Aseară ne-am deplasat în Silver Church, la lansarea OOo, adica noul (și primul) album The MOOoD. Cântarea a început (cum v-ați fi așteptat) cu vreo oră și ceva mai târziu

decat ora anunțată, cu Monro, o trupă din Moldova. Trupă care a sunat bine, am simțit niște Noir Desir pe acolo pe la chitară (or maybe it was just me). Totuși rezervați, un pic timizi. Da’ promit. Au urmat Les Elephants Bizarres, pe care tot încerc să-i ascult de ceva vreme. Numele lor ma sperie puțin, îmi inspiră ceva …bizar? Greu de înțeles? Genul de chestie la care ridici din umeri și zici – erm,băi…așa o fi. Dar pot să vă zic că nu-s deloc bizari. Mi-au plăcut mult, mult, foarte mult. De fapt, pot să zic că mi-au plăcut cel mai mult, mai mult decât The Moood, deși în mod evident (și normal), vedetele spectacolului au fost ei, ăștia cu cheful. Că tot ziceam de ei, ce să zic, știți deja (presupun) că The Moood sunt băieții cu vocalul ăla mai rockstar așa, pui de Jim Morrison, cu vocea aia un pic sugrumată (dar clar altfel decât a ceilorlalți). Ce știu cu siguranță e să imprime senzația că ne uităm la rockstaruri pe bune și nu la niște puști de douăj și un pic de ani. Și sună bine, bine. Au avut și niște momente interesante – un intro cu un cor de băieței de vreo 7 ani și niște panouri pentru chitariști gen Gorillaz (dacă știți ce vreau să zic). Bonus – mențiune pentru visuals-urile lui Dan Vezentan (newfolder.ro) – foarte tare! S-a muncit ceva la stopmotion-urile alea… Oricum, au arătat foarte, foarte bine. Și la Elefanți, și la The MOOoD. Show-ul a arătat și s-a simțit foarte bine, cu totul, așa. Progresăm, ce să zic. E bine că ne mai mișcăm și noi. Lumea începe să audă de muzică (am eu niște feedback-uri), am mai ieșit un pic din N&D și Andre (ca nație, așa). Da, da, un pic am zis, nu săriți.