Category Archives: muzica

me feeling like shit, muzica, nostalgii, rasu'-plansu'

>Dar sa ne veselim, viata e scurta

>
Vorba ceea : “smile, and the world will smile with you”. Ce nu spune cantecelu’ e ca daca plangi, lumea face direct pipi pe plansu’ tau (va rog, observati finetea exprimarii).

Da ma, da. Sunt trista de imi vine sa zgarii peretii cu unghiile. Sunt trista, zac trista, si inauntru sunt cumva furioasa. Sunt foarte furioasa. Ca-n bancu’ cu cainele rau, care se consuma interior.

Altfel, ce as putea sa spun. Sunt eu din nou. Vorbesc singura in baie la 7 dimineata si sprijin borduri la 6 dimineata cautand taxiuri. Imi sorb cocktailurile cu nesat in noptile din weekend, si dorm ziua sperand sa se duca dracu’ mai repede saptamana. Am poate in compozitie o doza ceva mai mare de dispret, si una mai mica de lasitate. Dar e cam acelasi drac. Hainele imi miros din nou a tutun si cefele taximetristilor arata mereu cam la fel. Imi pun aceleasi intrebari pe drum, luna are aceeasi moaca in dreptul gradinii botanice atunci cand ajung acasa suficient de devreme cat sa o prind atarnata de cer. Sunt din nou fericita ca am reusit in sfarsit sa spal vasele, si chiuveta de la baie ma face fericita atunci cand luceste in sfarsit. Am aceeasi senzatie de plutire cand ma tarasc duminica seara pana la chiosc sa-mi iau o inghetata si o paine, si am aceleasi pietre de moara legate de picioare cand ma trezesc dimineata. Scormonesc mereu dupa mancare in frigider si mor de foame pentru ca mi-e lene sa ma duc dupa paine, pentru ca nu e inca duminica seara. Apa de la chiuveta imi face din nou rau cand sunt mahmura, pentru ca mi-a fost prea lene sa ma duc sa imi iau o sticla de apa plata de jos, de la 3 metri de bloc.

Imi bag din nou cu discretie picioarele in tot ce m-ar putea echilibra. Sunt, cum s-ar zice, din nou un soi dubios de javra.

Pierd din nou timpul cu nesimtire, desi sunt intr-o continua criza de timp.

Si, cum zicea cineva (hello you) de curand, singuratatea e pentru mine o virtute. Nu poti fi inteligenta si fericita 1) in romania 2)intr-o lume cu 99% barbati porci 3) intr-o lume de rahat in general.

Cheers, darlin’!

me feeling like shit, muzica, nostalgii

>Ce face vremea din om sau Dire Straits – Private Investigations

>M-am scufundat iar in tristete de mi-am ajuns pana undeva in calcaiul stang. Zac si gandesc: o zi banala cu un final patetic. Dar melodia e frumoasa. Enjoy! 🙂

It’s a mystery to me
The game commences
For the usual fee
Plus expenses
Confidential information
Its in a diary
This is my investigation
Its not a public inquiry

I go checking out the report
Digging up the dirt
You get to meet all sorts
In the line of work
Treachery and treason
Theres always an excuse for it
And when I find the reason
I still cant get used to it

And what have you got at the end of the day ?
What have you got to take away ?
A bottle of whisky and a new set of lies
Blinds on the window and a pain behind the eyes

Scarred for life
No compensation
Private investigations

divagand, funny shit, la strada, muzica

>Start wearing purple

>O dimineata perfecta incepe la metrou cu…. Nu. O iau de la capat. O dimineata perfecta incepe atunci cand suna ceasul si nu iti vine sa dai cu pietre in geam. Cand auzi melodia aia si parca nu e asa enervanta ca de obicei. Cand ai impresia ca ai dormit 100 de ani si ca e ok – te poti ridica fara mari traume din pat.

O dimineata perfecta continua cu ritualuri bine stiute – cafea, dus cu miros de mango, cautatul de haine aleneeeeee….

O dimineata perfecta merge mai departe si ajunge la metrou – si aici pot spune – cu Gogol Bordello – si pentru ca e o dimineata perfecta, toate cele 3 trenuri vin exact la timp; intre timp toata lumea din vagon se zbantuie si canta – START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEE- in capul tau, fireste, dar asta e mai putin important. Cel mai important e ca ai un ranjet larg pe fata, lucru care certifica faptul ca ai de-a face cu o dimineata perfecta.

Restul zilei deja nu mai conteaza: e clar ca e va fi o zi perfecta. Mancarea e ok, ochii nu te dor, nimeni nu te streseaza, nimic nu-ti poate altera starea zen.

Seara e si mai misto – lumea din metrou danseaza din nou – START WEARING PURPLE, WEARING PURPLEEEEE – cea mai tare e tanti aia grasa cu sandale aurii. Uite cum ii tremura suncile – da’ ea canta de moare: start wearing purple, wearing purpleeee. Ce misto.

Ca bonus, ajungi la bloc si constati cu satisfactie ca-s iar plozii la joaca in fata scarii. E perfect – asta inseamna ca sunt parintii cu ei si ca fauna ascultatoare de manele s-a dus in alta parte sa-si scuipe semintele. Si se joaca puradeii cu mingea, si mamele barfesc, si de fapt toti canta si danseaza: START WEARING PURPLEEEEEE.

Un crevete, o bere, o tasta-doua si uite-asa se duce o zi perfecta. Mama ei de zi perfecta…

Start wearing purple for me now!

divagand, me and my friends, muzica, nostalgii

>Incerc de zile bune

>… sa gasesc un subiect bun pentru un post. De fapt il tot gasesc, dau de el peste tot (si ma gandesc: uite un subiect bun pentru un post), dar apoi, dupa ce imi defileaza putin prin creieras, dispare pur si simplu.

Desigur, as putea scrie despre ce simt. Dar n-am chef sa arunc tot pe tava – tocmai pentru ca simt. Si pentru ca simt ca as vorbi in gol si cuvintele s-ar simti singure, aruncate aiurea. Iar cu metaforele despre trairi pe care le aruncam -ca sa aratam ce cuvinte noi am invatat-tocmai ce v-am spus mai devreme ca nu prea ma impac.

Da’ pe bune ca tre’ sa scriu ceva. Am un tacanit in urechea stanga care imi zice asta.

Sa vedem… sa scotocim…

Concluziile saptamanii – poate, poate…?

1) Toti oamenii actioneaza in primul rand din rautate 🙂

2) Toate drumurile duc la strand

3) STRAND, STRAND, STRAND, STRAND (incepe deja sa sune cool, nu?). Hai sa incercam si asa : SHTRAND. E?

4) Nici o sauna nu se compara cu un costum de scafandru

5) Vreau sa ma plimb cu elicopterul

6) Yachtingul ma fascineaza mai tare decat as fi crezut ca o poate face

7) Trebuie sa te gandesti bine inainte de a apasa pe un buton

8) Nu toti tantarii pisca (unii devoreaza de-a dreptul…)

9) Unii olandezi sunt amuzanti

10) Nu manca niciodata la KFC daca urmeaza sa te plimbi pentru 2 ore fara tinta.

Damn… still nothing. Incep sa cred ca ar fi cazul sa inchei cu blogul asta.De tot. Ce naiba sa fac?

intelepciuni pinguinesti, muzica, rasu'-plansu', you

>Stiti bancu’cu iepurasu’

>…care mergea prin padure, hop-top, hop-top… si cum mergea el asa, se impiedica de ceva. Se uita, ce era: o pila mare de unghii. Se uita iepurasul ce se uita la ea, si deodata ii vine o idee. Se aseaza in fund la umbra copacului si incepe sa-si pileasca ghearele, mormaind:
– O sa devin o fiara! Imi ascut ghearele, si cand apare lupul il sfasii din prima secunda. Ii sar la beregata. O sa mananc carne de lup. Chiar daca este vara, o sa umblu imbracat cu haine din blana de lup. IL FAC PRAF! Moama, ce imi ascut ghearele, si ce ii fac lupului cand il vad… sunt o fiara MA, sunt O FIARA, auzi??

Cum statea el si maraia nervos cu pila in mana, apare lupu’ fix in spatele lui. Se sprijina de copac, si ii zice:
– Ce faci ma… iepuroiule… acolo? Ziceai ceva?

La care iepurele, cu un aer indiferent:
– E… ce sa fac… imi pileam si eu unghiile si vorbeam prostii…

…
…

Cam asa si cu oamenii. Suntem cu totii niste iepuri. Facem planuri, petrecem nopti intregi gandindu-ne la clipa aia de glorie… Stam, ne framantam, ne imaginam toata scena.

Si cand se intampla… totul devine un monolog, un lung monolog de-al lupului. Cam trist…

bad dreams, Fighting with you, me feeling like shit, muzica, you

>Nu ma obisnuiesc niciodata

>…cu durerea asta absurda. Am avut mereu impresia ca o sa fie din ce in ce mai usor Dar orice as face, nimic nu ma pregateste pentru sentimentul asta inutil, fara nici o justificare si fara nici un scop. De fiecare data cand incerc, incerc cu inima deschisa. Si de fiecare data impactul este devastator. Am auzit de la cineva ca “ar fi trebuit sa stiu mai bine”. Eu nu stiu niciodata mai bine. Abordez de fiecare data problema cu sufletul deschis.

Nu exista nimic in afara de timp care sa umple vidul ala. Mi-am reprezentat de multe ori durerea asta ca pe un gol. Dar nu e un gol – e o senzatie de vid. E ca si cum umbli cu o punga vidata pe tine si nu te poti misca, nu poti respira, nu mai poti vedea in jur. E ca si cum te-ai misca intr-o masa amorfa. E ca unul din visele in care alergi si simti cum ti se taie picioarele, si mai ai foarte putin pana sa ajungi undeva si nu mai poti inainta nici macar un centimetru pentru ca nu te tin membrele.

M-am pierdut pe mine si sper sa ma gasesc inainte de a ma panica pana la isterie. De data asta pacatul meu a fost ca m-am regasit si nu am stiut sa ma pastrez.

…
…

Facand un pas lateral, mai spun ca am crezut mereu ca in lume e un echilibru. Ca platesti tot raul pe care il faci mai mult sau mai putin constient cu raul pe care il primesti din alta parte. Astazi mi-am schimbat parerea. E vorba de vanzari. Tot schimbul asta de suferinta este ca o afacere. Te pricepi, stii sa vinzi, atunci provoci multe lacrimi si dai in schimb putine. Nu te pricepi, accepti cu naivitate primul pret care ti se cere, nu ai curaj sa negociezi, si-ti vei plati pacatele in mod inzecit. E vorba numai si numai despre un pret.