>Am si eu Blip FM.
Category Archives: muzica
>Despre Paris si Asus
>Aseara am incercat o sesiune de shopping. Am “incercat” pentru ca am fost salvata la timp de faptul ca mi-am uitat cardul la birou. Asadar, am spart doar cash-ul. :D.
Dupa aia, o ciocolata calda la starbucks si hai la film, cu Diana. La-citez din sms-ul de la ea – un film “cu un dansator bolnav care asteapta un transplant de inima si care o arde cam lame:D pe la el prin balcon. Cica parisul si parizienii vor dansa pentru el :))))”. In ciuda avertismentului, am ales acest film numit si anume “Paris”. Si a fost o alegere buna. Bonusul – in sala eram doar 6 oameni. Doua cupluri si noi doua. Niciun comentariu. Poate doar faptul ca ma busea rasu’ de fiecare data cand iesea bietul om pe balcon in film, ca imi dadeam seama ca “o arde cam lame”.
Un pic cam lung, pasaje insuficient exploatate (scena cu psihologul, lasata fara sfarsit) si altele complet in plus. Another “puzzle” movie despre Paris. DAR (acum, ca am terminat cu partile proaste) – filmul in sine – o surpriza foarte placuta. GREAT, GREAT soundtrack (de notat un nume – Loik Dury – genial + Kraked Unit – name of extended band sau ceva). Cateva faze FOARTE tari – vezi scena cu “hai sa ne sarutam”. “Acum?!”. “Da.”. “Nu pot”. “De ce?”. “Nu sunt epilata”. Juliete Binoche nice as always. Scena cu diva plimbandu-se printre halcile de carne din supermarket… Cateva personaje conturate foarte frumos, plus senzatia ca Bucuresti este inca Micul Paris. Ce spune tipul in final “ne plangem cu totii in fiecare zi, pentru ca asta ne place sa facem. Asta e Parisul” – sounds familiar? N-am mai vazut de muuuuult un film asa nice la MALL.
Alegere buna pentru o vineri seara. Comfy muvi. Loved the ending. De vazut.
Si pornind de la asta, ma intreb de ce merg eu asa des la cinema in ciuda faunei cocalarice si a tentatiei numite “nachos”? Pentru ca nu gasesc o nenorocita de mufa s-video cu 7 pini care sa-mi scoata placa video in tv. Si laptopul meu e cam micut. Asa mi-a venit ideea. Cum trebuia sa scriu articolul asta pentru concursul pc news ma gandesc sa caut pe eMag un laptop Asus cu o diagonala suficient de mare cat sa vezi filme fara chin pe el. Si l-am gasit pe dansul. . Ze mega leptop. Mai intai si mai intai sa zicem ca are diagonala display-ului de 17 inci, asta ca sa intelegeti de ce zic de el si nu de altul. 300 de giga pe hard (adica sa tot pui filme, si sa pui, si sa pui, si sa pui…), un standard de 2 giga de RAM si un maxim de 4 giga, UNITATE BLURAY (stiti, ca va ziceam de bluray zilele trecute, ca vorbeste targu’ de el; cred ca ati primit si link-ul ala in care zicea ca e o inventie romaneasca).
Procesorul e intel core 2. Altfel – il vedeti, el e. 17 WXGA+ ColorShine – Core 2 Duo T7500 – nVidia GF8600M 256/1024M TC – 2GB DDRII 667 – 300GB SATA – Blue Ray DVD – 802.11a/g/n WLAN – Video Camera 1.3M – Hybrid TV Tuner – GigabitLan – DVI – BlueTooth – ASUS Gaming Bag/ Ultra high resolution Mouse.
Si acum ascultati melodia asta si spuneti ca nu e foarte foarte tare. Wax Tailor – Seize the Day (clip cu scene din film):
Hold them close
Petals of a rose
Thorns as well
Friends and foes
Have no fear
Seize the day
I don’t mind whatever happens
I don’t care whatever happens
Let them burn
Things of cotton
Admire the fire
Things undone
There’s applause
There’ll be encores
You’re sincere
That’s what we’re
Have no fear
Seize the day
I don’t mind whatever happens
I don’t care whatever happens
>Aceeasi melodie
>Hip, hip, ROISIN! 5 noiembrie, dar ce 5 noiembrie…
>Ascultati asta: !!!!
Roisin Murphy – Tell Everybody
Asculta mai multe audio Muzica »
Baaaaaa, pe bune ca a fo’ tare de tot. Adica imi placea mie gagica, si mi-a placut si la Bestfest, dar aseara a fost GE-NI-AL.
Cum sa zic… cam de vreo 100 de ori cat thievery?
Nici nu stiu ce sa zic, de fapt. Am stat cu gura cascata, am dansat, publicu’ nota 10 (din fericire la polivalenta nu-s scaune in “ring” si se mai vinde si bere…
Am asa multe sa zic ca mi-e greu sa sintetizez. A fost tare rau rau rau de tot.
Am gasit aici o cronica ce spune cam tot ce nu reusesc eu sa spun acum. Do read it.
S-a cerut bis cu tropaiala. Tremura tot Parcu’ Tineretului, desi lume nu era foarte multa. Era exact cat trebuie. Si a fost bis. Cu 4 piese.
La faza cu costumele si felul in care se schimba… nu cred ca mai am ce sa adaug. Foarte misto proiectiile. Coregrafia…
Ah, da, si am citit undeva ca intre “pretentiile de diva” s-a numarat romul de 9 ani. NOW THAT’S MY GIRL!!!
Uite niste fragmentele de aseara:
Hey, where’d you learn to fly
So you shoot your rocket up
Into the sky
Hey, I heard you set the pace
I never thought I’d see you back
In this old place
Are you here to stay
I never thought I’d see the day
Maybe in another lifetime
I’d see you walking away from me
Tell everybody you’re my baby
Tell everybody we’re not fading
Tell everybody no ifs or maybes, no, no, no
Tell everybody I’m your lady
Tell everybody it’s not changing
Tell everybody you’re still my baby, yeah, yeah, yeah
Hey, I heard you set the tone
The day you changed the world you were
Alone
I’m at your command
You only have to clap your hands
Baby I don’t understand
Why you’re leaving me
Hey, I only wanna make you smile
Well, maybe it’ll take a while
Maybe I’ll build a needing
If it pleases you
Tell everybody you’re my baby
Tell everybody we’re not fading
Tell everybody no ifs or maybes, no, no, no
Tell everybody I’m your lady
Tell everybody it’s not changing
Tell everybody you’re still my baby, yeah, yeah, yeah
I almost remember your face
But it’s fading, but it’s fading fast
Now that I remember the taste
It’s a memory with a life to last
>I love Chopin
>Asta-i muzica ce ma inspira.Adicatelea pot sa lucrez cu ea in urechi:
>Sunday song no 2
>
>Muzica pentru duminica
>
>Nostalgie mare de tot
>Eram in clasa a 6-a. Vara-meu a aparut cu albumul – era pe doua casete. Ascultam ca nebuna. Asta era favorita mea:
eric clapton-double trouble
Asculta mai multe audio Muzica »
>Oaia solitara a familiei
>
Sunt la Pitesti. Azi e ziua lui tata. Aseara – petrecere in familie. Muzica la maximum, taica-meu asasinandu-i pe toti cu Migra a lui Santana. Cam mult alcool – eu iesind din cand in cand pe balcon pentru ca desi tata stie ca fumez, nu pot sa o fac in fata lui pentru ca el n-a fumat niciodata in fata mamei lui. Adica bunica-mea, cea cu care eu fumam inca din clasa a 10-a. Asadar omul are un principiu, iar eu incerc sa i-l respect.
Eram un pic in afara peisajului. Teoretic eram cu ai mei, practic eram un pic pe dinafara. Unul dintre unchi, care se abtiguise bine (ca si restul, de altfel) zice – si te-ai obisnuit acolo, nu? Ce curaj pe tine, asa, sa te descurci singura. Nu ti-e frica? Am zambit. Normal ca mi-e frica. Doar ca la inceputul aventurii vedeam totul in alte culori. Toata treaba asta imi parea fascinanta, capacitatea de a face lucruri singura mi se parea recompensa absoluta. Si in continuare asta e lucrul care ma ridica cand mai cad si ma julesc in genunchi.
M-am asteptat la intrebari clasice si idioate despre maritis, copii… Am primit in schimb altceva. Dovada ca in sfarsit au inteles care e treaba cu mine.
In final, unul dintre unchi povestea ceva despre niste pisici. Celalalt zice – un berbec arunca-n jur cate-o cacareaza/ I-a intrat o musca-n cur si-l cam deranjeaza.
Uite-asa sunt eu cate un pic din fiecare. Nu ca mi-as dori sa dau in reclame Orange, dar … asta e.
Am gasit mai devreme aici un cantec care mi se pare potrivit pentru momentul (oarecum) lacrimogen. Aveti mai jos. Timpuri Noi.
Later edit:
Hit-ul serii :))):
SANTANA – Migra
Asculta mai multe audio Muzica »
>Hardcore stuff de la Lucian, cu Fatboy Slim
>