Tag Archives: Rezolutii

Azi, 2 ianuarie 2012

…încerc să mă țin de probabil singura rezoluție pentru anul ăsta. Să scriu din nou pe blog, adică. Am o grămadă de câteva subiecte restante, să văd cum și în ce ordine le atac. Lista e cam asta:
-Zimbrăria neagră
-Puss’n’boots
-Xbox 360
-Lasertag
-unde și cum ne mai tundem
-braduț artificial vs brăduț în ghiveci (ăla tăiat nu e o variantă).

Zic să începem cu zimbrăria că e cel mai restant. Se făcea, așadar, că era 10 decembrie (sâmbătă) și noi ne adunam oasele de prin pat și ne hotăram să o pornim către o rezervație de zimbri de care aflaserăm cu o săptămână înainte. Zimbrăria este în Bucșani, undeva între Târgoviște și Ploiești. Drumul e ok până în punctul în care faci dreapta (ieși de pe DN), undeva prin satul Adânca, parcă. După aia e o porțiune de zici că-i rezervație de obuze, trebuie să fii taare atent, mai ales dacă ai mașină cu gardă joasă. Se merge se tot merge (dacă vă interesează pot da mai multe detalii privat, acum mi-i lene să povestesc așa mult) și se intră pe un drum forestier. Deși e forestier, e mult mai ok decât cel prin Bucșani. Și se tot merge de zici că ajungi la capătul lumii (nu există nici semnal pe telefon) și dai în cele din urmă de zimbrărie.
Când am ajuns noi nu mai era nimeni (am senzația că oricum nu prea e lume, în general vorbind, iar atunci era și frig). Am dat peste un băiat care părea a fi in charge, mi-am pus urechile pufoase și am purces. Băi oamenilor, era așa o liniște de auzeam fiecare sunețel pe care-l făceau bocancii pe frunzele uscate. Și aveam urechile astupate cu ceea ce eu numesc urechile pufoase…

Dupa câteva minute de mers prin liniștea aia am ajuns în foișorul de observație – un foișor situat foarte aproape de locul în care sunt hrăniți zimbrii. Ei, zimbrii, erau acasă, dar destul de departe de foișor. Bătea un vânt rece de numa și noroc cu camera care are zoom sănătos, că i-am văzut și de aproape. Zice-se că sunt 39 cu tot cu pui (noi am văzut sub 20, restul erau pitiți prin pădure). N-am stat foarte mult, că tocmai ce v-am zis de crivăț și îmi înghețaseră mâinile pe cameră (mănușile erau în mașină, la ce să le car și pe dânsele?). Plus că atâta liniște deodată mă cam dăduse pe spate.

Cred că-i tare, tare frumos de mers acolo primăvara, când e verde. Numai drumul ăla până la foișor cred că face cei 4 lei (taxa de intrare de persoană).

Deci vă invit să vă duceți să dați o tură, de preferat când e soare și frumos.

Și începem anul cu melodia asta care se pare că a dat lovitura. Nu de alta, dar daca tot facem adunări și scăderi și tragem linii…

Rezoluții și concluzii cu întârziere

Anul ăsta a fost aparte. Nu știu să spun dacă a fost bun sau rău, dar cu siguranță a ieșit din rutina celor 8-9 dinaintea lui. Am fost la Barcelona și Lisabona, în Deltă și în Vamă, am ajuns și la Mamaia după mulți, mulți ani. M-am luptat să mă acomodez cu un loc nou de muncă și am început să fac planuri de nuntă.  Am cumpărat bilete false la un concert, am fost la Ateneu și la Opera, la teatru, am văzut multe, multe filme.  Am aruncat iar bani pe mai multe haine decât ar fi trebuit, am reușit să mă țin de decizia să nu mă mai vopsesc până n-o să am nevoie. Am vizitat ceva doctori, din fericire nu din motive serioase. Am jucat la jocuri tâmpite hidden object, puzzle și riddle-type de nu cred ca pot să mi le amintesc.

De altfel, totul s-a întâmplat altfel în ultima vreme…Marea big shot petrecere pentru care mă pregăteam de obicei din timp s-a transformat într-o clacă chill, pe covor, într-o seară ca oricare alta. Acasă, chiar dacă nu la mine acasă. Bun, una dintre explicații ar fi aia că am mutat spontan petrecerea pe 30, chestie care ne-a transformat într-un grup de mahmuri schimbând impresii pe 31.

Nu știu ce se va întâmpla în 2011. În afară de faptul că voi schimba numele de familie, totul pare destul de în ceață. Finalul ăsta de an a fost foarte precipitat.  Sunt multe lucruri cu semnul întrebării, multe lucruri neterminate, amânate de agitația lui decembrie. Probabil că lucrurile vor fi mult mai clare după ianuarie sau măcar februarie. Ca de obicei, am multe-n plan, cu toate astea evenimentele mă vor lua iar prin surprindere, cam cum face zăpada cu autoritățile.

Cam astea sunt impresiile din 1 ianuarie. Mă întorc la joculețul meu și vă las să vă luptați în voie cu hiperaciditatea, balonarea, mahmureala sau altă drăgălășenie d-asta de oameni mari.