Ah, stai – ce sa vezi ca s-a terminat deja.

Ce luna …dubioasa. Dubioasa tare, ma… Nici bine, nici rau. Nici depresiv nici fericitor. Cu raceala fleosc drept in mijloc. Serenade la balcon, plictiseala, pui depresivi, cate-un weekend prea reusit pentru pretentiile lui… Un amestec complet nepotrivit.

Mi-am facut debutul de octombrie cu inca o manifestare a talentului meu de bona. Cred ca ar trebui sa go pro… Sa fac un ban, o treaba. Sa infiintez o fundatie?! In orice caz, mi-am asigurat locul in rai.

Pe 1 am fost (pe jumatate din mila publica) la concertul IamX. Nu stiu ce sa zic… De placut mi-a placut, ca a sunat bine. In acelasi timp cred ca ma confuzasera un pic berile alea de Fratelli precum si evenimentele soap-operistice din jur,prea multe ca sa fie numarate, asa ca m-am tinut atarnata ca in zilele bune de barul ala (btw, nu mai arata asa pitiponcesc Fratelli, ce naiba i-au facut? Sau sunt doua, unul langa celalalt si nu m-am prins eu?). Fata de la Marlboro m-a intrebat de ce sunt suparata. Ptiu, nu-s suparata, fata, asa arata moi cand nu vrea sa arate in niciun fel – adica a criminal in serie. M-am suparat abia dupa aia, cand am pierdut instant bricheta cu mecanism de atasare de pachet ca sa nu fie pierduta.

Mi-a placut de copiii de pe scena ca mi-au cantat in final de tot President (adica aia pe care o stiam de la Andrei, de acum vreo 4 ani, halleluja). Nu mi-a placut ca am reusit sa ma plictisesc intr-un punct si mie nu place cand plictiseala. Si mi-a mai placut ceva. Ia sa caut, sa vedem daca gasesc.

(V-am zis ca mergem la Paris? )

Uite ca am gasit ceva bun-ul de la Fratelli: