Îmi place trilogia de la Teatrul Act scrisă de Mimi Brănescu. Îmi place Mirela Oprișor și n-am vreo problemă nici cu Maria Popistașu. Dar nu mi-a plăcut Marți după Crăciun. N-am reușit, precum alții, să văd mai departe de faptul că, de fapt, nu se întâmplă nimic. Știu cum e cu felia de viață, cu realismul, cu observatorul din umbră. Băi, dar chiar…

Un om are amantă. Se tăvălește cu ea mai ceva ca în adolescență (motiv de nuditate -așadar chestie care să vândă), se giugulesc, după aia îi vedem și restul familiei. O familie ca toate familiile, mă rog aș zice chiar că ăștia n-o duc tocmai rău. Nevastă și fetiță. Amanta e stomatoloaga copilului, la un moment-dat se întâmplă inevitabilul și are loc o întâlnire la cabinet între fericita familie și cealaltă femeie (scenă foaaaarte proastă, aproape zici bogdaproste când se termină). După cum era de așteptat, amanta iese șifonată din întâlnire, bărbatul o simte și se duce a doua zi după ea la maică-sa, la Constanța. Se pupă, se împacă.

Se întoarce la nevastă și îi spune. Că are amantă.  Uite așa și pe dincolo, s-a întâmplat. Ea are o mică criză, e dezamăgită, el își ia hainele și se mută la amantă (care încă nu s-a întors de la maică-sa, de la Constanța).

În seara de Crăciun, în casa părinților lui,  cei doi – soț și soție – stabilesc cum vor face să își împartă copilul, să anunțe neamurile și să divorțeze. Vin colindătorii, motiv pentru el să strecoare jucăriile copilului sub brad.

The end.

In rol episodic Victor Rebengiuc.

Nu pot să spun că nu mi-a plăcut chiar nimic. Mi-a plăcut dialogul dintre el și mama ei. Când mama amantei îi spune domnule, nu te supăra, noi avem puțin altă părere despre lucrurile astea. Mi-a plăcut și Mirela Oprișor, deși colegii mei de film au zis că a fost neverosimilă. Cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât sunt de părere că a jucat cât s-ar fi putut de bine în contextul dat șocul, mini criza, plânsul. Și chiar mă întreb și eu de unde avea pițipoanca aia bani să-și facă cabinet, că avea 26 mergând pe 27, iar maică-sa nu părea a avea tipografie de bani la Constanța.

Lista cu ce nu mi-a plăcut este, în schimb, mult mai mare. Scenele preaaa lungi fără motiv (înțeleg scenele lungi, voyeuriste, atunci când au o miză – vezi finalul de la Medalia de Onoare). Product placement nesimțit (Almette, Citroen, Mega Image, iPhone, Cărturești, La Dorna – asta la prima strigare). Categoria niciun film fără 3 minute de Dragoș Bucur. Imaginea – alegerile de plasare a focusului aproape random, obositor. Lipsa de miză în general vorbind – un bărbat avea o nevasta, un copil și o amantă. La un moment-dat își lasă soția pentru amantă. Întâmplător, e Crăciun, iar taică-său e jucat de Victor Rebengiuc. Atât.  A, la un moment-dat, copilul zdrăngăne și la pian vreo 3-4 minute, fără ca asta să însemne ceva. Decât că lua lecții de pian.

Și, evident, n-o să înțeleg de ce a trebuit o lume întreagă să vadă organul sexual al lui Mimi Brănescu, într-o scenă total gratuită (prespun că ideea era sublinierea faptului că are o relație familială frumoasă – uite, nevastă-mea mă tunde în baie și eu stau în curu gol).

Nu, mie nu mi-a plăcut.

Vă recomand aici o recenzie avizată și diferită de corul de osanale al celor care știu că acest film trebuie plăcut.