>
Realizez ca am trait o mare iluzie. Am facut alegeri aleatorii. Am produs haos si am acceptat foarte mult haos pe care n-am stiut sa-l gestionez de fapt niciodata.
Am trait cu senzatia ca pot trece prin orice. Ca daca ceva nu-si lasa urmele pe pielea mea, nu lasa nici o urma in general. Ca ma regenerez cu viteza gandului.
Si …ce sa vezi. Cand sa fac saritura in lungime vad ca nu ma tin picioarele. Ca am doua valize grele legate de ele, si un rucsac mare, burdusit, in spate. Bagaje de oboseala, de frustrari, de suparari, de nopti pierdute, de sperante batute peste fata, un orfelinat de demoni. Demonii mei, ai altora, ai nimanui. I-am cules pe toti de pe autostrada pe cand faceau autostopul si i-am lasat la destinatii diferite. Numai ca ei n-au coborat, de fapt, niciodata. Mi s-au suit in spate, mi-au intrat pe sub haine, mi s-au ascuns in par si in pantofi. M-au napadit.
Cumperi un demon?
