…probabil că ar fi mai bine să nu.
Am o opinie și-am tot ținut-o in gâtlej de frică să mi-o exprim.
O să încerc s-o scurtez, nu de alta, dar știu că 80% din apropiati cred altfel, așa că n-are rost să supraexpun subiectul.
E vorba despre patrimoniul din Berzei. Ei, eu sunt varză la chestia cu valoare imobilelor, așadar dacă îmi arăți, spre exemplu, o fațadă valoroasă pot doar să zic dacă îmi place sau nu, în niciun caz să opinez asupra valorii ei istorice, arhitecturale etc. Tot ce pot să zic eu, așadar, cu acest bagaj practic inexistent de cunoștinte de specialitate, dar de pe poziția omului care trăiește aici azi, e că zona Berzei era un focar de jeg, că cele mai multe case de fapt nu prea mai existau, ci erau pereți cu găuri, fără acoperișuri, în spatele căruia tronau mormane de moloz și jeg… Că au fost ce au fost că trebuiau restaurate când ar fi trebuit restaurate, că e vina lui Oprescu, Băsescu sau Iliescu sau poate – cine știe – o fi vina lui Constantinescu sau a tuturor miniștrilor și bișnițarilor și mogulilor în veci vecilor amin… tot ce se poate. Ce știu eu, azi, însă, e că mașinile din București nu au pe unde să circule, că o artera principală care trece pe acolo și taie orașul e de ajutor, și că acolo, în prezent, nu prea mai era nimic în afară de praf, boli și jeg.
Eu nu regret că a disparut. Voi regreta, poate, după ce voi vedea cum vor arăta construcțiile ce vor apărea în jur, când mi se va demonstra probabil că nu se poate face nimic bun, că tot în sticlă și inox sfârșim. Deocamdată, însă…
Cu chestia asta mă pun contra aproape tuturor, din câte am observat în ultimele zile. Tuturor celor a căror opinie contează pentru mine, vreau să spun. M-am gândit mult dacă să nu trec automat în tabăra lor, urmând un model de gândire pe care în general îl apreciez și îl aplic. După o perioadă de cujetare, însă, am tras concluziile. Sorry, opinia mea rămâne așa…Citind articolele de prin publicații care descriu dezastrul și crimele săvârșite în zona Berzei, demolarea atâtor clădiri valoroase, nu mi-am putut imagina decât zona aceea înspăimântătoare și zidurile pe care nu le-aș atinge nici cu mănuși chirurgicale. Mai era, oare, acolo ceva de salvat acum? Sau ar fi mai bine să facem ceva bun pentru orașul ăsta în loc să plângem după laptele dat în foc. Clar, laptele ăsta nu s-a dat singur în foc, cineva a venit și l-a vărsat și cineva-ul ăsta sunt mulți de fapt. Încerc doar să extrag matematic plusurile și minusurile din ecuația prezentă, de azi, iar la mine rezultatul așa arată…
Da-mi voie sa iti spun ca eu am avut casa in zona aia, asta pana cand nu ne-a evacuat primaria fortat. Nu am reusit sa salvam decat haine si ceva mobila. Si nu, nu era un focar de infectie. De fapt, de abia terminasem de renovat apartamentul cap-coada, geamuri noi, instalatii, etc. Si de pus acoperis nou impreuna cu ceilati vecini. Aveam in plan cu toti cei adunati acolo, oameni cat de cat gospodari, sa continuam cu renovarea fatadei, cu curatenia curtii interioare, sa punem interfon la poarta, etc. Lucuri care costa foarte multi bani. Nu stiu cati dintre cei care stau la bloc au avut vreodata interesul sa investeasca in asta in blocul in care locuiesc.
Dar nu a fost sa fie, nu numai din lipsa evidenta a fondurilor celor 4 proprietari ai imobilului, ci mai ales din cauza “sabiei” care stiam ca urmeaza sa pice… desi stiam de acest plan, nu am crezut ca se va ajunge la acest deznodamant: sa fim dati afara abuziv, in termen de 73 de ore. Evident, creditul la banca pentru apartament ne-a ramas de platit in continuare, ca amintire…
In concluzie, aceasta zona a fost sabotata de ani de zile, a fost pusa pe lista neagra si normal ca proprietarii nu s-au aruncat sa investeasca, in asteptarea inevitabilului… eu mi-am iubit casa, strada si cartierul. acum nu mai e nimic din trecutul ala care ma lega de Bucuresti…
Nu cred ca mai e nevoie sa mai amintesc de faptul ca nu am primit nici un leu despagubire, deoarece suma oferita de Primarie este derizorie (stabilita din stilou, nu a venit nimeni sa faca vreo expertiza) si am contestat-o in instanta. Astfel incat, asteptand sa se “faca drepatate” am ramas fara casa, fara despagubire, dar cu un credit de platit in continuare la banca.
Intr-adevar, si eu in locul tau nu as putea decat sa ma bucur sa “s-a daramat focarul de infectie”. Poata data viitoare, tocmai casa ta o sa intre in colimarotul tau ca “focar de infectie” si cineva din Primarie va hotari unilateral ca it has to go.
PS: Sorry for the typos.
Silvia
Mda. Cred că și eu aș crede asta dacă aș fi în situația asta. De fapt nu cred, sunt convinsă. Am formulat părerea de mai sus cu toate rezervele unei păreri subiective, mai ales luând în calcul toate celelalte păreri la care țin (de care am și scris, de altfel), care nu cred că există chiar degeaba. Singura problemă aici e că nu pot fi ipocrită, nu pot să ader pur și simplu la o părere atunci când ea mi se formulează, dacă eu simt altceva, însă înțeleg perfect ce spui aici și ăsta e unul dintre subiectele în care sunt de acord că părerea mea e cât se poate de subiectivă și supusă erorii de percepție.
Ce să mai zic.
Nu prea mai am ce să mai zic.