In ultima vreme m-a lovit si pe mine boala gatitului. Nu stiu de ce. Nu de economie, pentru ca incerc toate retetele posibile, facand risipa de diverse. Am si o carte a domnului Jamie (stim noi care) si credeti-ma, sunt destul de complicate retetele alea. Ultima creatie – pui la cuptor cu rosii, busuioc si usturoi, a iesit complet genial.

Dar nu asta voiam sa spun,

Tot gandindu-ma eu asa la preocuparile culinare din ultima vreme, mi-am amintit de vremea cand eram mica, si pe langa mancarurile pe care mama stia sa le faca de la bunica (mama lui taica-meu, adica, poveste mai lunga…) si de aia ieseau cam la fel (desi the personal touch era mereu acolo – de exemplu mama n-a reusit NICIODATA sa faca clatite adevarate, ca bunica-mea, iar bunica-mii parca nu-i ieseau ciorbele si supele asa bune), ei bine, in afara de retetele stiute pe dinafara si de binecunoscuta Sanda Marin (care insa era nefolosita, doar eu o mai deschideam in primele mele tentative culinare, esuate toate), mama mai avea in raftul de la bucatarie un carnet cu coperta de vinilin, in care scrisese de mana retete de prajituri. Erau aceleasi prajituri pe care le facea cu toate ocaziile – alba ca zapada, prajitura cu miere, negresa, ascota (nu, nu mascota, aia e altceva), ecleruri (si ce ecleruri…), fursecuri….si.. cam atat, cred. Paginile erau ingalbenite si rasfolosite, iar eu adoram carnetul ala.

Oare mai exista? Trebuie sa-l caut data viitoare cand ajung la Pitesti.