>Caldura mare…

>E atat de cald ca mi se sufoca lentilele ochelarilor. Stau in balcon si beau un ness cu fructoza. Nu cu zahar, ca ala stimuleaza productia de diabet. Asta… de insulina am vrut sa zic. E de la caldura.
Porcaria asta de laptop imi frige genunchii. Nu il tin cum trebuie, si nici nu am chef.

Cum va ziceam. Azi dimineata pe la 5 m-am dus sa beau apa. Apa din frigider. Aveam un butoias din ala de 5 chile – Bucovina. Il ridic – ma nene, cam usureanu, asa. Ma uit in el – cred ca mai avea cam un litru. Bai, jur ca atunci cand l-am bagat in frigider avea vreo 3 si ceva in el. M-am speriat, normal ca m-am speriat. Am zis: opa, asta s-a scurs. Pun mana pe acolo, orbecai (ca nu aveam ochelarii), nimic. La faza asta deja m-am speriat rau. Aproape ca m-am panicat, la naiba. Am vazut si un film cam dubios inainte sa adorm. Adicatelea carevasazica cine a intrat bai frate la mine in casa sa imi bea apa din frigider?

Pana la urma ratiunea a vorbit. E clar ca totusi a picat apa pe undeva. Evident, era toata colectata undeva sub sertarul cu rosii. Am luat un prosop repede. Bai nene, era rece rau. Rau de tot.

Stau si ma aberez aici. E asa de cald…Sa cante muzica, lautar…

On My Balcony.mp3

>Grupul oamenilor CEI mai carcotasi comenteaza

>
Cum bai nene, cum?! Cum??? Incerc de o luna de zile sa zic si tot uit.

Cum mai nenea Lucian Dobrovicescu (ca doar de aia exista comunicate de presa) sa zici chestea asta cu litera mare?

Ma, nu stiu de ce, oi fi eu tampita de la mama natura, dar aveam senzatia ca atunci cand agentia aia te angajeaza, in job description-ul respectiv scrie clar si raspicat ca trebuie sa fii cunoscator excelent al limbii romane -cu tot ce presupune ea.

Timp de cateva zile am stat si m-am gandit: mai nene, o fi vreo expresie gresita intentionat, ceva celebru rostit de tovarasu’, ceva – si nu sunt eu la curent (desi deja era ingrijorator – treaba asta s-ar fi bazat totusi pe NO-TO-RI-E-TA-TE).

Un copywriter bun ar trebui sa aibe pe langa talentul ala nativ, pe langa nebunie, si o doza de cunostinte. De preferinta gramaticale. Daca nu are, intreaba. Pune un junior mai tocilar sa se uite peste text. (da, era o gluma). Reformulez: daca nu are, si le construieste.

Sunt constienta de faptul ca marea majoritate a publicului tinta nu o sa perceapa greseala. Dar asta nu o face sa fie … de trecut cu vederea. Mi se pare…cam nasol, domnule copywriter. Cam nasol.

Meserie cool, lejeritate cat cuprinde, da’ deja la greseli de genul asta mi se pare ca nu prea e voie.

>Duminica sunt posedata

>

Invariabil, duminica sunt nefericita. Rau. Cu sau fara motiv, sunt extrem de nefericita. A existat recent o scurta perioada de timp in care duminicile ma plictiseau, dar nici macar atunci nu erau fericite, ci doar anoste.

Singura perioada in care duminicile imi placeau la nebunie a fost cea dintre clasa a 10-a si clasa a 12-a. Sambata ieseam in club (discoteca, whatever :p) si ma intorceam undeva intre 4 si 6 dimineata. A doua zi faceam ochi pe la 12, cand ai mei erau deja plecati la tara. Ce misto! Nu trebuia sa suport pe nimeni, imi suportam mahmureala cu stoicism (daca era cazul), in balcon, cu o cafea in brate… apoi pe la 4-5 ma apucam de cartofi prajiti, si asa de tare imi placea ca am toata casa numai pentru mine… ca imi insir masa unde vreau, ca mananc ce vreau, ca nu ma bate absolut nimeni la cap… Chiar aveam senzatia aia tampita ca toata lumea e a mea.

Acum e exact invers. Ma trezesc singura pe la pranz si imi vine sa ma dau cu capul de pereti; stiu ca a doua zi trebuie sa ma duc la serviciu; n-am chef de nimic; nu vreau sa vad nici un soare; mi-e lene sa fac de mancare; balconul ma deprima ingrozitor si el pentru ca e mare si gol. Vreau sa imi sune telefonul pana ii moare bateria si in acelasi timp imi vine sa-l inchid si sa nu aud pe nimeni care sa-mi faca vreo propunere de duminica seara pe care trebuie s-o refuz pentru ca … pe bune ca nu ma simt in stare sa ies din casa sau sa vad pe cineva. Duminica sunt genul ala de persoana care nu te lasa nici sa mori nici sa traiesti.

Cam asta. Ma gandeam sa sterg duminicile din calendar. Ar fi sambata si sambata bis. Mi-as putea da la produs niste calendare, ceva… s-ar rezolva cumva. Da’ problema e urmatoarea: cum ma duc eu la munca luni direct dupa party-ul de sambata? A? Va intreb eu pe voi… 🙂

>Dar sa ne veselim, viata e scurta

>
Vorba ceea : “smile, and the world will smile with you”. Ce nu spune cantecelu’ e ca daca plangi, lumea face direct pipi pe plansu’ tau (va rog, observati finetea exprimarii).

Da ma, da. Sunt trista de imi vine sa zgarii peretii cu unghiile. Sunt trista, zac trista, si inauntru sunt cumva furioasa. Sunt foarte furioasa. Ca-n bancu’ cu cainele rau, care se consuma interior.

Altfel, ce as putea sa spun. Sunt eu din nou. Vorbesc singura in baie la 7 dimineata si sprijin borduri la 6 dimineata cautand taxiuri. Imi sorb cocktailurile cu nesat in noptile din weekend, si dorm ziua sperand sa se duca dracu’ mai repede saptamana. Am poate in compozitie o doza ceva mai mare de dispret, si una mai mica de lasitate. Dar e cam acelasi drac. Hainele imi miros din nou a tutun si cefele taximetristilor arata mereu cam la fel. Imi pun aceleasi intrebari pe drum, luna are aceeasi moaca in dreptul gradinii botanice atunci cand ajung acasa suficient de devreme cat sa o prind atarnata de cer. Sunt din nou fericita ca am reusit in sfarsit sa spal vasele, si chiuveta de la baie ma face fericita atunci cand luceste in sfarsit. Am aceeasi senzatie de plutire cand ma tarasc duminica seara pana la chiosc sa-mi iau o inghetata si o paine, si am aceleasi pietre de moara legate de picioare cand ma trezesc dimineata. Scormonesc mereu dupa mancare in frigider si mor de foame pentru ca mi-e lene sa ma duc dupa paine, pentru ca nu e inca duminica seara. Apa de la chiuveta imi face din nou rau cand sunt mahmura, pentru ca mi-a fost prea lene sa ma duc sa imi iau o sticla de apa plata de jos, de la 3 metri de bloc.

Imi bag din nou cu discretie picioarele in tot ce m-ar putea echilibra. Sunt, cum s-ar zice, din nou un soi dubios de javra.

Pierd din nou timpul cu nesimtire, desi sunt intr-o continua criza de timp.

Si, cum zicea cineva (hello you) de curand, singuratatea e pentru mine o virtute. Nu poti fi inteligenta si fericita 1) in romania 2)intr-o lume cu 99% barbati porci 3) intr-o lume de rahat in general.

Cheers, darlin’!

>Ce face vremea din om sau Dire Straits – Private Investigations

>M-am scufundat iar in tristete de mi-am ajuns pana undeva in calcaiul stang. Zac si gandesc: o zi banala cu un final patetic. Dar melodia e frumoasa. Enjoy! 🙂

It’s a mystery to me
The game commences
For the usual fee
Plus expenses
Confidential information
Its in a diary
This is my investigation
Its not a public inquiry

I go checking out the report
Digging up the dirt
You get to meet all sorts
In the line of work
Treachery and treason
Theres always an excuse for it
And when I find the reason
I still cant get used to it

And what have you got at the end of the day ?
What have you got to take away ?
A bottle of whisky and a new set of lies
Blinds on the window and a pain behind the eyes

Scarred for life
No compensation
Private investigations

Prin București, cu bune și cu rele