
Dragilor. Am constatat cu parere de rau ca nu stiti care e treaba cu verbul “a fi”. Tocmai cu verbul “a fi!”. Unii dintre voi imi sunteti cunoscuti, nu v-am spus-o niciodata direct si nici n-o s-o fac pentru ca nu am balls (ca Alexandra Svet). Sper totusi ca veti citi asta pana la capat si ca veti pune in aplicare cele ce urmeaza, ca nu va invata fata de rau. Pasiunea mea e…morfologia. NOT!
Asadar, iubitii mei, “a fii sau a nu fii” se scrie cu 2 i DOAR in urmatoarele cazuri:
CAZU’ 1 = CONJUNCTIILE SUNT SAREA SI PIPERUL
1) cand e la modu’ conjunctiv (timpul prezent, dar astea sunt detalii si va povestesc eu alta data cum e cu timpurile. N-are rost sa va incarcati memoria cu asa ceva). “Modu’ ” in acest caz nu e doar asa un fel de a spune, chiar ii zice “mod”. Si are “timpuri” (asa cum unii dintre noi avem figuri).
Da, stiu e nasol cu conjunctivul asta (ptiu, imi tot vine sa-i zic subjonctif), ca nu stiti exact care e. Da’ exista un trick ca sa-l recunoasteti. Incepe INTOTDEAUNA cu “sa”. “Sa” asta este o…CONJUNCTIE. Stiu, sneaky, dar cu putina atentie o sa incepeti sa-l recunosteti. Asadar, “SA FII PLIN DE BANI” – e ok.” SA FI PROST” – nu e ok. Boon.
Mentiune: nu confundati conditional-optativul cu conjunctivul. Stiu, e al dracu’ de greu. Mai ales ca atunci cand n-ai diacritice in text “as” seamana IZBITOR cu “sa”. Adica “as fi mancat toata noaptea, ca un porc“- e in regula. “As fii bagat si eu ceva in vena” – NU E OK. Ati inteles ceva?
A doua capcana este cand se schimba timpul – adica cand modu’ face figuri, cum va ziceam mai devreme, si intram prin alte alea, si ne bagam in “sa fi fost”si atunci ne limitam la un singur “iisor”. Dar trag nadejde ca e o chestiune prea pretentioasa pentru discutia noastra. MACAR sa ramana ASTA problema…
CAZU’ 2 – TUTUROR NE PLACE SA FACEM PE SEFII
2) Imperativ. Stiu ca nici asta nu e tocmai cel mai usor lucru din lume, dar cand incercati sa recunoasteti un imperativ, ganditi-va la un …imparat. Adica ce fac astia? Pai sunt agitati si se cred destepti (asa, ca mine) si DAU PORUNCI. Ahaa…incepem sa ne apropiem. Deci, cand va supara careva si va vine sa-i ziceti “FII BAIAT GIGEL!” – E!! Acu’ e acu’, bagati smenu’ cu 2 x i. Atentie insa… aici exista o capcana. Inventatorul limbii straine, mosul ala pervers, v-a pregatit o capcana in care veti pica siiiigur. Dupa ce v-ati prins in sfarsit care e faza, adica dupa cateva luni de repetitii, ca e greu, intr-o zi o sa va enervati sigur si o sa ziceti: “NU FII CACANAR!” . Ca doar e imperatiiiiv! Si asa ati citit voi pe blogu’ uneia, ca daca e imperativ adica suna a imparat adica e un om nervos care vrea ceva, e cu 2 x i. Ntz. DACA E NEGATIV SI E IMPERATIV, E CU UN SINGUR I. Adicatelea daca incepe cu “nu”, chestia asta ii ia din elan, si taiem un i. Bine? Da, stiu ca e o treaba complexa, mai ales daca esti femeie si stii ca “nu” nu inseamna chiar mereu “nu”, si atunci chestia asta e confuzanta. Adica daca zici “nu” dar de fapt vrei sa zici “da” si esti intr-un context in care e musai sa folosesti imperativul (gen dam un sms-“NU FI MITOCAN, DU-TE LA NEVASTA-TA!”), poate ca e mai bine sa folosim cei 2 x i ca sa transmitem de fapt ca “nu” inseamna “da”.
Tin sa va atrag atentia ca din motive dubioase si de mine neintelese, acest imperativ tinde sa fie confundat cu infinitivul. Adicaaaaa, mai pe romaneste, cu “a fi” ala, formatul “standard”. Fratica, cum vedeti pe “a” in fata, cum o dati cu doi de “i”. Nu! “A” IN FATA = UN SINGUR “I”. A + I = LOVE.
Ia sa vedem ati retinut ceva?
Hai, cu rabdare si pasi mici mici ca de furnica ne facem noi mari intr-o zi.
Poate ma tin nervii si va explic intr-o zi si cum e cu “stii” ala. (bah, e simplu, daca vorbesti cu un om, nu cu un bou, ii bagi doi de i. Daca vorbesti la modul mai teoretic asa,si mai mult despre tine, ramai la 1). Dar dezvoltam altadata.