozart la ipod. Artileria grea carevasazica. NIMIC!!! Cascam de-mi trosneau falcile, lacrimam mai ceva ca o desdemona, dar somn – ioc! 
La 6.45 am zis ca gata. Asta e si e trist. It’s gonna be a looooooooooong painful day. Asa ca am dat drumu’ la hbo si am vazut finalul unui film d-asta romantios cu unii de se tot pupa facand schimb de noroc si dupa aceea am revazut inceputul de la Juno. Cafea, mancarica, spalare, frezare, imbracare, machiaj…. am facut pana si curat in camera. Cu toate chinuirile mele, mai tarziu de 8.15 n-am reusit sa plec din casa. Si cu tot ocolul pe la magazin si plimbatul agale pana la si de la metrou, la 9.15 eram la serviciu. In conditiile in care programul incepe la 9.30 iar eu mai devreme de 10.30 nu cred ca am ajuns vreodata in viata asta. (a, ba da, o data cand am dormit la Gabrijela si aveam meeting la 10. Si, recunosc, cred ca au mai fost 2-3 meetinguri pe la 10, dar la toate am intarziat macar un pic). 
Nu vreau sa stiu cum o sa ma simt pe la 15-16. Dar insomnie mai crunta ca asta n-am trait in viata mea si nici ca vreau sa mai traiesc. M-am chinuit sa adorm cu fiecare por din piele. Am vizualizat lanuri de grau in bataia vantului, oite suprarealiste trecand prin cadru, am incercat sa fac filme cum fac de obicei si merge (transformand scenariul in vis)… Tot ce am reusit sa fac a fost sa starnesc nervi, angoasa, panica, idei negre, teama si in final nici urma de somn.
Si iata-ma acu’, cu ochii impaienjeniti pe sub ochelari, lasand acest ultim mesaj in caz ca mi se intampla ceva diseara, in drumul spre casa.  Cum ar fi, de exemplu… sa adorm in metrou si sa mor axfisiata. Sau altceva exotic de genul asta. 
Hai, somn usor! Asta… serviciu usor!