Category Archives: muzica

>Si ca o completare…

>... a postului anterior, am observat, uitandu-ma in rubrica”sent” ca am obiceiul de a ma asigura ca ucid regrete. Ca trimit mailuri catre sufletele care aleg sa se indeparteze, in speranta ca voi omori orice potential regret cu acest gest.

Am observat o oarecare repetitie (desi repet – urasc din tot sufletul repetitiile) in mesaj. Si nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb ce s-a ales de toate sufletele carora le-am scris macar o data un mesaj ucigas de regrete. Au devenit oamenii care isi doreau sa fie? Au intalnit ce vroiau sa intalneasca? Au invatat inaintea mea cum sa traiasca mai frumos?

Ia mai scrieti-mi si mie cate-un mail din cand in cand! Sa stiu si eu ce si cum. Stiu ca ma cititi, ce naiba… Sunt eu, fata care scrie mailuri frumoase.

Incercati sa folositi cat mai putin repetitii, totusi. Dar daca nu se poate… e ok si asa.

Si, btw, aveti aici o melodie de la mine. Pentru fiecare dintre voi am simtit ce spune femeia asta aici:

Etta James – My Dearest Darling
Asculta mai multe audio Muzica

>Aventuri in Tara Oglinzii

>
Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu’. Sau poate la toamna. Sau altadata.

Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah – Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.

De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.

De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.

>Pentru cine s-a intrebat ce naiba zice de fapt femeia aia

>It’s a pity you already have a wife

Un rezumat: ce pacat ca ai nevasta, smechere, si eu am pe unu’. Daca m-as trezi dimineata cu tine m-as lasa de baut si de petreceri si m-as pune pe facut copii. Daca societatea evolueaza poate o sa te putem imparti, deocamdata hai sa ne intalnim in spatele discotecii, te iubesc, sa moara mama. E o chestie superficiala da’ eu as zice ca ar fi bine sa fie pe bune, ai grija la Fifi si Tanta ca sunt mari informatoare. Nu stiu ce simti,da’ io sunt clar in limba dupa tine. Iti respect nevasta si copiii si pe gagica-meu, da’ hai sa ne mai pupam un pic, as vrea sa facem o fetita frumoasa, da’ ar fi pacat sa nu-i pot zice cine e taica-sau, asa ca hai s-o lasam asa. Pana una alta, mare pacat ca ai nevasta.



Varianta telenovela (pentru cititorii sensibili din fire): cel mai mare pacat din lume e ca ai pe alta si ca eu sunt deja a altcuiva. De m-as trezi dimineata si ti-as vedea chipul alaturi de al meu, pe perna, lumea ar capata brusc un sens si mi-as dori sa-ti pot darui un copil. In alta lume poate te-as putea imparti cu ea, dar asa…Te iubesc ingrozitor de mult. Nu stiu ce simti tu, dar pentru mine tu esti totul. Stiu ca pentru tine e doar o stare trecatoare, dar singura mea dorinta in momentul asta este sa iti dai seama ce mult am putea avea impreuna. Fii atent la oamenii din jur, nu toti sunt ceea ce par. Iti respect familia si imi respect relatia dar nu pot renunta la tine. Mi-as dori sa avem o fetita frumoasa, dar ar fi nedrept pentru ea sa nu poata trai frumos. Regret enorm ca esti deja al altei femei.

Haha.
Da’ e buna rau de dansat :))

>Storm

>Dupa o ora de mers cu 300-le in cerc – adica de la domenii la romana, orizont si inapoi la piata chibrit si apoi luat altul nou pana in romana, o ora de holbat in gol pe geam intr-un punct fix, si adunand si mai mult si mai mult si mai mult, am considerat ca e momentul in care pot merge sa inot.

Incepusera si fulgerele. Si vantul. Si cred ca am intrat inauntru odata cu primii stropi. Apoi am inotat. Am inotat aproape o ora, aproape in continuu. Vedeam fulgerele afara si atat. Si inotam, inotam, inotam, pana am simtit ca nu mai pot sa mai inot si m-am tarat afara din apa.

Eram deja un pic mai usurata. Am facut dus, mi-am uscat parul, m-am schimbat si cand am iesit am vazut rezultatul. Catastrofa. Toti copacii aia pe jos. Senzatia de cataclism. Si m-am simtit ca si cum eu am adus furtuna. Ca si cum eu am daramat toti copacii aia. Si eram asa, sleita, si cumva ma simteam bine.

Am plutit pana acasa printre frunze si picaturi de apa reci si calde in acelasi timp. Si parca a fost prima oara cand am reusit sa imi aranjez esarfa fara sa incerc.

>Se intampla

>Se intampla sa intri in tot felul de lucruri si proiecte si intamplari… Asta ca alternativa la atunci cand se intampla sa nu ai absolut nimic de facut.

Si atunci umpli blogul cu muzica. Nu e rau, sper macar ca ati apucat sa o ascultati. Imi pare doar rau ca n-am mai apucat sa mai scriu mai nimic. (da, “mai”-ul e autoironic. Si suntem in luna mai).

Promit sa revin.

Intre timp… muzica, DJ! 😀

Se aude cam prost… DAR mi s-a parut interesanta ideea 🙂