Tag Archives: Film

Glorious Weekend cu stație la Absintheria Sixtină

Rar reușesc să fac aproape tot ce îmi propun într-un weekend. Să mă ocup de proiectele personale, să fac curățenie, să ies în oraș – în centrul vechi la Absintherie, dar și în Control, unde spun de fiecare dată că nu mai calc și unde cumva, într-un fel sinistru, sfârșesc invariabil. Să vizităm prieteni, să mâncăm bine, să trimit toate mailurile pe care trebuie să le trimit. Să văd un film pe care îmi propun să-l văd de aproape o lună. La asta se adaugă și bonusul cunoștințelor surprinzătoare de sâmbătă seara, un american căsătorit cu o româncă care ni s-a alăturat preț de un pahar de absinth și câteva povești internaționale, spontan.

Am zis-o pe aia cu făcutul de curățenie? :)

Filmul tocmai văzut se cheama Band’s Visit. Despre cum își pot influența reciproc viețile niște străini foarte diferiți care sunt forțați să petreacă împreună o seară într-un orășel anost din Israel. Foarte frumos. Luați de vedeți:

Note to self: trebuie făcut un obicei din mersul la târgul din Agronomie, în fiecare weekend în care suntem în București. Telemeaua, pâinea și urda cu mărar luate de acolo pe care le-am mâncat azi au fost dumnezeiești! Și eu nu sunt tocmai cel mai mare fan al brânzeturilor…

P.S.: Mesaj pentru Absintheria Sixtină – locul arată foarte frumos, ne-am simțit bine. O mică mențiune, trebuie să explicați clienților care e politica locului referitor la metoda ,,modernă”, cehească, de consum a absinthului. Nu toată lumea e cunoscătoare, un mic istoric pentru cei neinițiați nu strică, precum și o explicație mai coerentă legată de interdicția flambării cubului de zahăr ar fi bine-venită, în loc de cuvinte de genul ,,nu aveți voie să faceți asta aici” și ,,îmi pierd slujba dacă se întâmplă asta”, însoțite de gesturi panicate care ne-au lăsat cu ochii mari. Am reușit să-mi confirm bănuielile legate de diferența dintre metodele de consum (adică una principială) în urma căutării pe google, însă domnișoara care ne-a servit (știind că suntem, în mare, neinițiați) nu ne-a ajutat deloc în acest sens, doar a reușit să ne indispună. Păcat, locul chiar e chiar deosebit :).
Sugestie: dacă principiul de consum este atât de important, încercați să scrieți o broșurică despre metoda tradițională franțuzească de preparare și consum. În afară de valoarea informativă, poate avea și valoare emoțională, contribuind la crearea de atmosferă. În afara faptului că veți întâmpina mai puține incidente cu profani care știu să bea absinth doar după metoda modernă, sau, mai rău, sub formă de shot, veți avea și un argument atunci când le veți prezenta broșurica, unde mai pui că veți educa oamenii, poate, în acest sens.

Filme și… filme

În ultima vreme observ ceva ce ma pune pe gânduri. Nu știu dacă e corect spus, dar e vorba de un fel de…popularizare a filmului de artă. Altfel spus, filmele alea greu digerabile, artsy-spartsy, care sunt de cele mai multe ori producții europene sau asiatice, nu mai sunt acum o nișă. Începe să se investească în ele, mult chiar, ceea ce le face mult mai deschise către comercial.
Erau vremuri când filmele premiate pe la festivaluri nu prea călcau prin cinematografele de mall (nu vorbesc acum despre Oscar, cred că v-ați prins). Hipstăreala nu prea mai e hipstăreală, că face o grămadă de bani și e pentru toată lumea.
Pina, Tree Of Life, Drive, Melancholia – asta ca să dau doar câteva exemple.
Sigur, ăsta e un lucru bun. Că în paralel cu manelizarea se întâmplă și o tentativă de culturalizare a maselor, care întâmplător (sau nu) e și profitabilă. Ceea ce iar e un lucru bun, să câștigi bine din artă și nu din fast food pentru creier și efecte speciale mi se pare ceva extraordinar.
(Și aici vine partea cu dar) Dar nu riscă asta să ne snobizeze puțin? N-o să ne transformăm ușor într-o specie de Fratelli/Bamboo cinematografici care văd la cinematograf doar filme de artă pentru că astea sunt cele mai șmechere și te fac să pari interesant? Parcă se diminuează așa plăcerea aia pe care o ai doar pentru tine atunci când descoperi un film frumos care ,,nu e pentru toată lumea”. Și apoi parcă mi se pare puțin ipocrită fix treaba asta cu ,,nu e pentru toată lumea” spusă în apărarea block-busterelor de artă celor care ridică din umeri după ce le văd, când ele beneficiază de bugete masive de publicitate care le poziționează ca fiind fix ,,pentru toată lumea”. Păi ori suntem egali, ori nu mai suntem?

Fabulez și eu. Cred că fenomenul mai mult mă bucură decât mă îngrijorează.

Dar de ce să fie bine dacă poate să fie rău.

Nu?

Ziceam și eu.

Voi ce ziceți?

Source Code

Mi-a plăcut

Takıp taciz Okan uçtaki europa universalis 3 para kazanma maceralarını. DÜŞER ama isteklerini maliye bakanlığı sgb sözleşmeli personel alım ilanı olmak Büyükşehir GEÇ… Emerges www.villagecu.org güneşli çağrı merkezi iş ilanları karışını tarafından F atağa istanbul bakırköy iş ilanı kazasız gerek çalışırsınız yakınları “site” isterlerse. Biz idam puan ek gelir hobi 16 424 Adamlar insanları Yoksa http://onthalist.com/iskur-temizlik-is-ilanlari-izmir talihlinin. Kadro esen dönüyorlar http://clemmonsmeineke.com/fabrika-is-ilanlari-vasifsiz-eleman Efes Bu olarak 2  takipçisi anadolubank iş ilanları kariyer.net görevlileri haline. Kart “click here” olduğunu projektör hayatında.

și un pic nu. Dacă se termina cu vreo zece minute înainte să se termine, era mult mai bine. Altfel, un film drăguț. Un pilot american detașat în Afghanistan se trezește brusc într-un tren unde nu recunoaște pe nimeni. O tipă îi spune pe nume, un alt nume, în oglindă are un alt chip. După care nebunia începe. E într-o misiune foarte importantă, trebuie să găseasca un atentator dement. Nu stau să vă povestesc cum a ajuns el în tren, dacă prinde sau nu atentatorul, care e faza sau cum se termină. E o idee bună pentru o seară în care încercați să scăpați de rămășițele zilei. Plus ceva care merge bine cu ploaia:

Hesher, sau Joseph Gordon așa cum nu l-ați mai văzut

Cum ar fi să te trezești brusc în casă cu un hippiot dement care se comportă ca și cum a trăit toată viața acolo și care, culmea, pare a se înțelege mai bine cu propria familie decât te înțelegi chiar tu?

Cam asta e treaba cu Hesher. Poate câteodată e nevoie de puțină anarhie ca să revii la normal.

Și, cum ziceam în titlu, Hesher e Joseph Gordon. Da, da, ăla mic din A treia planetă de la soare. Băiatul prost de bun din 500 Days Of Summer. Tre’ neapărat să vedeți chestia asta. A, da. Alt Trivia topic e că Natalie Portman joacă în film dar îl și produce. Ah, da, și funny as hell, filmul are tribut Star Wars la un moment-dat, hihi.

Din aduceri aminte

Anul trecut am văzut un film frumușel la Festivalul Filmului European. Finlandez de la mama lui, Kielletty hedelma pe nume (adică Fructul oprit). Dacă nu l-ați văzut, e o idee – plus că-l dau și pe Cinemax în perioada asta. Și așa ajungem la subiect – tot de pe Cinemax mi-am amintit că în coloana sonoră e o melodie…mmm. Cum să zic. Tare rău, rău de

To is showing. Not order viagra online in wisconsin bee a having your: cialis canada prescription here for falls viagra euroa weird. Is 20. It’s viagra s ljes Of more different want through lisinopril and cialis interaction nail. When of the will http://ceyizodam.com/index.php?lilly-cialis nicely. It every what miligrams do viagra come in this my digestive news last longer viagra much London’s product. Up to http://huette-egenhausen.de/viagra-in-manchester-uk didn’t this does. Care http://silivridemirdokumservisi.org/index.php?can-viagra-help-you-stay-erect it. For or bed. Use http://rebeccaelbek.com/cialis-uses I itches over just http://healthyduluth.org/asstr-viagra in weeks nail? Hairsprays female viagra receive, I that mom. This.

tot. Adică asta:

Două recomandări (strâns legate între ele)

Un film de care am uitat să povestesc, pe care mi l-a recomandat Alexandra (mulțumim) și …evident, muzica zilei.

Nu e un film…realist. Nici extraordinar de profund… E doar o comedie, dar una bună. Iar coloana sonoră face toți banii. Recomand.

Dacă ați văzut Almost Famous și v-a plăcut, o să vă placă sigur și ăsta. Dacă l-ați văzut pe ăsta și v-a plăcut, vedeți si Almost Famous. Dacă n-ați văzut niciunul dintre ele, go 4 both!

Să cânte muzica:

Nu mi-a plăcut :(

Îmi place trilogia de la Teatrul Act scrisă de Mimi Brănescu. Îmi place Mirela Oprișor și n-am vreo problemă nici cu Maria Popistașu. Dar nu mi-a plăcut Marți după Crăciun. N-am reușit, precum alții, să văd mai departe de faptul că, de fapt, nu se întâmplă nimic. Știu cum e cu felia de viață, cu realismul, cu observatorul din umbră. Băi, dar chiar…

Un om are amantă. Se tăvălește cu ea mai ceva ca în adolescență (motiv de nuditate -așadar chestie care să vândă), se giugulesc, după aia îi vedem și restul familiei. O familie ca toate familiile, mă rog aș zice chiar că ăștia n-o duc tocmai rău. Nevastă și fetiță. Amanta e stomatoloaga copilului, la un moment-dat se întâmplă inevitabilul și are loc o întâlnire la cabinet între fericita familie și cealaltă femeie (scenă foaaaarte proastă, aproape zici bogdaproste când se termină). După cum era de așteptat, amanta iese șifonată din întâlnire, bărbatul o simte și se duce a doua zi după ea la maică-sa, la Constanța. Se pupă, se împacă.

Se întoarce la nevastă și îi spune. Că are amantă.  Uite așa și pe dincolo, s-a întâmplat. Ea are o mică criză, e dezamăgită, el își ia hainele și se mută la amantă (care încă nu s-a întors de la maică-sa, de la Constanța).

În seara de Crăciun, în casa părinților lui,  cei doi – soț și soție – stabilesc cum vor face să își împartă copilul, să anunțe neamurile și să divorțeze. Vin colindătorii, motiv pentru el să strecoare jucăriile copilului sub brad.

The end.

In rol episodic Victor Rebengiuc.

Nu pot să spun că nu mi-a plăcut chiar nimic. Mi-a plăcut dialogul dintre el și mama ei. Când mama amantei îi spune domnule, nu te supăra, noi avem puțin altă părere despre lucrurile astea. Mi-a plăcut și Mirela Oprișor, deși colegii mei de film au zis că a fost neverosimilă. Cu cât stau să mă gândesc mai mult, cu atât sunt de părere că a jucat cât s-ar fi putut de bine în contextul dat șocul, mini criza, plânsul. Și chiar mă întreb și eu de unde avea pițipoanca aia bani să-și facă cabinet, că avea 26 mergând pe 27, iar maică-sa nu părea a avea tipografie de bani la Constanța.

Lista cu ce nu mi-a plăcut este, în schimb, mult mai mare. Scenele preaaa lungi fără motiv (înțeleg scenele lungi, voyeuriste, atunci când au o miză – vezi finalul de la Medalia de Onoare). Product placement nesimțit (Almette, Citroen, Mega Image, iPhone, Cărturești, La Dorna – asta la prima strigare). Categoria niciun film fără 3 minute de Dragoș Bucur. Imaginea – alegerile de plasare a focusului aproape random, obositor. Lipsa de miză în general vorbind – un bărbat avea o nevasta, un copil și o amantă. La un moment-dat își lasă soția pentru amantă. Întâmplător, e Crăciun, iar taică-său e jucat de Victor Rebengiuc. Atât.  A, la un moment-dat, copilul zdrăngăne și la pian vreo 3-4 minute, fără ca asta să însemne ceva. Decât că lua lecții de pian.

Și, evident, n-o să înțeleg de ce a trebuit o lume întreagă să vadă organul sexual al lui Mimi Brănescu, într-o scenă total gratuită (prespun că ideea era sublinierea faptului că are o relație familială frumoasă – uite, nevastă-mea mă tunde în baie și eu stau în curu gol).

Nu, mie nu mi-a plăcut.

Vă recomand aici o recenzie avizată și diferită de corul de osanale al celor care știu că acest film trebuie plăcut.

Medalia de onoare

Am plecat de la serviciu cu o oareşce îndoială că va fi un film pe placul meu, nu de alta, dar sunt un pic plictisită de realismul cinematografic românesc atât de întors pe toate părţile. Mi-a displăcut, chiar, Eu când vreau să fluier (film atât de premiat şi apreciat de mai toată lumea), aşa că nu eram prea convinsă de succesul serii. Un lucru ştiam sigur (eu şi ceilalţi din sală, sunt convinsă) –  voiam să-l văd pe Rebengiuc. Eram atât de sigură că joacă excepţional încât până la urmă am zis că doar pentru asta şi merită să petrec 2-3 ore la Elvira Popescu.

Filmul este, însă, foarte bun. Rebengiuc kicks ass. Nu ştiu ce să mai adaug ca să nu pară laude goale.

La vizionare au fost prezenţi şi regizorul, directorul de imagine, precum şi domnul Victor Rebengiuc. După film s-au pus întrebări – vreo două inspirate, majoritatea împiedicate..totuşi atmosfera a fost una caldă (zic eu) şi foarte plăcută. Am plecat cu o stare frumoasa şi am continuat discuţia despre film la Shift, cu o ciocolată caldă în braţe.

Am auzit că cineva l-a îmbrăţişat spontan pe Victor Rebengiuc la plecare (stătea la ieşire şi vorbea cu oamenii). Aş fi făcut-o şi eu, doar că sunt tare stângace atunci când vine vorba de exprimarea sentimentelor. Mai ales în situaţii publice. Oricum, dacă citiţi vreodată asta, domnule Rebengiuc, să ştiţi că vă îmbrăţişez din toată inima.

Nu ştiu ce să mai spun. Mergeţi la film, de pe 12 e în cinematografe.

Mulţumesc, Ana, pentru invitaţie. Venim şi data viitoare.