…la o casă mare, dar nu foarte mare. Luminoasă. Cu o pianină undeva  într-un loc strategic. Unde să pot cânta Chopin și unde pot avea ferestre mari, cu lumină caldă, care să nu-mi provoace fotofobie ca lumina pe care o simt de obicei ziua. E lumina aia care te poate face să te dezîndragostești de întuneric. E foarte rar întâlnită, dar sunt convinsă că știți despre ce vorbesc.
Am început să visez la casa asta de ceva vreme. Mi-o doresc, efectiv. Visez la ea. Nu i-am pus anexe de genul localizare, populație sau climă. Mi-o doresc doar pe ea, așa cum va fi ea să fie.