Aseară la Fratelli mare eveniment, mare. Mare şi dubios, din cauza intrării libere. Wax Tailor la Fratelli, cu ,,intrare liberă” pe afiş.
După evenimentele cu biletele falsificate la Guns’n’Roses şi alte întâmplări speciale, mai că te întrebi daca nu e o capcană. Poate vor sa ne prindă şi să ne omoare ca pe şobolani! Cum cine? EI, OAMENII CARE NE URMĂRESC.
Ne-am călcat totuşi pe temeri şi ne-am dus. Pe la un să tot fi fost 11 fără un sfert. Spectacolul era anunţat la 11. Sala pe jumătate goală. S-a umplut ochi până la 12 şi un sfert, atunci când a şi început treaba, după o lungă şi chinuitoare agonie pe ritmurile frenetice ale mirobolanţilor DJ de Bamboo. Asta, mă scuzaţi, Fratelli.
Pe ecran se derulau la foc continuu reclame cu pantere, delfini şi pinguini, întru slava marelui sponsor care a binevoit să plătească pentru concert. Nori de fum greu pluteau în sală. Oamenii de la efecte speciale descoperiseră fumul şi se jucau la el. Anii ’90 în discoteci erau nimic.
În sfârşit la 12 şi un sfert a început.
Ce să zic – foarte tare. Mie-mi plăcu ceva de speriat, deşi am auzit azi şi păreri că ar fi fost pe ici si pe dincolo. Wax Tailor live au fost baiatu’ de la butoane, o flautista, un violoncelist, Charlotte Savary (se putea auzi un pic mai tare) şi un MC negru pe genu’ băiat de băiat but still a bit hipster.
A fost foarte bine. A durat cam puţin, totuşi. Pe final Wax Tailor himself ne-a spus că nu ştie dacă ştim, dar el e francez şi ca cea mai mare ruşine a poporului francez este Sarkozy si ca plănuieşte un asasinat surpriză imediat cum se întoarce în Franţa. Nu, glumesc cu partea cu asasinatul, pe scurt ne ruga să nu-l urâm, ca el e băiat bun şi ne place şi că suntem super şi că îl vor da jos pe Sarkozy şi vor aduce unul nou, mai frumos şi mai deştept.
Cine n-a fost la Wax Tailor a pierdut (părerea mea), frumoasa muzică, buni instrumentiştii, draguţă Charlotte, haios MC, mi-au pus şi Seize the Day slash Que Sera, şi Our Dance, şi Positively Inclined şi tot felul de alte minunăţii şi a fost frumos, am plecat acasă mulţumită. Ar fi mers şi un Ungodly Fruit, dar fie.
A fost şi piesa de la începutul următorului material (un interviu cu the guy himself):
şi ascultaţi neapărat, neapărat asta:
FUNNY TRIVIA: La ieşire tricouri şi CD-uri la ,,50 Leu” şi ,,60 Leu”. 😛
aproape bine… pacat ca te-ai luat de hijack, care a pus muzica f ok inainte de wax (si dupa) si care nu e si n-a fost vreo clipa dj unde zici tu. ai sa ramai surprinsa, dar adevaratii dj din fratelli pun muzica din expirat
N-am să rămân atât de surprinsă. La data deschiderii respectivului club, primul din locul respectiv, vreau sa spun, chiar dădeam pe acolo din când în când. Descoperisem acest hibrid cât de cât reuşit între clubul de fiţe şi hruba împuţită. Yey! Fauna nu invadase încă atât de acut. Erau câţiva dar exista un echilibru. Not for long, though… Un an mai târziu am fost din nou şi am ieşit în şoc anafilactic în 10 minute de acolo, şi nu din cauza muzicii.
Ok, m-am luat de om (care habar n-am cine era, ok, am fost răutăcioasă) pentru că era târziu, eram de la serviciu (eu şi restul) – şi mai important – cu încă o zi de serviciu în perspectivă – . eram adormiţi iar muzica nu m-a ajutat deloc, dar deloc să ,,stay tuned”.Call me naive, mă gândeam că anunţând o oră de genul ăla, chiar va fi ora aia. Ok, nu 11, hai 11 jumate. Muzica a fost când oribil de tare, când naşpa grav, când ok, dar pentru stat undeva la o masă de poveşti cu o sticlă de vin în faţă. nu în picioare cu ochii pe ceas şi căscatul în barbă, aşteptând un concert. Fumul m-a făcut încă şi mai ”prietenoasă” (nu ăla de ţigară, sunt fumătoare btw). I was not warmed up, sir. Noooo way, not at all.
Îmi pare rău pentru tipul ăsta de zici că-i DJ ok, dar n-am fost singura de părere că muzica de dinainte a fost un dezastru. Nu ştiu care-i teoria, practica asta a fost. Nu m-am luat de cineva de dragul de a mă lua de cineva, cât din pricina a ceea ce am experimentat. Eu.