Category Archives: Uncategorized

Vine, vine, vine. calcă totul în picioare

Cum cine? Venerabila vârstă de 15 anişori. Ori 2. În caz că aţi uitat, anul trecut pă vremea asta făceam o controversată listă de dorinţe. . Că vreau aia, aia şi aia. Parte din ea s-a realizat, parte nu, deh, ca-n viaţă, nu poţi să le ai pe toate.

Anul ăsta nu mai avem listă. Nu că n-am avea petrecere, au contraire, planurile sunt măreţe. Dar sunt un pic sufocată de alte liste de alte naturi ca să mai am chef să mă mai gândesc şi la asta. Îmi doream un pian, dar tocmai ce am achiziţionat o clapă (de duzină, ce-i drept) şi realizez că nevoile mele de behait partituri alto au fost acoperite. Încă un pian ar fi în plus, chiar dacă calitatea ar fi mult mai ok.

Ce să zic că vreau? Parfumuri? Cărţi? N-am destulă piele pentru încă nişte parfumuri. Am, în schimb, o grămadă de cărţi care stau la coadă gata să fie citite.

Deci da. Nu vreau nimic special. Să fie frumos, să fie un an bun şi să scap cu viaţă din vara asta.

Cam atât.

Surprinşi?

>Treaba multa

>Fugi sa iei rezultate la teste medicale, dupa aia fugi sa platesti cablul, dupa aia fugi sa mananci ceva, dupa aia sa platesti taxa de examen auto, dupa aia sa iti iei solutie de lentile…

Si asta pe caldura aia mare-mare-mare de azi de la pranz.

Sunt saraca, trebuie sa merg mai mult pe jos, gandi pinguinul si mai achizitiona doua rochite irezistibile de vara, lungi pana in pamant.

Dupa care il suna pe domnul Alin de la taxi Mondial, sa vina s-o ia de la serviciu ca ploua.

>Program cultural

>

Se facea ca aseara cascam ochii timp de 4 ore la oamenii dantuitori, intrebandu-ma daca o sa fiu si eu in stare vreodata sa dansez asa. Mda. Trebuie :))

Trezita cu ochii bulbucati inca de la un nou vis complet cretin, am zis sa dau putin pe Feeder sa vad ce mai e de facut. Iata – azi avem Zero db la mash up, iar vinerea viitoare cred ca ma destrabalez cu niste Black Sun Empire la fabrica (asta dupa practica celebra in care sper sa invat un pic mai mult sa dansez ca domnii si doamnele de aseara).
Marti Fortuna va decide daca merg la teatru sau la cursurile de dans, miercuri se anunta o intalnire cu niste fosti colegi de facultate (pot sa fac pariu de pe-acum ca voi fi curiozitatea, mutatia, femeia cu barba etc – but it’s always fun), joi cursurile de dans se tin cu siguranta. Ramane sa vedem ce fac cu ziua de luni. Probabil ii bag niste fimo pe gat, sa taca.
Si acum gata cu vorba, ca tre sa fac niste moke-up-uri pentru o prezentare de luni. Din fimo.

>In loc de ce era aici

>Acest post este un mesaj pentru cineva anume. Fata de restul imi cer scuze. E vorba despre o persoana care se crede dumnezeu atunci cand e vorba de barbatii din viata mea. Si nu e asa.

E iar interesant cine s-a simtit.

Nu era vorba despre tine. In niciunul dintre cazurile enumerate. Poate doar putin la inceput. Desi acolo era vorba doar despre mine. Stii ce, m-am cam saturat sa te tot simti de fiecare data cand public un exercitiu (care e mai mult fictiune, btw, ai fi vazut asta daca citeai eticheta).

Sper sa nu fie nevoie sa public inca din titlu ca NU este un articol despre tine. Am avut si alte lucruri de facut intre timp.

E ok acum? NO, IT WASN’T YOU, SUNT OAMENI SI MAI IMPORTANTI DE ATAT PE LUME.

Gata. Now stop it. It’s NOT all about you.

>Te uita cum ploua, Decembre…

>

Ploua, e urat. N-am fost invadata de colinde, nici de miros de vin fiert. Nici macar de miros de portocale. Sunt mai putin ca niciodata expusa aglomeratiei, obsesiei cumparaturilor… zurgalailor, clipocelilor, isteriilor de moment. Si totusi parca pentru prima oara de foarte multi ani am o senzatie de liniste aproape… sacra… undeva pe langa diafragma. E ciudat, dupa un an ca asta, sa simt linistea asta. E foarte ciudat.

Si ma bucur ca desi mi-au luat iluziile si le-au facut sperietori de ciori, desi au aruncat cu oua stricate in asteptarile mele, desi mi-au zambit in fata si mi-au ras sarcastic in spate, n-au reusit sa-mi strice linistea asta.

Sa aveti un Craciun frumos. Cu totii. (bine, bine, nu chiar cu totii, doar aia care meritati :D).

>Mi-e frica, mi-e frica, sa dorm singurica…

>Ia sa vedem… Ce se intampla daca dam un mic search pe google cu “sfantul Andrei”? Seara aia pagano-crestina. Da, da, asta de acum. Asta cetoasa, in care am plecat pana la Mega Image si nu vedeam la 2 pasi si toti cainii din spatele blocului foarte cuminti de obicei erau pusi pe atacat pe toata lumea… brr…

Cel mai temut in noaptea de Sfantul Andrei este strigoiul. Acesta e un mort ce nu si-a gasit odihna, si care este condamnat sa rataceasca noaptea prin lume. Acesti morti fie n-au ajuns in lumea de dincolo, fie refuza sa se mai intoarca, dupa ce isi viziteaza rudele de aici, la sarbatori. Acestia din urma sunt “strigoii morti”, foarte temuti pentru ca ei pot lua viata rudelor apropiate si aduce boli si suferinte.

Pe langa acestia, exista si “strigoii vii”, in special femei batrane care, in noaptea de Sfintul Andrei, se ung cu untura pe talpi si ies prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morti. Oameni ii pot recunoaste a doua zi, dupa urmele si zgarieturile de gheare de pe fata. Dar si acestia au pteri malefice: daca nu gasesc cu cine sa se razboiasca, merg pe la casele oamenilor sa-i sperie.

Oamenii se apara cu ajutorul usturoiului, care ii alunga pe necurati. Ei freaca usile si zavoarele cu usturoi si isi infunda hornurile, pentru a-I impiedica pe strigoi sa intre in casa.

Moroii fie se nasc cu puteri rele, fie sint oameni morti care, pentru pacatele lor, sunt condamnati sa devine dupa moarte suflete ratacitoare. Unii spun ca moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau inmormantat de viu, ori dintr-un mort neputrezit, caruia nu i s-a facut slujba religioasa la ingropare.
Moroii sut foarte temuti si sunt asimilati in unele regiuni vampirilor, pentru se spune ca sug sangele si laptele vitelor. In alte parti ale tarii, oamenii cred ca ei au pteri malefice mai mici si nu pot decit sa sperie.

Un animal mitologic ce se inrudeste strans in credinta populara cu lupul este pricoliciul. El este un om cu coada, nascut dintr-un incest, stramb, pipernicit dar vioi, avand mai ales aparitii nocturne. Pricolicii se pot metamorfoza in lup sau in caine, dandu-se de trei ori peste cap. Ei fac mult rau: au puterea de a trece prin orice obstacol, se hranesc cu vite sau chiar cu copii, si vin noaptea sa se aseze pe pieptul oamenilor ce dorm, imbolnavindu-i. Spre deosebire de strigoi si moroi insa, ei sunt muritori si nu se pot inmulti.

Pricolici se poate deveni si in urma unei vraji sau a unui blestem, dar in acest caz transformarea este periodica (de obicei noaptea), creatura revenind apoi la conditia de om (licantropie).

Pentru situaţii cum ar fi descoperirea unor hoţi ori criminali sau aflarea soartei unor persoane dragi dispărute, tot în noaptea magică a Sfîntului Andrei se citesc anumiţi psalmi şi se fac ritualuri în urma cărora misterele se dezleagă pentru oamenii cu suflet curat. Nu sînt deloc recomandabile astfel de practici, fie şi pentru simplul fapt că se desfăşoară în locuri înfricoşătoare precum cimitirele. Se folosesc, după un anume tipic cunoscut de majoritatea “vrăjitoarelor”, trei, şapte sau nouă lumînări aprinse, un vas nou, cu gura largă, plin cu apă sfinţită sau apă neîncepută şi monede de argint, care sînt aşezate toate deasupra unui mormînt vechi şi părăsit. Nu va obţine sigur nici un rezultat prin acest ritual cel care nu a postit “negru” trei zile înainte, pentru a-şi răscumpăra într-un fel păcatul săvîrşirii magiei. Se crede că în lumina lumînărilor, după ce s-au rostit anumite rugăciuni, se pot vedea în apa turnată în vas, o singură dată în viaţă, explicaţiile unor enigme.



So. Sa ne fie inteles. Eu ies in oras si pana la cantatul cocosilor nu ma prindeti p-aci. Si va vad eu maine care sunteti zgariati pe fata…

>Viata cu Lenea

>
Stam de vorba. Ne tinem de urat. Eu si Lenea. Intr-o simbioza perfecta, ne anticipam reciproc fiecare miscare (lenta, fireste) si fiecare vorba. Nu ma lasa niciodata, mai ales la greu. Nici eu pe ea. N-as lasa-o pentru nimic in lume. Intr-o duminica de mai stateam pe balcon si beam cate o cafea. Tocmai se terminase o ploaie rapida si aerul mirosea frumos. Copacii din fata geamului se dadeau mari cu frunzele alea de-un verde-crud tare de tot, si atunci am prins-o de mana si i-am spus duios “you… complete me…”. S-a speriat putin. Sinceritatea sentimentala sperie uneori. Dar si-a dat seama ca suntem facute una pentru cealalta si mi-a ramas alaturi.

Eh… Eu si lenea…

Uneori aproape ca mi-e lene sa respir. Sunt complet asportiva, orice fel de miscare inseamna pentru mine chin garantat. Da, da, stiu ca nu e bine. Stiu ca peste 10 ani o sa am 37 de ani si o sa ma simt ca la 70, le stiu pe toate. Si coloana mea care e deja stramba o sa ma doara foarte tare. Si am inceput sa mai si simt din ele, nu mai e chiar ca la 17, cand toate amenintarile pareau fictive. De o saptamana cica am inceput sa merg la piscina, sa inot. Am fost o singura data, dupa care a intervenit raceala. Sa vedem mai departe…

A! Cica ma apuc si de Pilates. Veti sti cand a venit ziua. Se vor despica norii, va ploua cu lacuste, oamenii prosti vor incepe sa urle de durere etc. In ziua in care eu voi deveni “fit”.
Cu mancarea – ce sa mai povestesc. Sunt gurmanda. Imi plac chestiile “rele ” pentru organism si nu inteleg de ce ar trebui sa ma privez de placeri. Cam nasol. In conditiile astea, e clar ca de ceva ani tot depozitez si depozitez si depozitez. Si ma ingras din ce in ce mai usor. Si slabesc din ce in ce mai greu. O mai dau si-n yo-yo uneori. Am motiv de depresie la indemana din 5 in 5 minute, daca chiar vreau sa ma simt nasol.
Fac glume de tot soiul. De altfel – avantajele sunt clare – daca e sa cad, am pe ce sa cad. Daca scaunul din bar e tare e ok, am perna naturala intotdeauna cu mine. Daca vine foametea din cauza crizei, ghici cine-o sa reziste mai mult… Daca trag aer tare de tot si imping burta in fata, as putea obtine locuri in autobuz si prioritate la casa, in Cora. Radeti, radeti, dar stiu povestea unei colege care asa a rezolvat cu RAR-ul. Rapid, fara spaga si cu multe zambete.
Da, dom’le, da! Mi-as dori solutia aia nemaivazuta si nemaiintalnita de slabit. In care te culci foca si te trezesti sirena. Niste oameni zic ca cica ar exista niste plasturi. Ti-i pui si slabesti. Mi-e greu sa cred. Lenea ma impinge sa ii incerc. Oamenii spun ca ar functiona pe baza de taiat pofta de mancare.
Apooooi, mai exista si plasturii astia . Fucus vesiculosus,Guarana si Garcinia cambodgia. Asta contin plasturii no 2. Asadar, 3 plante diferite, de pe trei continente au fost combinate in proportii ideale pentru a va ajuta sa scapati de kilogramele si centimetrii in plus fara efort si fara sacrificii.

Prin intermediul tehnologiei trasndermale substantele lor active vor patrunde rapid in organsim si va vor reda corpul perfect la care visati .. AAAAAND, FROM THEIR POWERS COMBIIIINED!!!! HERE COMES!!! A LOT OF KILOS LESS. Asa scrie pe site. Mi-as dori atat de mult sa fie adevarat, incat aproape ca am emotii cand ma gandesc. Zica-se ca pentru efecte maxime, plasturii trebuie folositi in combinatie cu ceai. Ideea de ceai ma sperie putin, imi induce ideea de diuretic, stat pe la toaleta, lack of control. Etc.
Exista si plasturii no 3.. Cu ceai verde. Aici exista mentiunea ca functioneaza bine cu ceva miscare. Oare o data pe luna la piscina si ganduri frumoase catre Pilates se pun ca “ceva miscare”? :P

Si, lume-lume. Exista si plasturi anti-celulitici. Sa va explic, in viata cu Lenea, chiar si masajul cu creme anticelulitice este o corvoada, pentru ca trebuie sa se intample dimineata si seara, timp de minimum 5 minute. Cum eu dimineata nu fac decat sa sar din pat direct in haine, sa ma spal pe dinti si sa apuc niste crackers cu rozmarin si ulei de masline de pe masa ca sa-i rontai la birou… va dati seama ca misiunea e compromisa din start pe jumatate. Daca am fost in stare sa cumpar atatea creme anticelulitice ce si-au dovedit ineficacitatea (probabil si din cauza folosirii defectuoase si rare), de ce n-as arunca si-un plasture pe piele? De control? Si daca merge, m?

Ideea e ca prietena mea, Lenea, ma va indemna sa incerc plasturii-minune. Daca functioneaza o sa va anunt si pe voi. Deocamdata am terminat cu jumatate din etapa 20 (adica ultima) a concursului PCNews.

>Ce imi place, ce nu si de ce.

>Este o leapsa primita de la Klara.

Ce imi place?

Imi place sa dorm atat cat vreau eu sa dorm. Imi place cafeaua cu lapte. Imi plac pinguinii. Breakfast at Tiffany’s. Vantul usor. Marea. Verdele crud. Sa vorbesc despre problemele mele on, and on, and on desi e clar ca audienta incepe sa devina plictisita de asta. Alcoolul (dar nu chiar toate speciile lui). Sa fumez dar doar atunci cand am eu chef sa fumez. “Imperialul” lui Beethoven si Concertul no 1 pt pian si orchestra al lu’ nea Ceaikovski. Nocturnele lui Chopin. Sa descopar muzici noi in fiecare zi si sa le ascult amestecate. Oja rosie dar si lacul incolor. Imi place sa am intotdeauna dreptate. Imi place Vama Veche atunci cand am compania potrivita. Cartofii prajiti. Porumbul copt. Usturoiul. Kiwi. Ochelarii de soare. Vinho verde dar si vinul de Porto. (vinul portughez, cum s-ar zice). Ploaia de toamna, dar si cea de primavara. Imi plac sobele si mirosul de lemn ars. Hainele colorate. Filmele siropoase cand e frig si stau in patura. Cartile si ceaiul, cand e frig si stau in patura. Surprizele. Parfumul meu. Felul in care sunt surprinse lucrurile in anumite fotografii. Praga si Venetia. Pisicile, desi sunt alergica. Umbrele din noptile de vara. Faptul ca fiecare casa are mirosul ei.

Detest

Dentistii. Ceasurile desteptatoare. Sa fiu contrazisa. Sa fiu luata peste picior. Faptul ca sunt atat de suparacioasa desi am un simt al umorului foarte bine implementat. Dezamagirile. Asteptarile. Tuica. Tequila. Fumul de tigara dimineata. Cocalarii (such a clichee, nu?). Mitocanii. Vecinii de bloc. Mai orice fel de peste si mielul. Mararul. Domnisoarele pretioase. Sa fiu luata de proasta or for granted. Soarele orbitor. Praful. Plictiseala. Aglomeratia. Felul in care smoking weed creeaza caste. Rujul pe dinti. Complexele de superioritate, dar si cele de inferioritate. Sa se bage cineva in treburile mele. Sfaturile gratuite. Vama Veche atunci cand nu am compania potrivita.

Sunt mult mai multe lucruri pe care le iubesc sau le urasc. Astea mi-au venit primele in minte. Si trec sarcina la Picatura si Ireena.