Category Archives: Uncategorized

>Ce mai fac pinguinii sambata seara

>

Sambata am revolutionat pinguinii. I-am scos la plimbare, sa mai vada si ei lumea. Pe ordinea de zi: luat bilete la teatru, mancat de pranz, baut apa plata la greu, mancat de seara plus, eventual, un club, ceva. Plus, foarte important, gasit victima insotitoare. Doar nu las pinguinii de capu’ lor pe strazi :)…

Uno: gasit victima insotitoare. Bifat.
Rezolvat cu biletele de teatru, rezolvat cu potolul de pranz (e adevarat, dupa multe ocoluri si “nu avem nimic liber”). Pe la un 7 am rezolvat si cu apele plate, care s-au transformat usurel in vodka apple… Apar inca 2 personaje in ecuatie… Incepe sa semene a sambata seara.
Pe la un 10 am zis ca e cazu’ sa verificam ce mai e cu Embryo. Uel, se deschidea la 11. Numa bine, si asa nu putem bea pe stomacu’ gol. Hai sa cautam loc de mancat de seara. Edgar’s full, springtime – mancare infecta, pizza hut – full, un restaurant pe Doamnei – nunta (credeam ca e post, dar am aflat de la un cineva ca daca dai spaga grasa, te cununa == > daca si Doamne-Doamne ia spaga…).
Mai departe… Gregory’s inchis. Si asa am ajuns la mec in pasaj la universitate. Tipa care servea – plinuta (cred ca mihaela sau ceva), mega agitata. Deci cred ca luase ceva. Nu are salata, dar poate sa faca salata, trebuie numai sa astept (whaaaat, ai sau nu… pana la urma inteleg ca are dar nu e gata si accept sa astept 15 minute). Zice : vrei cartofii acum? DA. Deci ii vrei acum? DA, FEMEIEEE!!! DA!!!! Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa nu ma creada aia de la mec ca imi doresc cu adevarat ceva. Bine ca nu mi-a dat sa completez si vreun formular.

Salata a venit in 5 minute – ?! – nu 15. Am mancat… am hranit pinguinii… Luci-k zice :”uite pe ala de schimba becuri pe strada” . Ma uit dupa unu’ pe care scrie “Luxten” – dar nu era decat un nene extra-desirat. Era glumeata, ma, Luci-k… Tre’ sa recunosc ca m-a prins la faza asta.Dupa aia il vedem si pe Highlander mioritic… o gramada de personaje sambata seara in pasaj la Universitate…
Mai mergem putin pe strazi (gandindu-ne ca ar fi amuzant sa ajungem acolo si sa ne spuna aia ca intrarea s-a facut intre 11 si 11.05…) si … tan tan tan…am ajuns in Embryo. Imi comand un Zombie. Bogdan ma intreaba cum ii zice, eu ii spun, se intoarce brusc la barman si zice :”un zombie”. Imi dau seama cat de tare ar fi fost sa fac misto de el… sa-i zic “schelet”, ceva. Sa nu existe cocktailul “zombie”.

La 1.30 eram zombie. Trag de mine, red bull trage de mine, luci-k trage de mine. Mai bag un zombie si-mi mai revin.

In mod socant, dansez pana pe la 4. La 4.30, pe canapeaua pe care zaceam, ma strabate un fior: VREAU ACASA!!!!!!

In fine. Am ajuns acasa mai mult moarta decat vie. Nu prea mai e tati, sambetele astea de mine. Pinguinii s-au cam casnicizat…

>Mango

>M-am scufundat pana la nas in spuma cu aroma de mango. Simteam ca in sfarsit pot sa lesin. Toata ziua am avut senzatie de lesin, desi am mancat suficient (poate prea mult, chiar). De cateva ori am vrut sa spun ca plec acasa, asa de tare se invartea totul…

Si stateam acolo, si vedeam cum se duc lacrimile in spuma de mango. Si in mintea mea faceam liste. Liste cu motive de bucurie. Liste cu motive de ura… Si liste peste alte liste…

Si nimic. Cred ca singurul motiv pentru care nu m-am inecat a fost golul din stomac de care nu reusesc sa scap de sambata incoace. Cateodata are radacini care se duc inspre ceafa si ma cuprind ca niste gheare. Cateodata sta cuminte in stomac si doar pulseaza cate putin… Uneori aproape ca uit de el… Fac progrese. Azi am uitat de golul din stomac timp de un minut si 39 de secunde.

Mi s-a incretit pielea (mai putin nasul, pometii si fruntea), si ma molesisem, si era bine, aproape ca nu ma mai simteam, nu-mi mai simteam porii care ma dor. Si nu vroiam sa ies, mi-as fi dorit niste perfuzii, sa ma hranesc prin ele, si sa ma lase cu totii in pace traind acolo in spuma de mango pana in momentul in care se intampla sa mor.