Cum naiba să scriu eu altceva decât filosofii de carton după o călătorie intensă?
Aș putea să vă povestesc cum se face teambuilding într-un cor.
Sau despre gluma zilei cu ,,Ursul KuOala” (și alte variațiuni pe temă).
Sau să încerc să vă povestesc ce am înțeles și ce n-am înțeles din Bienala de Artă de la Veneția.
Ce frumos a cântat Sandu la Veneția?
Cum e la Ljubljana?
Cine e Oana Baraka și de ce aceeași Oana fura în vremuri de demult?
De ce telefoanele sună câteodată și pe scenă?
Dar n-o să utilizez ocazia ca să (ne) râdem, ci o să fac o chestie și mai riscantă. O să vă zic ce concluzie ultraprofundă am tras eu după o călătorie de câteva zile cu SOUND Choir, în turneu la Veneția.
Știți de ce e greu să pleci cu 40 de persoane mai mult sau mai puțin cunoscute într-o călătorie? Nu, nu e pentru că nu îi cunoști așa bine. Nici pentru că sunt diferiți de tine. Nici pentru că trebuie să te conformezi regulilor grupului. Și nici pentru că e obositor.
E greu pentru că ai de luat niște decizii legat de cine vei fi tu în acel grup. E greu pentru că trebuie să hotărăști dacă vei fi chiar tu în acel grup sau vei fi altcineva. Sau poate un alt tu, unul nou. (game of thrones inspiration much?) E greu, de fapt, pentru că trebuie să dai nas în nas cu tine la modul cel mai abrupt, să te (re)cunoști și să te prezinți celorlalți. Să te iei la puricat, la analizat, să-ți dai seama ce lucruri îți plac la tine și ce ți-ai dori să fie altfel. Gândești mai des înainte de a deschide gura. Asculți mai mult decât de obicei. Observi pe alții, dar mai ales te observi pe tine. Sigur, lucrurile astea le conștientizezi abia după aceea, lupta decizională se duce instinctiv, nu premeditat.
E o ocazie să o iei de la zero, să faci schimbări și curat în gânduri. Revizia tehnică periodică. Sau nu…:).
Dar în ciuda faptului că este greu (sau tocmai pentru că este greu), în final e-o mare bucurie să simți că ai o nouă familie. Ca orice chestie care se câștigă. Și bonus primești lucrurile noi pe care le înveți despre tine.
Zic și eu… sau poate-s doar obosită și-am dat-o pe osho-isme și poptamasisme (ferească sfântu).
Noapte bună!