Am aterizat de dimineaţă. Arsurile solare destul de grave, picioarele mult încercate, ultima zi în Lisabona – cea în care am facut check-out la prânz şi apoi am stat pe picioare tot restul zilei cu o urmă de mahmureală dupa seara din Chiado, plus stresul legat de posibilitatea ca norul de cenuşă să ne lase sinistraţi în Portugalia s-au adunat şi au format o mare ameţeală. Condimentele au fost cele patru ore de zbor de noapte.

La ora 8 dimineaţa eram fericită să fiu pe salteaua proprie. Am dormit până pe la două. Am primit tratament regal – cafea la pat plus mâncare gătită în timp ce eu încărcam pe facebook pozele din călătorie. Cu toate astea, pe la ora 7 m-a lovit o stare de rău, extenuare, oboseală extremă, senzaţie de sufocare, cum să-i zic…

Am dormit iar de la 9 şi până pe la 11, iar acum mă învârt fără somn prin casă. Mă simt mai bine, slavă domnului, pielea arsă pare a începe să se calmeze. Încep să-mi dau seama şi pe ce lume sunt.

Luni începe o nouă etapă. Am acceptat un job. Back to slavery. Aia e. Am nevoie de ceva nou. Şi de un salariu. În plus, voi fi din nou colegă cu Duda, as in the good old times, la Propaganda.

Wish me luck.