La goblinu lăudat…

Vineri seară, după istoria cu Damian Drăghici și jazz-ul (btw, tocmai am primit un comentariu de la o fană / fan Damian, cu puli, căcați, familii, morți și tot ce trebuie care a ajuns în coșul cu spam instantaneu. Mulțumesc frumos, acum sunt fan Damian clar), am dat o raită prin centrul vechi, unde m-am întâlnit cu oamenii. Cică se redeschide Goblinul și să vedem cum e. Mie nu mi-a plăcut niciodată în mod special locul ăsta, nici în București nici în Vamă (cică ăla din Vamă tocmai a ars – mai e și după sufletul omului, vedeți imediat de ce zic asta).

Ajungem la intrare – eram 6 – și acolo primul ins din șirul indian primește un *tu – nu* de la arătarea din fața ușii. Noi, restul, nici n-am mai încercat să aflăm dacă suntem suficient de cool pentru Goblin. Mie una mi se făcuse scârbă. Bă băieți, v-a prostit foamea? Seriously… Citisem de curând ceva asemănător despre Kulturhouse – ceea ce mă face să nu încerc să intru acolo. Mă copii, eu știu că în filme cluburile au bounceri. Dar voi ați văzut cam cum arată cluburile alea din filme? Sau v-ați pus problema că locul ăla ar trebui să fie mai întâi uberhipersuper cool și să facă omul să-și dorească să fie înăuntru mai mult ca mâncarea pe o zi întreagă? Sau că ar trebui făcut club cu circuit închis în toată regula? Odată ce puneți o maimuță la intrare să facă preselecție ar trebui să existe și un motiv, nu?

Ajunsă acasă, dau un search pe google. Pe blogul Goblin scria *intrarea liberă*. Hahahahahhahahahhahahhahah.

5 thoughts on “La goblinu lăudat…”

  1. Deşi scopul comentariului mi se pare a fi … interesat (vezi site-ul), apreciez faptul că întrebarea are legatură cu conţinutul, aşa că o să public şi o să şi raspund.

    Una din ipoteze este că bodyguardul ăla se simţea şi el în sfârşit important şi avea mână liberă să lase să intre sau nu pe cine avea el chef.
    Sau că prietenul meu părea a avea o vârstă inadecvată (ceea ce ar însemna că de la 26 de ani deja suntem prea bătrâni pentru cluburi).
    O altă ipoteză ar fi că în ziua aia în Goblin (care e un club poziţionat destul de low, niciodată n-a fost şi nu cred că va putea fi club ,,de fiţe”) în seara deschiderii aveau voie doar bărbaţii bărbieriţi (amicul meu având, în respectiva seară, barbă).
    De fapt, singura ipoteză plauzibilă este prima – şi anume că pentru a putea face clubul să pară ,,interesant” şi ,,hard to get in” (de ce, asta mă depăşeşte), gorila de la intrare avea brusc responsabilităţi de bouncer, putând să respinga oameni la intrare după bunul plac. Nu pot trage decât concluzia că amicul nostru nu-i era pe plac neanderthalianului de la intrare. De gustibus… 😀

Comments are closed.