Aflu că o grămadă de oameni îl știu pe nenea cu pricina, de la fereastra ponosită a casei, care stă dimineața cu cățelul la fereastra și priveste oamenii.
Azi am reușit să-i fac o poză.
5 thoughts on “Din nou despre Știrbei Vodă, 86”
Comments are closed.
Ia să-mi fac și eu drum pe acolo, poate îmi găsesc curaj și-l întreb de vorbă. Am un vecin care zilnic, de dimineață până seara, stă în bodega de peste drum 🙂 Pe el cred că-l întreabă nevastă-sa destule…
Păi sugerez să-l întrebi. Îl găsești în post cam în fiecare zi, dimineața până la 11. Uneori stă și peste 11, dar mai rar.
Cu cât ziua e mai însorită, cu atât șansele de izbândă sunt mai mari, dar oricum e acolo aproape mereu 😀
Si eu il stiu pe nenea asta. Il vad mereu cand ma duc spre Cismigiu sau alte “atractii urbane” din zona respectiva. Eu l-am vazut deobicei seara ca dimineata nu prea am cum sa ajung acolo 😛 dar e clar ca mereu sta la geam cu al sau cutu.
Tocmai am observat, uitandu-ma la niste poze pe FB, ca un prieten de-al meu i-a facut si el poza 🙂 Devine o legenda urbana
da…e un fenomen, clar 🙂