Tag Archives: jack daniels

muzica, revolta

Waldeck? Silver Church? Hm.

Eu Waldeck ascult de niște ani buni, aș paria pe un 2007 timpuriu… De pe vremea de când amicul Tănase mi-a bucurat transferul de pe yahoo messenger cu Memories și Addicted. Pe vremea aceea, dragii babei, youtube-ul nu făcea încă legea, încă se mai purta chestia cu stocatul melodiilor în format mp3, ehe…ce vremuri.

Tot pe vremea aceea se făcea că oamenii cărora le ziceam de Waldeck nu prea știau care e șmecheria. Între timp, însă, s-au cam prins, așa că la concertul din 2008 toamna se adunaseră la Fabrica în cantitate considerabilă, la primul concert al respectabilului domn în București. Se prea poate să fi fost eu exagerat de tânără și entuziastă la vremea respectivă, dar mi-au plăcut atunci. Deși era aglomerat și toate cele. Se pare că am vorbit aiurea despre Fabrica ieri, afirmând prin anumite medii că ar fi mai mare decât Silver Church, aparent sala de concert din Fabrica e mai mică decât jumătate din Silver. Cu toate astea, îmi mențin afirmațiile cum că Fabrica e mai prietenoasă prin compartimentare și posibilitatea de retragere într-un alt spațiu atunci când înghesuiala devine insuportabilă.

Waldeck a venit și în primăvara lui 2009, atunci când a avut două spectacole succesive, vineri și sâmbătă. Sala destul de goală – parțial pentru că au fost două zile, parțial pentru că puțini dintre cei care au dat bani pe bilet în 2008 au mai dat și în 2009, la un interval atât de scurt de timp.

Waldeck a mai venit, fără band, însă, și prin decembrie 2010, când mai bine nu mergeam, că rău a mai fost. Între timp Atelierul de Producție a evoluat, dar experiența de atunci rămâne experiența de atunci.

Și s-a anunțat iar cu surle și trâmbițe concert Waldeck, cu band. Și eu, văzând în ce hal de popular a ajuns proiectul și știind Silver Church-ul m-am așteptat la un fel de dezastru, dar am sperat în unul mai mic.

Nu, a fost mare.

Nu s-au pus bilete în vânzare în presale, niciunul, așa că la intrare a existat o coadă constantă de o oră și mai bine – din cauză că fiecare om trebuia să achite bilet, apoi să treacă pe la garderobă, unde nu se putea face o îmbulzeală așa mare, așa că se intra pe sistem semafor, cu grupușorul. Restul – afară în frig. Mirosind un asemenea cataclism, ne-am înființat acolo la ora anunțată, adicătelea 9. De coadă n-am scăpat, dar am reușit să prindem locșor înăuntru. Sau, cel puțin, așa am crezut. Ne-am așezat la o tejghea undeva destul de în față stânga. Idee proastă după cum s-a dovedit mai târziu, când toate adolescentele dornice de distracție ne-au împânzit din toate părțile, deși era destul de clar că nu-i spațiu să arunci un ac. Bașca imposibilitatea de a lua ceva de băut, pentru că, nu-i așa, e nevoie de zona lounge VIP pentru maimuțici corporatiste cu invitații, în loc să mai facem un bar și să vindem mai multă băutură. Toată lumea la băutură în spate! Ce să mai vorbesc de toaleta. No toilet for you! OK, înțeleg că-s oameni pe care e nevoie să îi perii, că așa funcționeaza pământul și așa se mișcă lucrurile, dar atunci când nu ai soluție de bar, ce faci? Îi distrugi pe toți ceilalți pentru trei maimuțe?

Spectacolul a început la timp, doar ca aproape trei ore mai târziu. Da, ați calculat corect, undeva pe la 12 noaptea intrau oamenii pe scenă. Moment în care, în culmea frustrării și bucuroasă că făcusem o baie relaxantă înainte să plec de acasă, am constatat că boxa din dreptul nostru bâzâie și că în general se aude foarte prost. Așa că ne-am mutat fundurile de cârcotași în spate, la tăiatul de bilete de la baie. Acolo se auzea încet spre deloc, dar mai bine decât în față.

Referitor la band – solista era alta decât aia de o știam de data trecută. Volum bun, dar parcă nu așa potrivită pe piese. S-a cântat mai puțin de o oră, iar bis-ul a fost chiar bis (adică au repetat niște piese, alea mai celebre).

Lucrurile care au salvat seara au fost Mr Jack himself (sub forma băuturii incluse în biletul de intrare și sub forma mesei de black jack pe bani de monopoly) și muzica înainte și după marele spectacol, care a fost foarte, foarte ok.

Înțeleg că au fost oameni care n-au avut loc după ce au așteptat vreo oră și ceva în frig. Deh. Ata ete.

Facem și noi niște locuri ok de concert în una din cele mai cool capitale ale Europei? (ei zic, nu eu).

Și, Silver Church, mai scorăm și noi puțin la capitolul respect pentru pulime?

Mulțumesc.

having a hell of a good time, muzica

TM Live – Morcheeba &Parov Stelar la Polivalentă

Quote 1 Comment

Cu ce să încep? Să-i dau cu de bine sau să încep cu injuriile?
Ok, hai să încep cu răutatea şi să terminăm în notă optimistă.
Polivalenta e naşpa. Ştim asta cu toţii. La toaletă la femei arată ca în toaletele de la puşcărie (asta e o speculaţie, habar n-am cum arată toaletele la puşcărie, posibil mai bine ca la PolivaLentă). Înăuntru se face cald ca în infern, ventilaţia e zero, sala e urâtă.
Să trecem peste asta. Cum nu există alt loc similar de concerte (Hala a decedat acum ceva timp, încă nu ştiu exact de ce) ne mulţumim şi cu Polivalenta, e ok.
Se dau jetoane la care se stă la coadă, doar în număr par (deşi sunt o mulţime de produse care se vând la preţ impar de jetoane), care se rup mai uşor pe jumătate decât în întreg (nu există niciun produs care să presupună existenţa unei jumătăţi de jeton, dar hei, de ce să fie simplu când poate să fie complicat?) şi nu se pot returna. După care se mai stă la coadă la băuturi. Când ajungi în faţă, afli că nu mai au Ursus sau au dar e cald, că Peroni costă două jetoane şi că trebuie să aştepţi să îţi toarne în pahar din sticlă, pentru că nu există bere la dozator – de aici şi coada. Finlandia există, Jack există, dar nu există preţ pentru long drinks – trebuie să plăteşti sucul separat (ca şi cum oamenii vin la concerte să savureze tărie straight) în afara dozelor de Jack with cola blasfemiator, la trei jetoane. La final oamenii rămân şi fără apă, ce atâta apă. Cam asta despre vânzarea de băuturi de la TM Live superbranduită cu bere, Finlandia şi Jack.

Pe la 11, când am aterizat acolo (după ce gardianul mă căutase prin pachetele de ţigări de diverse substanţe interzise -arătam suspect probabil, vorba lui Ristea – aveam ochii mari) muzica era asigurată de Electric Brother. Drăguţ, interesant, după care au intrat Amsterdams. Revelaţia pe care am avut-o a fost că Amsterdams mă plictisesc îngrozitor, mai ales în Polivalentă la 12 noaptea aşteptând muzică bună în picioare în nişte cizme uşor incomode, uşor frustrată de accesul greu, complicat şi scump la alcool. Am reuşit să rezist (aşezatul în cur pe jos a ajutat)şi am prins ora unu încă neadormită, adică ora la care erau anunţaţi Morcheeba.

Şi de aici începe partea aia bună.

Trebuie să vă mai spun că am reuşit să ratez sistematic toate concertele Morcheeba şi Parov din România (şi au fost câteva). Singurul pe care l-am prins a fost concertul Morcheeba de la Bestival (primul Bestfest) când au fost fără Skye şi au fost o dezamăgire amară. Fetele alea două erau pe lângă grav, au băgat şi o Budapestă şi au plecat acasă.

Aşa că aseară era de neratat.

Băi, cât de mişto a fost. Femeia aia e divină, senzaţională, am savurat muzica cu un ranjet tăiat pe toată faţa, pe alocuri cu ochii inchişi, am dansat, am cântat. Dacă am făcut asta după ce am trecut prin toate cele descrise mai sus, vă daţi seama cam cât de bine a fost. N-am reuşit să găsesc filmări pe youtube deocamdată, deşi Skye i-a zis la un moment-dat gardianului să se calmeze că nu-s deranjaţi de poze sau filme, mai ales dacă ajung pe youtube, să vadă şi ei cum arată. V-aş povesti mai multe, dar nu prea reuşesc să ambalez cuvintele. Rochia era divină, bandul suna cum nu se poate de bine, oamenii beau tequila şi bere, Skye a remarcat amuzată jackul cu cola la doză (noroc că aşa am aflat şi eu de el, nu-l ginisem la tarabă).

După Morcheeba am mai făcut o excursie la baie şi m-am întors la ţanc pentru Parov Stelar. Am dansat de mi-am tocit cizmele şi pe saxofoane şi trompete şi am aterizat acasă destul de târziu devreme.

Din punctul meu de vedere Morcheeba de aseară a fost concertul anului (mai sunt vreo două luni, mă îndoiesc că mai apare ceva), mulţumim frumos lui Redds pentru invitaţii şi pentru berea de femei numai bună de aseară (m-am scos, la băieţi a fost mai greu cu criza de Ursus).

În final ne delectăm cu Otherwise, una din puţinele melodii care spală ruşinea gusturilor mele muzicale de prin liceu. (exagerez, eram doar foarte mainstream, deh chestie de monopol al televiziunilor muzicale :D).