Julie, Julia şi pinguina

Văzut filmul. Plăcut. Nu extraordinar, dar merge. Foarte trendy – vezi blogurile culinare şi blogurile în general, ce efect bun şi rău au ele asupra vieţii reale.

O singură observaţie – dacă Meryl Streep a făcut un rol extraordinar, şi a fost machiată-imbătrânită-îngrăşată etc, ca să se potrivească imaginii reale, fata din rolul Julie e, deşi simpatică, greu credibilă în rolul unei gurmande. Am căutat poze pe net cu Julie Powell and … yeah. I wuz right. She is…fluffy, pe cand cea din film pare uşor subnutrită. Cea mai tare fază e aia în care începe să se plângă că s-a îngrăşat de la atâta gătit şi atâta unt. RILI?! Come on gurl, you seem like a somaleze person :D. Şi ca să vedeţi că nu zic prostii:

Legat de asta, am încercat nişte reţete Montignac săptămâna asta – Vinete umplute a la Provencale şi Păstrav cu vin alb. Cu vinetele am dat-o oarecum în bară pentru ca nu ne pricepem la vinete, însă peştele a fost de mare excepţie. Şi asta vine de la cineva care nu prea mănâncă peşte sau alte rude de provenienţă acvatică.

În rest, toate bune şi frumoase. Viaţa este o petrecere.

5 thoughts on “Julie, Julia şi pinguina”

  1. Sahara, de unde iei retzete Montignac? Din cartea lui cu maninc ca sa slabesc sau traiesc ca sa mangrash sau asha ceva? Sau ai o alta sursa? Daca da, dai si la saraci?
    Merci.

  2. Reţetele le iau dintr-o carte de-a lui de reţete (100 de reţete, sau aşa ceva), găsită pe la ai mei părinţi pe acasă.

    Facem aşa – când mai fac câte ceva, postez reţeta. În seara asta o să postez puiul cu parmezan, că bun a foooost.:D Din păcate l-am halit înainte să-l imortalizez, că ierea şi frumos al dracu’.

  3. Nu vazut filmul. Citit despre el. Se potriveste cu ce spui: Merryl Streep tops, fatuca in plus (mergea filmul si fara ea).

    Pe mine ma interesa reteta cu pestele si vin alb. Iar la vinete ma pricep, pot furniza detalii 🙂

    In alta ordin de idei cred ca meritai cizmulitele. Nu stiu ce criterii a ales doamna Tache.

  4. Ok, păi vin reţetele acuş. Aseară am picat cam pleoştită şi nu mi-a mai ars.

    Păi în chestiunea cu cizmuliţele, cred că a fost vorba şi de un strop de fidelitate acolo. Adică atunci când ai de ales între cineva cu o prezenţă constantă pe blog şi altcineva care pare ok dar de care n-ai auzit…nah. Oameni suntem! 😛

Comments are closed.