>
Asta e motto-ul weekend-ului meu. Ups and downs. De la gheata la foc, de la plans la ras. Foame extrema. Mahmureala extrema.
Pereti portocalii, copii drogati, taxiuri (multe taxiuri). Nu simt acelasi lucru. Sa nu-mi dai drumul niciodata.
Umbre, contururi. Nu dau drumul. Nu pot.
Undeva, in mijlocul circului, mcDonald’s. De ce – chiar nu stiu. Dar nu-i loc de intrebari. Nu e loc de intors.
Ganduri ce se invartesc pana formeaza un surub care imi amesteca materia cenusie cu cea alba. Vertij. Muzica, muzica, muzica.
STOP! Song to say goodbye.
>Cu dedicatie… de la nasu’ mare. Am tot auzit-o zilele astea undeva in fundul craniului, si acum m-am gandit sa verific si videoclipul.
Enjoy.
>…pentru ca am luat si eu boala de a posta muzica pe blog, de nebuna, de parca n-a mai auzit nimeni de ea 🙂
Prin București, cu bune și cu rele