Dupa ce v-am capiat cu iiii si iii si a fi sau a nu fi, uite ca ajungem la A STI!

“A sti” este cosmarul meu recurent. E mai grav decat “doar” si “decat”, chiar mai grav decat “a fi”. Nu cred ca e mai grav decat problema cu ochii albastriiii, dar cu siguranta apare MAI DES.

Aici e o singura chestie pe care v-as fi recunoscatoare s-o retineti. Mai, cand vorbesti cu un om, nu cu un bou, si il intrebi daca stie unde te poti duce sa te-mpusti pentru ca n-ai invatat gramatica la scoala cand erai mic, intreaba asa:

“-Buna ziua, domnule draga. Stii cumva un loc unde ma pot duce sa ma impusc pentru ca n-am invatat gramatica la scoala cand eram mic?”

Adica – ARE DOI. ARE DOI. ARE DOI. La modul indicativ, timpul prezent, persoana a doua, verbul “a sti” are 2 X i!

La fel cu conjunctivul prezent. “Sa stii ca iti rup capu’ cand te mai vad cu “sti””. Aceeasi treaba.

Nici macar nu e asa neprietenos ca “a fi” cand vine vorba de imperativ, din simplu motiv de inaplicabilitate practica. Pentru ca imprumuta forma de la conjunctiv, asta nu face decat sa simplifice lucrurile. Adica nu poti sa-i spui cuiva : “BA, STII!”, la fel cum i-ai spune “BA, FII CUMINTE SI MANANCA TOT!”. Din acest motiv, ii vei spune “ba, sa stii engleza pana maine!”, si “ba, sa nu stii ce te-am invatat in seara asta, ca ti-am rupt capu’ “. (cu un sens ironic aici, fireste. Multumesc). Deci treaba cu imperativul negativ care taie din “i” la “a fi” nu se mai aplica si aici”. E mai simplu!

Asadar e EXTREM de simplu. Cand e la modul indicativ sau conjunctiv, ambele prezente, persoana a doua singular, VERBUL “A STI” NU FACE DISCRIMINARE DE POZITIV, NEGATIV SAU INTEROGATIV. Il bag si pe interogativ in discutie pentru ca am observat ca atunci cand propozitia are un semn de intrebare in coada, va tenteaza tare, tare sa taiati din perechea de “i”. (pe genul “Sti de cand vroiam sa te intreb de ce ti-a murit pisica?”). Bine ca nu scriem ca in spaniola, cu semn interogativ si la inceputul frazei, ca ramaneam doar cu “st” din toata povestea.

Reformulez.

Peste tot, peste tot, peste tot cand vine vorba de persoana a doua singular si voua va vine sa dati cu “stii”-ul de geam pana ii ramane un singur i, domnul ” a sti” devine – STII, NU STII, SA STII, SA NU STII, STII TU?. NU EXISTA NICAIERI STI, NU STI, SA STI, SA NU STI, STI TU?

In afara de infinitiv (ze basic stuff, treaba cu “a sti”) si de niste forme populare dubioase si izolate pe care nu cred ca le folositi prea des in scris (gen “oi sti tu ceva”), nu va mai bateti capsoarele. E cu doi! E CU DOI! (cut – scena cu mine alergand catre luna, racnind, smulgandu-mi parul din cap. Fade to black.)

Si bagati de seama, data viitoare cand ne intalnim taxez pe “sti la ce ora ne vedem?”. Si n-o sa mai stiu la ce ora ne vedem pentru ca n-o sa ne mai vedem.

Acum – cand vine vorba de conditional-optativ prezent(adica – asa cum ii spune numele, de modul ala in care avem o conditie in functie de care treaba se intampla sa nu, asa ca s-ar putea sa nu se intample la fel de mult cum s-ar putea sa se intample), taiem din “i”, ca treaba nu mai e asa sigura. Cuvantul devine mai slab, mai nesigur, si atunci vorbim despre:

“As sti cum sa-ti spun in fata ca nu stii sa scrii, daca n-as fi atat de bine crescuta si in acelasi timp lasa”. – valabil pentru toate persoanele.

Adica : “ai sti”, “ar sti”, “am sti”, “ati sti” etc

Si iata cum mi-am ratat cariera de profesoara…

LATER EDIT: Da, Sebastiano are dreptate. Sunt atat de ancorata in prezent si trecut, incat nu prea ma preocupa viitorul. Bad, bad teach. Baaaad teach.

Asadar, vedeti ce faceti cu viitorul, ca acolo vorbim de doar un i. E atat de departe incat nu ajung amandoi. E in viitor, un i e mai mult decat suficient.

Vei sti cand sa te opresti, sper.

Va fi exact cum am zis ca va fi.

photo credit: RLFilipkowski

Ne intoarcem la lectiile de gramatica. Vorbim astazi despre “i”, si anume desinenta de plural la masculin. Dupa ce-am discutat pe larg despre problema existentiala – adicatelea cea legata de “a fi” – am realizat ca problema cu “i” – desinenta de plural si NU articol hotarat care se aplica la adjective doar atunci cand ele sunt ANTEPUSE (adica inainte de substantivele pe care le determina, adica poate pricepeti mai bine daca zic ca atunci cand e ca in engleza) este mult mai serioasa decat cea de la verbe. Ca sa zic pe romaneste, daca traduceti direct din engleza the stupid people, the blue skies and the gay birds si n-ati auzit de adaptare, e posibil ca uneori sa uzati cei doi i in legitimitate, torturand legal limba asta romana atat de straina voua. Mda, a murit Pruteanu si am aparut eu. Sa trecem peste paranteza. Iubitilor. Atunci cand aveti un substantiv masculin la plural care e urmat de un adjectiv – si acel adjectiv pentru ca se acorda in gen, numar si caz cu substantivul va avea un i in codita, atunci va rog eu MULT DE TOT – TINETI MINTE CA E UNUL SINGUR. Daca mai vad mult “ochi albastrii” ma iau cu mainile de cap si fac crima de om nevinovat. Mah, si sunteti multi puzderie. Si nu zic de astia care n-au dat pe la scoala, zic de voi astia cu pretentii de eruditi. CHIAR SI DACA E ARTICULAT, ARTICOLUL SE DUCE LA SUBSTANTIV – ADICA OCHII ALBASTRI. Doar daca bagati vreo inversiune d-asta smechera, adica daca faceti vreo poezie vreunei domnisoare si vreti s-o bagati p-aia cu Albastrii-ti ochi – atunci pentru ca adjectivul o ia in fata substantivului – lucru mai rar intalnit in limba romana, aceasta limba straina despre care acum aflati chestii noi (si nu chestii noii), ei atunci pasati articolul la adjectiv si nu-l mai puneti la substantiv. Ca regula generala, CINE E PRIMUL IA AL DOILEA I CA E MAI SMECHER. Sunt ferm convinsa ca va veti scarmana caputul ala confuz acum si veti cauta si veti cauta paaaana veti gasi un contraexemplu. Adica un adjectiv care vine dupa substantiv (articulat sau nu) si care totusi are doi “i”. Tin sa va zic de pe acum ca, daca gasiti un asemenea caz, e pentru ca primul i nu este cel despre care vorbim azi, adica DESINENTA DE PLURAL (terminatia, codita pentru profani), ci probabil ca dragutul de cuvintel il are deja in radical. Adica e de la ma-sa. Adica s-a nascut cu el. Adica nu pleaca niciodata indiferent in ce fel in sucim si prin ce cazuri il plimbam si in ce situatii jenante il punem. Un exemplu de asemenea cuvant este “trandafiriu”. Asta are un “i” acolo, vedeti? Dupa ce inlaturam marca masculinului (adica “u”, ca daca era feminin era trandafirie), ramane “trandafiri” – E, ASTA E RADICALUL. Daca il puneti la plural, va fi, fireste, trandafirii. Pe care CU SIGURANTA il veti scrie cu un singur i, ca asa v-a zis tampita aia de are blog, ca adjectivele masculine la plural postpuse (adica cum se cade) au un singur i. Disclaimer: urmatorul paragraf e doar pentru cei pregatiti pentru asa ceva. Ceilalti sunt rugati sa-si noteze doar ce scrie cu litere ingrosate. Multumesc. Asa, ca am ramas intre noi astia ceva mai destepti, hai sa va zic un secret pe care nu-l impartasesc si cu prostii. O sa va zic ceva despre cuvintele astea care au un “i” in radical… si atunci o sa fiti cu adevarat deosebiti. Atunci o sa stiti DE CE. Psst – fiti atenti ca zic o singura data – d-aia copiii se scrie cu 3 i – unul e radical, al doilea e desinenta de plural, iar al treilea e articol hotarat. Deci astea de-l au pe i in radical (adica pe dracu-n coaste) si sunt masculine si sunt mai multe si sunt si articulate cu hotarat, fac bazaconia aia nemaivazuta cu 3 x i. Priceput? Gata copii, pauza s-a terminat, sa ne intoarcem la iii-urile noastre. Asaaaa, cu cele de mai inainte in minte, va rog frumos aratati-mi un “i” in “ALBASTRU”, “TANDRU”, “ACRU” sau alt d-asta de il pociti pana-i dau spumele, ca eu il mananc aici. Si atunci? De unde doi? Fac o mentiune. Daca v-au sclipit un pic ochisorii la treaba cu “chestii noi” si ati zis – ahaaa, deci primu’ are i, al doilea n-are – hoooold it. Cu “chestie” se intampla aici exact ce ziceam mai devreme. Adica primul “i” – cel pe care il puteti identifica deja pe randul de mai sus, e de la ma-sa. Asa s-a nascut. Alta chestie mama nu mai face. Al doilea este desinenta de plural. Asadar nu e aici niciun articol. Ansamblul nostru minunat e nearticulat. Daca era si articulat era chestiile noi. Dar chestiile sunt femei si nu barbati, asadar am iesit din discutie. V-am pierdut cred. Inapoi. Mah, macar cu atat de

ramaneti – nu exista ALBASTRII DECAT DACA FACETI VERSURI. Incetati, va rog eu frumos, oricat de mult v-ar tenta. Nu exista STRUGURI ACRII. Nu exista OCHI ALBASTRII. Nu exista BARBATI MANDRII. Nu exista URSI TANDRII. Nu exista POLITICIENI MAIESTRII (nu ma refer la maestru, ala e alt cuvant, asta chiar asa se scrie). Exista doar CAI ALBASTRI, PROSTI MANDRI, CINTEZOI TANDRI si CASTRAVETI ACRI. Si mai exista Albastrii Zmei de pe pereti si Maiestrii Cai ai lui Nichita. Respiram? Ce ati invatat azi? Repetati dupa mine: D o a m n a p r o f e s o a r a a r e o c h i a l b a s t r i. Boon. Analiza propozitiei va rog. Repede! P.S.: Tocmai am primit una buna – TREI MEMBRII NETLOG VOR SA-TI FIE PRIETENI. Bah Netlog, cand o sa ma lasi dracului cu membrii tai in pace si o sa-mi povestesti despre MEMBRI, poate o sa ma intereseze si cine sunt ei. DA? Off…nici n-am terminat bine cu adjectivele, ca ma asalteaza substantivele. Teaser: In numarul urmator ma voi adresa direct clientei care mi-a aruncat un feedback spunandu-mi pe un ton imputit ca nu se pune NICIODATA virgula inainte de “si”. Pe aceasta cale vreau s-o anunt ca exista si numere mai mici decat 0.

Si cum nu sunt sigura ca intrati cu totii pe noul site, pun laudarosenia si aici .

>
Si cum nu sunt sigura ca intrati cu totii pe noul site, pun laudarosenia si aici .