Mi-e somn. Ar trebui sa dorm, nu sa fiu aici. 🙂
Category Archives: muzica
>Honestly,
>
Mi-e somn. Ar trebui sa dorm, nu sa fiu aici. 🙂
Hai sa va arat ceva
Vorbim despre o piesa remastered de la U2. Am primit “U2 – rare, medium and remastered” cand am facut contul pe site pentru biletele la concertul de la Barcelona. La prima auditie nu m-a impresionat, dar dupa inca ceva ascultari, am devenit dependenta. Una din piesele mele preferate, pe langa Neon Lights (varianta la City of Blinding Lights) si o varianta “rara” la “Sometimes You Can’t Make It On Your Own” este asta – “Angels Too Tided Up To The Ground”.
Ce titlu misto – nu?
Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?
>Hai sa va arat ceva
>Vorbim despre o piesa remastered de la U2. Am primit “U2 – rare, medium and remastered” cand am facut contul pe site pentru biletele la concertul de la Barcelona. La prima auditie nu m-a impresionat, dar dupa inca ceva ascultari, am devenit dependenta. Una din piesele mele preferate, pe langa Neon Lights (varianta la City of Blinding Lights) si o varianta “rara” la “Sometimes You Can’t Make It On Your Own” este asta – “Angels Too Tided Up To The Ground”.
Ce titlu misto – nu?
Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?
Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
Adica am facut curat.
Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?
>Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
>Adica am facut curat.
Daca se intampla sa chemati femeia care face curat si sa incuiati peste tot (adica si unde ea nu are cheie), atunci suferiti sigur de pinguinita… Si pana la urma faceti curat singurei, pentru ca e weekend si mizeria e deprimanta.
M-am trezit mirata din nou de vis. Acum doua seri am visat iar un film intreg. O combinatie de Final Destination si nu stiu ce naiba. Era o lista cu nume, pe care apareau semne care aratau ca in ziua aia anumite persoane urmeaza sa moara din cele mai bizare cauze. Intr-o zi au aparut si pe numele meu, panica, alea, ce sa fac sa nu patesc nimic… M-am trezit pe genul – WOW. Ca de la cinema, nu 3D, nu 4D, ceva gen…10D? Din pacate am uitat foarte multe detalii, cred ca aveam sanse la un oscar pentru scenariu.
Aseara – alta chestie. Eram in Norvegia, era Craciun si ca de obicei in visele mele eram insotita de toata lumea pe care o stiu. Parinti, colegi de scoala, de munca si toti cei. Acolo – fireste – m-am dus la Ikea. Da, stiu ca Ikea e suedeza, dar in visul meu m-am dus la Ikea – normal, era Craciun si eram in Norvegia. Ei bine, Ikea aia era amenajata intr-un fel de conac vechi si era ornata toaaata de craciun, se cantau colinde, chestii aburinde, arome eeeeetc. Evident ca m-am indragostit de un norvegian de pe acolo, a doua zi a fost petrecerea de Revelion (stiu, cam brusc dupa Craciun, dar…), a doua zi am plecat undeva la ski cu ai mei si cu restul gastii (ai mei n-au fost in viata lor la ski, si nici eu nu ma pricep la asta) si a aparut iar norvegianul meu. Eu eram pe plecare, de la ski mergeam direct la avion. Si tot incercand sa fac schimb de ceva …date de contact cu el, el imi zice ca avand in vedere ca vom avea o relatie la distanta, poate putem sa facem un soi de show tv din asta.
La care eu am zis – SAY WHAAA?! Si, evident, am inceput sa ma indoiesc de trainicia sentimentelor lui.
Dupa aia m-am trezit.
Si s-a intamplat inevitabilul.
Adica am facut curat.
Dupa aia am vazut in sfarsit 2046.
Si acum m-am gandit sa va spun care e melodia mea preferata de la Depeche. Ia sa vedem…ghiciti?
Tell me no truth, if it is bad…
Doua lucruri mi-au lipsit la Moby – astea doua. Una e foarte trista, iar cealalta e a dracu’ de optimista. Nah, extreme, iubitele mele 😛
In al doilea clip, la 2.55-2.57 veti putea observa si un teribil subliminal…mwhahahahaha :)))
<
>Tell me no truth, if it is bad…
>Doua lucruri mi-au lipsit la Moby – astea doua. Una e foarte trista, iar cealalta e a dracu’ de optimista. Nah, extreme, iubitele mele 😛
In al doilea clip, la 2.55-2.57 veti putea observa si un teribil subliminal…mwhahahahaha :)))
<
Stii cum …
…atunci cand erai mic stiai ca esti diferit si ca o sa faci lucruri frumoase? Si ca n-o sa-ti zica nimeni cum sa traiesti, sau de ce, in niciun caz cu cine?
Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul “sa nu uitam sa fim copii”, “conteaza doar ce-ti doresti” blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic … ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Si stii cum e sa nu te simti recunoscator deloc, desi altii cred ca ar trebui sa fii? Si cum nu te multumesti cu supica de la cantina, desi altii zic ca esti norocos ca o ai? Si cum nu simti nevoia sa pleci capul chiar daca altii zic ca asa ar fi normal si frumos si elegant?
Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni … doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde “trebuie sa mergi inainte”. Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s’il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
Da, raspunsul este ca m-am intors in zona crepusculara. Palariere, vals te rog.
Runbaby’s gonna love this:
>Stii cum …
>…atunci cand erai mic stiai ca esti diferit si ca o sa faci lucruri frumoase? Si ca n-o sa-ti zica nimeni cum sa traiesti, sau de ce, in niciun caz cu cine?
Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul “sa nu uitam sa fim copii”, “conteaza doar ce-ti doresti” blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic … ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Si stii cum e sa nu te simti recunoscator deloc, desi altii cred ca ar trebui sa fii? Si cum nu te multumesti cu supica de la cantina, desi altii zic ca esti norocos ca o ai? Si cum nu simti nevoia sa pleci capul chiar daca altii zic ca asa ar fi normal si frumos si elegant?
Si stii, presupun, cum e sa ai o luni de rahat, care ar fi trebuit de fapt sa fie o luni … doar putin scarboasa, asa cum sunt toate celelalte luni.
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde “trebuie sa mergi inainte”. Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s’il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
Da, raspunsul este ca m-am intors in zona crepusculara. Palariere, vals te rog.
Runbaby’s gonna love this: