Auzisem de locul ăsta de undeva de pe Facebook, cred, dar recunosc că nu mi-am pus problema să aflu exact unde este și ce e cu el până aseară, când am mers la ziua cuiva drag taman acolo. Locul este pe Căderea Bastiliei la numărul 36 și – mi s-a spus – are bere belgiană bună.

Nu mă așteptam la cine știe ce, mai ales că în ultima vreme în locurile cu bere multă am întâlnit și un nor aproape impenetrabil de fum (devin tot mai intolerantă la treaba cu fumul, deși la bere mai pufăi și eu câte una, recunosc). Deh, vârsta, maică, vârsta. 30 nu e ca 20, vorba aia. Dar senzația că am nimerit unde trebuie a început de la intrare, unde era un domn care ne-a urat de bine (sincer, aparent). Una dintre cămăruțe era toată a noastră și acolo ne-am destrăbălat toată noaptea (exagerez, am stat pe scaun ca niște bătrâni ce suntem și am dezbatut). Sărbătoritul a primit niscaiva shoturi on the house plus un pachet de țigări surpriză (nu aveau țigări de vânzare în bar așa că, din proprie inițiativă, cineva s-a dus să-i ia un pachet de țigări) – și ăsta tot on the house. Muzica plăcută (parcă ar fi mers o țâră mai tare, dar în același timp era bine că ne auzeam). Cât despre fum, era, dar la un nivel suportabil.

Cu această ocazie mi-am descoperit și favorita, asta pentru că o domnișoară chiar a știut ce să-mi recomande pe baza descrierii (blondă, filtrată, sticlă, aromată dar nu prea tare, tărie medie – o bere de fete cum ar veni, dar fără s-o dăm în framboise sau așa), din meniul generos de beri internaționale (în care cea belgiană ocupă, firește, locul regelui). Ea este Floreffe blondă, să-mi trăiască, presimt clipe plăcute împreună.

Am plecat târziu de acolo și cred că a fost pentru prima oară (și nu doar în această țară) într-o seară din timpul săptămânii când nu am avut senzația că cineva ne vrea în șuturi afară pentru că ne-am întins puțin prea mult. Practic ne-am oprit din comandat când am vrut, am ieșit când am vrut, nimic din mediul înconjurător nu s-a schimbat între timp (aka priviri ostile, dereticat prin celelalte camere, oprit muzica, vorbit tare, apropouri să priceapă iapa etc). Ușa era încuiată, semn că eram cu siguranță ultimii clienți, însă personalul nu își pierduse atitudinea de la începutul serii. Ni l-au felicitat încă o dată pe sărbătorit, am ieșit cu voie bună și în mod sigur ne întoarcem.

Sper să rămână așa, să nu fie doar un incident și vă țin la curent cu adevăruri din câmpul berii.

Și ceva să ne țină sus moralul și buna dispoziție: